ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2243/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1092 din 19 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosar nr. x/2019 a fost admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 137/C/23.09.2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin cererea înregistrată la data de 22.06.2021, petentul A. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., cerere de completare a deciziei civile nr. 1092/19.05.2021, în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariu de avocat, pentru care s-a depus la dosar chitanță doveditoare.

A mai arătat petentul că, deși cheltuielile de judecată au fost solicitate și dovedite, instanța nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Textul legal își găsește aplicabilitatea în situația omisiunii instanței de a soluționa un capăt de cerere, indiferent de natura lui, capete principale sau accesorii, cereri conexe sau incidentale.

Prin hotărârea obiect al cererii de completare dispozitiv a fost admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 137/C/23.09.2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Potrivit art. 453 alin. (1) "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul fiind obligată să suporte cheltuielile efectuate, justificat, de partea care a câștigat procesul.

Textul de lege instituie, așadar, prezumția de culpă procesuală a celui căzut în pretenții pentru că, dacă debitorul din raportul juridic dedus judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale litigiului.

Prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, raportul juridic litigios nu a fost tranșat în mod definitiv pentru a putea fi rezolvată în aceiași termeni problema cheltuielilor de judecată, aspect care însă va fi analizat de către instanța de rejudecare, în acord cu soluția ce se va pronunța și cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, cererea de completare dispozitiv va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1092 din 19 mai 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.