ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 619/2023

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Deliberând, asupra cererii de față constată următoarele:

Prin cererea formulată la 13 februarie 2023, petentul A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2317 din 22 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii de completare, petenta a susținut că în dispozitivul deciziei s-a omis a se preciza obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariul de avocat solicitat prin întâmpinare și confirmat prin depunerea chitanței seria x nr. x/2.03.2022, în sumă de 1.500 RON.

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând cererea de completare a dispozitivului hotărârii, Înalta Curte constată următoarele:

La 28 februarie 2022 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2020, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 349 din 16 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

La 30 martie 2022 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinarea intimatei C., prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Atașat întâmpinării, petenta C. a depus delegație avocațială și chitanța seria x nr. x/2.03.2022, în sumă de 1.500 RON, f. x).

Prin decizia civilă nr. 2317 din 22 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 349 din 16 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată având un caracter accesoriu în ansamblul procesului.

Așa fiind, se constată că, deși petenta C. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, această cerere nu se regăsește soluționată în dispozitivul deciziei pronunțate în cauză.

Pentru aceste motive, cererea de completare a deciziei civile nr. 2317 din 22 noiembrie 2022, întemeiată pe dispozițiile art. 444 C. proc. civ., se dovedește a fi justificată, aceasta urmând a fi admisă.

Asupra solicitării de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte observă că acesta a căzut în pretenții, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 453 C. proc. civ., urmând ca acestea să fie stabilite la suma de 1500 RON, reprezentând onorariul avocațial, conform dovezii atașate întâmpinării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta C..

Completează dispozitivul deciziei civile nr. 2317 din 22 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, în sensul că obligă pe recurentul-reclamant B. la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2023.