ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2600/2021

Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 10.08.2016 reclamantele A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători din Cadrul Consiliului Superior Al Magistraturii, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună admiterea contestației cu desființarea Rezoluției de clasare nr. x/2016 din 06.07.2016 si trimiterea cauzei la Inspecția judiciară pentru judecători în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, respectiv exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență săvârșite în legătură cu dosar civil nr. x/2014 de judecătorii:C. de la Judecătoria Bacău, secția civilă, D. de la Tribunalul Bacău, secția Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Bacău, E. de la Curtea de Apel Bacău, secția Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Bacău și F. de la Judecătoria Bacău, secția Civilă. 1.

Hotărârile instanței de fond Respinge cererea administrativ formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată. Prin cererea formulată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.02.2019, reclamantele A. și B. au formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4004/09.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. În acest sens reclamatele au susținut că, deși la pagina 15 din cuprinsul sentinței civile menționate instanța motivează: "… Curtea va dispune sesizarea Curții Constituționale cu sesizarea excepției ne neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prin raportare la art. 115 din Constituția României", reținând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin . 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, in dispozitivul sentinței civile nu se regăsește această dispoziție privind sesizarea Curții Constituționale. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1268 din 2 aprilie 2019, a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului SC nr. 4004/09.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, formulată de reclamantele A., și B., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii 1.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate Împotriva sentinței nr. 4004 din 9 octombrie 2018 și sentinței civile nr. 1268 din 2 aprilie 2019 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs reclamantele A. și B., în condițiile art. 493 C. proc. civ. Invocând in drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele reclamante au solicitat admiterea recursurilor casarea sentințelor atacate și, rejudecând cauza admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și în ceea ce privește solicitarea de completare dispozitiv în sensul celor precizate. Recurentele, reluând susținerile de la fond, în esență, au arătat că au sesizat Inspecția judiciară pentru judecători în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 lit. t)"exercitarea funcției cu rea credință și gravă neglijență" cu raportare la art. 991 alin. (1) și alin. (2) din Legea 303/2004 săvârșite de către judecătorii sus menționați în legătură cu dosar civil nr. x/2014 Recurentele au mai susținut că judecătorul fondului a pronunțat o sentință nelegală întrucât, așa cum au arătat și în fața instanței de fond acestea au făcut dovada încălcării de către magistrații care au soluționat dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău și a Tribunalului Bacău sub nr. x/2014 și pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2016 a normelor de drept material sau procesual, criticile invocate prin sesizarea adresată Inspecției. În ceea ce privește recursul îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1268 din 2 aprilie 2019 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurentele -reclamante au susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că, prin raportare la prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. nu se poate reține pretinsa omisiune a instanței de judecată de a se pronunța în dispozitivul hotărârii asupra unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. Ca atare, au solicitat admiterea cererii de completare dispozitiv, astfel cum a fost formulată. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a înțeles să invoce, pe cale de excepție, inadmisibilitatea recursurilor promovate de reclamante împotriva sentinței nr. 4004 din 9 octombrie 2018, sens în care a solicitat admiterea excepțieiie și, în consecință, respingerea acestora, ca inadmisibile. În ceea ce privește recursurile promovate împotriva sentinței civile nr. 1268 din 2 aprilie 2019 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a solicitat respingerea acestora ca nefondate Ambele recurente au formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile din memoriul de recurs. 1.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursurile de față, din perspectiva dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cu titlul prealabil, dispozițiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii au fost modificate și completate prin Legea nr. 234/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 850 din 8 octombrie 2018, fiind introdus un nou articol, art. 45 1 , care prevede următoarele:"(1) împotriva rezoluției de clasare prevăzute ia art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară … (4) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor. (4) Hotărârea pronunțată potrivit dispozițiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desființate rezoluțiile atacate și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor. Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare." Dispozițiile Legii nr. 317/2004, astfel cum au fost completate și modificate prin Legea nr. 234/2018, trebuie coroborate cu dispozițiile C. proc. civ., respectiv cu dispozițiile tranzitorii din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează că procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată. Or, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicarea noilor dispoziții din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se va face în cauzele înregistrate pe rolul Curții de Apel București ca urmare a cererilor înaintate acestei instanțe începând cu data de 11 octombrie 2018. Acțiunea reclamantelor A. și B., având ca anulare rezoluție nr. 4082/IJ/2214/D1J/2016, a fost înregistrată, în al doilea ciclu procesual, pe rolul Curții de Apel București la data de 8 februarie 2018. Ca atare, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, precum și pe dispozițiile art. 45 și art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanța fiind învestită cu cererea de anulare a unei rezoluții de clasare, emisă de pârâta Inspecția Judiciară. Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituționale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenței, prin Soluția de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit că: "Rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile." La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speță a regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată). Aplicarea art. 5 alin. (3) C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet" (unde există aceeași rațiune, soluția trebuie să fie identică). De asemenea, prin Soluția de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că: "În ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil." Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parțial, doar în ceea ce privește aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile și ignorate în privința altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situație putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 317/2004. Așadar, prin Soluția de principiu adoptată la 09 octombrie 2017 s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 47 alin. (6)-(7) și în ceea ce privește procedura de contestare a rezoluțiilor de clasare și regimul căii de atac formulate împotriva hotărârii instanței de fond, aceste prevederi stabilind că: (6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă." Astfel, având în vedere soluția de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunțate, dar și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că sentința nr. 2715 din 23 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost soluționată pe fond contestația formulată de reclamantul G. impotriva rezoluțieiei de clasare dispusă în dosarul nr. x/2016 din 06.07.2016 este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004). Prin urmare, întrucât prin dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 s-a reținut că hotărârile Curții de Apel București sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente și în cazul contestării rezoluțiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul H. este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu recurs. Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din același cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". În prezenta cauză, recurentele au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentele nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre nefăcând parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. Față de soluția dată recusului promovat impotriva sentinței nr. 4004 din 9 octombrie 2018, urmează a se respinge ca inadmisibil si recursul promovat de reclamate împotriva sentinței civile nr. 1268 din 2 aprilie 2019 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului SC nr. 4004/09.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. III. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile reclamantelor A. și B. împotriva sentinței nr. 4004 din 9 octombrie 2018 și sentinței civile nr. 1268 din 2 aprilie 2019 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.