ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 856/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra cererii de completare de față, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 309 din 11 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul pronunțării asupra acordării cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, petenta a susținut, în esență, că, deși a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.502,33 RON, dovada acestora fiind depusă la dosar, instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri.

Examinând cererea formulată, prin raportare la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 309 din 11 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015, ce formează obiect al cererii de completare a dispozitivului, a fost respins, ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1507/2017 din 11 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii, în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată.

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunța, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

Acest drept este recunoscut părții și atunci când ea a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță, Înalta Curte constată că, în ședința publică în cadrul dezbaterilor, petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.502,33 RON, depunând în susținerea cererii înscrisuri doveditoare, reprezentând onorariu de avocat, solicitare a cărei soluționare nu se regăsește în dispozitivul deciziei, obiect al prezentei cereri.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.

Față de soluția adoptată asupra recursului declarat de reclamanții B. și C. și de solicitarea formulată de intimata-pârâtă A. de acordare a cheltuielilor de judecată, devin astfel incidente în cauză dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, solicitate și dovedite de partea adversă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petentei A. și va dispune completarea dispozitivului deciziei menționate, în sensul obligării recurenților-reclamanți reclamanții B. și C., ca părți căzute în pretenții, la plata sumei de 4.502,33 RON, cheltuieli de judecată în recurs către intimata-pârâtă A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta A..

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 309 din 11 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că:

"Obligă recurenții-reclamanți B. și C. la plata sumei de 4.502,33 RON către intimata-pârâtă A. reprezentând cheltuieli de judecată.".

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2021.