ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2083/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1020 din 12 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și Fiscal a admis excepția tardivității recursului și a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 4828 din 8 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

La data de 21.03.2018 intimatul-pârât Baroul București a formulat o cerere de completare a Deciziei nr. 1020 din 12 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Contencios Administrativ și Fiscal, prin care a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra cererii de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor în judecată în cuantum de 400 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Analizând decizia atacată, în raport de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În raport de dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Dispozițiile art. 452 din Codul de procedură civilă impun ca partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Acordarea cheltuielilor de judecată se poate realiza doar la cererea părții care a câștigat procesul, așa cum dispun dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind o obligație, din oficiu, a instanței de judecată.

Așa fiind, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată depusă la dosarul de recurs, intimatul-pârât Baroul București a solicitat în principal, admiterea excepției tardivității, admiterea excepției nulității recursului, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurentului-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată.

În acest sens a depus, în original, chitanța nr. 326 din 01.03.2018 privind achitarea onorariului de avocat în cuantum de 400 RON.

Așa fiind, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., iar cererea formulată de intimatul-pârât este întemeiată.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea formulată de intimatul-pârât referitoare la completarea deciziei nr. 1020 din 12 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și va obliga recurentul-reclamant la plata sumei de 400 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite cererea de completare a Deciziei nr. 1020 din 12 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România. Definitivă.Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2018.