ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1844/2018

Prin decizia civilă nr. 1272 din 18 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în dosar nr. x/44/2017 a fost admis recursul declarat de reclamanții A., B., C., D. împotriva deciziei nr. 196/A/15.09.2017 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2018, petenții A., B., C., D. au formulat, în temeiul dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., cerere de completare a deciziei civile nr. 1272/18.04.2018, în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.000 RON, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de cazare, pentru care s-au depus la dosar acte doveditoare.

Solicitarea de completare a hotărârii cu acordarea cheltuielilor de judecată este justificată, în opinia acestora, de soluția admiterii recursului.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de ia pronunțare".

Textul legal își găsește aplicabilitatea în situația omisiunii instanței de a soluționa un capăt de cerere, indiferent de natura Iui, capete principale sau accesorii, cereri conexe sau incidentale.

Prin hotărârea obiect al cererii de completare dispozitiv a fosi admis recursul declarat de reclamanții A., B., C., D. împotriva deciziei nr. 196/A din 15.09.2017 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Potrivit art. 453 alin. (1) "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul fiind obligată să suporte cheltuielile efectuate, justificat, de partea care a câștigat procesul.

Textul de lege instituie, așadar, prezumția de culpă procesuală a celui căzut în pretenții pentru că, daca debitorul din raportul juridic dedus judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale litigiului.

Prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, raportul juridic litigios nu a fost tranșat în mod definitiv pentru a putea fi rezolvată în aceiași termeni problema cheltuielilor de judecată.

De altfel, în considerentele deciziei referitor la care s-a formulai cererea de completare dispozitiv s-a reținut că " ...situația cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanți în faza recursului va fi avută in vedere cu ocazia rejudecării, în acord cu soluția care se va pronunța și cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ.. "

Pentru aceste considerente, cererea va fi respinsă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenții A., B., C., D. de completare a deciziei nr. 1272 din 18 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2018.