ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 854/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra cererii de completare de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 142 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 379 din 16 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la 29 ianuarie 2021, sub nr. 883, petenta C. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 142 din 28 ianuarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul ca instanța de recurs să se pronunțe asupra cererii intimatei-pârâte de obligare a recurenților-reclamanți A. și B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.261 RON, constând în onorariul de avocat aferent fazei procesuale a recursului.

S-a arătat că este întemeiată cerere de completare a dispozitivului în considerarea existenței culpei procesuale a recurenților-reclamanți și că au fost depuse la dosar înscrisurile justificative ale cheltuielilor de judecată, respectiv factura fiscală nr. x/12.06.2018 și extrasul de cont nr. 250/05.07.2018.

Totodată, s-a menționat faptul că suma solicitată de intimata-pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, este rezonabilă și proporțională cu valoarea litigiului și cu activitatea desfășurată de apărătorul ales al acesteia în vederea combaterii pretențiilor deduse judecății de către recurenții-reclamanți.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 444 alin. (1), art. 451 alin. (1) și art. 453 din C. proc. civ.

Analizând cererea de completare prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Totodată, se constată că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., motiv pentru care, instanța se poate pronunța asupra cererii de completare prin hotărâre separată.

Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Astfel, dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este recunoscut părții câștigătoare și atunci când aceasta le-a solicitat, în mod expres, în etapa procesuală în care le-a efectuat, însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Prin raportare la aceste considerații, se constată că petenta C. a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

Se mai reține că petenta a făcut dovada existenței și a întinderii cheltuielilor de judecată, acestea regăsindu-se la dosarul de recurs, volumul al II-lea.

Observând dispozitivul deciziei nr. 142 din 28 ianuarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, se constată că părțile căzute în pretenții față de intimata-pârâtă C., în sensul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., în dosarul nr. x/2015, sunt recurenții-reclamanți A. și B., astfel încât, pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va dispune obligarea acestora la plata sumei de 2.261 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către petenta din prezenta cauză.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta C..

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 142 din 28 ianuarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că:

"Obligă recurenții-reclamanți A. și B. la plata sumei de 2.261 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă C.".

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 aprilie 2021.