ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2640/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2640/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 13 decembrie 2023
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, petentul A. a solicitat îndreptarea încheierii nr. 1399 din 27 septembrie 2023, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2023, în sensul înlăturării omisiunii de a obliga partea căzută în pretenții, B., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, efectuate de petent, astfel cum rezultă din chitanța nr. x din 8 septembrie 2023 depusă la dosar.
În drept, au fost indicate prevederile art. 442 C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 1399 din 27 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis cererea formulată de recurentele C., D. și E. și a dispus suspendarea executării deciziei civile nr. 725/A din 8 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, până la soluționarea recursului declarat împotriva acestei hotărâri.
Prin rezoluția de primire din 1 noiembrie 2023, a fost stabilit termen de judecată la 13 decembrie 2023, părțile fiind citate în vederea soluționării cererii de completare a încheierii nr. 1399 din 27 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.
Prin cererea înregistrată la 8 decembrie 2023, petentul A. a formulat cerere de renunțare la judecata cererii de completare, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ.
Prin notele scrise transmise la 13 decembrie 2023, intimatul B. a solicitat respingerea cererii de îndreptare ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată. De asemenea, a menționat că în cazul în care se va dispune calificarea cererii într-o cerere de completare, solicită respingerea acesteia ca fiind tardiv formulată în raport cu prevederile art. 444 C. proc. civ.
Asupra cererii de renunțare la judecata cererii de completare, formulată de petentul A., Înalta Curte reține următoarele:
Prealabil, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., se constată că petentul a învestit instanța cu o cerere de completare a încheierii nr. 1399 din 27 septembrie 2023, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2023, întrucât a solicitat remedierea omisiunii instanței de a se pronunța asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate pentru soluționarea cererii de suspendare a deciziei civile nr. 725/A din 8 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.
Petentul A. a formulat, la 8 decembrie 2023, cerere de renunțare la judecata cererii de completare, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.
Înalta Curte reține că în conținutul principiul disponibilității intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi, astfel că renunțarea la judecata cererii de completare reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil.
Potrivit art. 9 alin. (3) C. proc. civ., "În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege."
În conformitate cu dispozițiile art. 406 C. proc. civ.:
"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială."
De asemenea, alin. (4) al aceluiași text de lege stipulează astfel:
"Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare." Reiese astfel că renunțarea făcută până în ziua anterioară primului termen de judecată nu este condiționată de acordul celorlalte părți.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că petentul a depus anterior primului termen de judecată, respectiv la 8 decembrie 2023, cererea de renunțare la judecata cererii de completare a dispozitivului încheierii nr. 1399 din 27 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, astfel că, raportat la art. 406 alin. (4) C. proc. civ., actul procesual de dispoziție efectuat în cauză nu este condiționat de acordul celorlalte părți.
Prin urmare, față de manifestarea de voință a petentului A., constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea la judecata cererii de completare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata cererii de completare a dispozitivului încheierii nr. 1399, pronunțate la 27 septembrie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, formulată de petentul A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.