ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2601/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrară pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.12.2019, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspecția Judiciară, a formulat contestație, împotriva rezoluției Inspectorului - Șef al Inspecției Judiciare din data de 13.11.2019 emise în lucrarea nr. C19 - 3772, prin care i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției de clasare nr. 3124/A, emise la data de 19 septembrie 2019, în dosarul 19 - 3752 al Direcției de inspecție pentru judecători, solicitând, ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să desfințeze rezoluția sus-menționată și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare, în judecata instanței disciplinare a Consiliului Superior al Magistraturii.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 351 din 5 iulie 2019, a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței nr. 5025 din 4 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul B., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

După prezentarea raportului juridic litigios, prin argumentele prezentate în susținerea motivelor de nelegalitate, în contextul reiterării succinte a situației de fapt generatoare a prezentului litigiu, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, în esență, arată că, sentința civilă nr. 1516/2018 cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei susținând că, deși primul judecător a reținut că potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile si instituțiile publice, [..] informații de interes public, indiferent de suportul ori de formă sau de modul de exprimare a informației tot a respins cererea de chemare în judecată pe motiv că informațiile solicitate de subsemnatul "vizează o persoană fizică identificabilă, respectiv reclamantul - ceea ce este lipsit de temei juridic raportat la prevederile legii privind liberul acces la informații de interes public cât și la dispozițiile Legii nr. 677/2001,incidente în speță.

În continuare, recurentul arată că Direcția de inspecție pentru judecători nu a analizat criticile subsemnatului privitor la faptul că d-na judecător C. a nesocotit în mod culpabil atât normele de drept material cât și pe cele de drept procesual, cauzându-i acestuia o vătămare în drepturile recunoscute de normele legale respectiv dreptul de a avea parte de un proces corect și echitabil - drept care i-a fost încălcat prin faptul că cererea de judecată a fost respinsă motivat de faptul că înscrisul solicitat conține informații exceptate de la comunicare, fapt care nu a fost susținut si nici dovedit de către autoritatea publică pârâtă.

Așadar, recurentul arată că instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile legale incidente respectiv art. 45

1

alin. (4) lit. b) din legea nr. 317/2004, sens în care a solicitat admiterea recursului casarea sentinței atacte și, în rejudecare admiterea acțiunuii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 5 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu sunt fondat și urmează să le respingă pentru considerentele ce vor succede:

Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanțe, fiind reiterate considerațiunile reclamantului vizând nelegalitatea sentinție atacate, în manieră evident similară cu aspectele înfățișate deja prin cererea de chemare în judecată.

De asemenea, se reține că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Soluția pronunțată de instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu elementele de fapt ale speței, prin prisma cărora judecătorul a ajuns la concluzia că rezoluția contestată este motivată, cuprinzând argumentele de fapt și de drept care au stat la baza raționamentului logico-juridic al inspectorului judiciar, fiind dispusă cu respectarea condițiilor legale speciale în materie și a Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, în temeiul dispozițiilor art. 45 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, soluția pârâtei, este justificată.

Un prim motiv de casare indicat prin cererea de recurs este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și este incident atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei", în timp ce motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. privește încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Având în vedere modalitatea de redactare a memoriului de recurs, Înalta Curte va analiza împreună ambele cazuri de casare.

Subsumat motivlui de nelegalitate, recurentul invocă ipoteza unor considerente contradictorii ale sentinței recurate, menționând că instanța deși reținut că potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile si instituțiile publice, [..] informații de interes public, indiferent de suportul ori de formă sau de modul de exprimare a informației tot a respins cererea de chemare în judecată pe motiv că informațiile solicitate de subsemnatul "vizează o persoană fizică identificabilă.

Înalta Curte reține că, în genere, motivele contradictorii ale unei hotărâri judecătorești există atunci când se constată contradicții între considerente și dispozitiv, motivarea hotărârii nesusținând soluția din dispozitiv sau atunci când, în cuprinsul motivării, se identifică argumente care se exclud unele pe altele, în sensul că în care din unele considerente rezultă netemeinicia acțiunii sau a unor critici din calea de atac, iar din altele faptul că cererea este întemeiată sau caracterul fondat al căii de atac.

Or, din simpla lecturare a considerentelor sentinței recurate, Înalta Curte reține că instanța de fond, într-o manieră clară, concisă, în concordanță cu probele de la dosar și cu prevederile legale incidente, a înfățișat analiza proprie a motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată, întrucât a explicitat atât motivele pentru care își însușește unele dintre aceste argumente și le înlătură sau le înlocuiește pe altele în evaluarea cererii pe fond.

Pe calea unei cereri de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu se poate obține o rejudecare a fondului cauzei pentru simple observații privind netemeinicia sentinței pronunțate la fond, cât timp cel care formulează o cerere de recurs nu dovedește în mod indubitabil incidența motivului de casare, în concepția noului C. proc. civ., recursul fiind o cale extraordinară de atac.

Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat și a motivelor de recurs reglementate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor urma:

Prin sesizarea inițial transmisă Consiliului Superior al Magistraturii la 2.08.2019 și înregistrată la data de 06 august 2019 sub nr. x la Direcția de inspecție pentru judecători a Inspecției Judiciare, petiționarul A. a solicitat verificarea judecătorilor din cadrul Tribunalului Prahova și Curții de Apel Ploiești, C., D., E., F., G., H. și I. prin raportare la modul de soluționare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 apreciind că aceștia au săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Prin rezoluția nr. 3124/A din data de 19 septembrie 2019 s-a dispus clasarea plângerii în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu motivarea că nu sunt indicii privind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Plângerea petentului formulată în baza art. 45

1

din Legea nr. 317/2004 împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C19-3752.

Prin acțiunea formulată în prezenta cauză împotriva celor două rezoluții, reclamantul argumentează, în esență, faptul că pârâta Inspecția Judiciară nu a procedat la o analiză completă a tuturor argumentelor invocate în cuprinsul plângerii, precum și faptul că, în mod nelegal și netemeinic, contrar probelor administrate, inspectorul judiciar a concluzionat asupra inexistenței abaterii judiciare.

Instanța de control judiciar reține că din interpretarea textelor de lege aplicabile rezultă că instanța de judecată nu efectuează ea însăși o procedură disciplinară, neputând analiza dacă faptele imputate atrag sau nu o răspundere disciplinară a magistratului.

Instanța de judecată este chemată să analizeze exclusiv legalitatea actului administrativ contestat, în condițiile Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că legalitatea rezoluției de clasare se verifică, în concret, în raport cu elementele constitutive ale abaterii disciplinare reclamate.

Conform art. 97 din Legea nr. 303/2004:

"(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac."

Totodată, potrivit prevederilor art. 99 din Legea nr. 303/2004 "constituie abatere disciplinară: t) exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. Sancțiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală."

Noțiunile de rea credință și gravă neglijență, la care se face referire în art. 99 din Legea nr. 303/2004, sunt definite în art. 99

1

alin. (1) și (2) din aceeași lege, după cum urmează:

"(1) Există rea credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2) Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual."

Pentru existența relei credințe, trebuie să se probeze încălcarea de către magistrat, în mod intenționat, voit (cu știință), a normelor de drept material ori procesual în scopul (urmărind) vătămării unei persoane, inclusiv în modalitatea acceptării unei asemenea posibilități, aspecte a căror dovadă nu s-a făcut în speță.

De asemenea, pentru existența gravei neglijențe, judecătorul sau procurorul trebuie să nesocotească din culpă normele de drept material ori procesual, însă nesocotirea trebuie să fie gravă, neîndoielnică și nescuzabilă.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că sub aspectul temeiniciei rezoluțiilor atacate, instanța de fond a constatat că ansamblul argumentelor reclamantului cu privire la greșita soluționare a dosarului nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Prahova, atât în primă instanță, cât și în calea extraordinară a recursului la Curtea de Apel Ploiești (respectiv, aspectele privind soluționare și a contestației în anulare) de către judecătorii indicați în cuprinsul plângerii adresate Inspecției Judiciare care, în opinia reclamantului ar atrage răspunderea disciplinară din prisma prevederilor art. 99 din Legea nr. 303/2004, au primit un răspuns punctual și efectiv din partea Inspecției Judiciare.

Modalitatea concretă de soluționare a cauzei la care a făcut referire recurentul și temeinicia soluțiilor adoptate inclusiv în ceea ce privește interpretarea normelor de drept incidente în cauzele analizate mai sus, administrarea probatoriului în cauză, argumentarea soluției adoptare, intră în atributul exclusiv al instanței, soluție ce poate fi cenzurată doar în căile de atac în cazul în care este reglementată de lege și nu poate face obiectul acțiunii disciplinare.

Este de precizat că modul de examinare a argumentelor, apărărilor sau susținerilor părților în cauza dedusă judecății excedează competențelor Inspecției Judiciare, fiind nepermisă reanalizarea cauzei în această procedură, sub aspectul legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate, analizării fondului, stabilirii situației de fapt ori a interpretării normelor juridice și aprecierii probelor administrate în cauză.

Aspectele mai sus arătate se referă la stabilirea situației de fapt, interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale și modalitatea de instrumentare a dosarului, fiind operațiuni specifice și esențiale în activitatea de judecată, care nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de către Inspecția Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulțumită a căilor de atac ordinare și, după caz, extraordinare prevăzute de lege.

Contrar celor arătate de către recurent și prin contestație potrivit cu care scopul sesizării nu a fost ca inspecția judiciară să analizeze cauza pe fondul său și să cenzureze în vreun fel hotărârile pronunțate de către instanța de fond și cea de recurs, ci doar să se constate încălcarea normelor de drept substanțial și procedural în instrumentarea dosarului cu care au fost învestiți, Curtea de apel a constatat în mod corect că argumentele utilizate în substanță în susținerea plângerii de față echivalează cu o critică pe fondul modalității de soluționare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului în discuție, în primă instanță și apoi în recurs.

Relevante în sensul celor menționate anterior sunt și considerentele Deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2012 a Curții Constituționale, prin care instanța de contencios constituțional a statuat cu privire la art. 99 lit. t), art. 991 din Legea nr. 303/2004 că acestea:" nu privesc instituirea unui control asupra hotărârilor judecătorești, ci sancționează judecătorul pentru o anumită conduită. Hotărârile pe care acesta le pronunță sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege"; "nu instituie o nouă cale de atac împotriva hotărârilor judecătorești."

Ca atare, Înalta Curte constată că în mod corect autoritatea pârâtă, în urma verificărilor efectuate asupra aspectelor sesizate și în limitele de competență conferite de lege, prin rezoluția în litigiu, a reținut inexistența indiciilor care să conducă la săvârșirea de către magistratul judecător verificat a acestei abateri, în condițiile prezentate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul promovat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 471 din 24 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.