ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 549/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Deliberând asupra cererii privind completarea dispozitivului deciziei nr. 42 din 20 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 42 din 20 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respins ca tardiv recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1023/A din 8 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1023/A din 8 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și a deciziei nr. 1503/A din 26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin cererea formulată la 29 ianuarie 2021 petenta C. a solicitat instanței completarea dispozitivului deciziei nr. 42 din 20 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul obligării intimaților A. și B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2261 RON, aferente căii de atac a recursului.

În drept, petenta C. S.A. a invocat dispozițiile art. 444 C. proc. civ.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2015

Intimații A. și B. au depus întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea cererii de completare a dispozitivului, ca fiind prematur formulată, în raport de faptul că aceasta trebuia promovată în 15 zile de la comunicarea hotărârii al cărei dispozitiv se cere a fi completat, iar decizia nu era încă comunicată.

Analizând cererea de completare prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că petenta C. a solicitat instanței completarea dispozitivului deciziei nr. 42 din 20 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că obligării pe recurenților-reclamanți A. și B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2261 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. (în forma în vigoare la momentul promovării acțiunii):

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unui cereri de completare a hotărâri judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauza.

Totodată, se constată că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de dispozițiile art. 444 C. proc. civ., motiv pentru care instanța se poate pronunța asupra cererii de completare prin hotărâre separată.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:

"partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Astfel, dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este recunoscut părții câștigătoare și atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres în etapa procesuală în care le-a efectuat, însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Prin raportare la aceste considerații, se constată că petenta C. a solicitat, prin întâmpinare, obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în calea de atac a recursului.

Totodată, se reține că petenta a făcut dovada existenței și a întinderii cheltuielilor de judecată, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de recurs.

Conform dovezilor existente la dosarul de recurs, cheltuielile de judecată sunt în cuantum total de 2261 RON reprezentând onorariu de avocat.

Observând dispozitivul deciziei nr. 42 din 20 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, se constată că părțile care au pierdut procesul, în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., sunt recurenții-reclamanți A. și B., astfel încât, pentru considerentele anterior menționate, Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2261 RON către petenta din prezenta cauză, C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta C..

Completează dispozitivul deciziei nr. 42 din 20 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că obligă pe recurenții-reclamanți A. și B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2261 RON, către intimata-pârâtă C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2021.