ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3189/2019

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 9.01.2018, reclamantul A. a arătat următoarele: "referitor la dosarul nr. x/2015, dosar aflat pe rol de 13 ani, obiectul dosarului rejudecare și analiză ca urmare a respingerii Recursului în Casație pe cale administrativă, lipsă avocat, am contestat soluția ÎCCJ, decizia CCR, procedură neconstituțională de drept, hărțuit și purtat prin instanțe 13 ani, formare peste 200 dosare și probe peste 200 stadiul dosarului Revizuire (...), în calitate de parte vătămată prin îngrădirea dreptului la proprietate, accesului liber la justiție, dreptul la viață, folosirea căilor de atac, refuzul pronunțării asupra probelor, admiterea sau respingerea motivată și cel mai grav fapt validat de către instanțe, atribuirea exclusivă a proprietății părții vătămate fără sultă, fără consimțământ și trecerea în proprietatea făptuitorului B. de către Parchet, Judecătorie Tribunal, Curtea de Apel, de către toate completele de instanță pe care le-am contestat ca incompatibile, cer a se verifica soluția dispusă de către președinți de instanță, atât în dosare civile cât și în penale." În raport de cele arătate de reclamant, acesta a menționat în cuprinsul cererii că invocă nulitatea absolută și necondiționată a tuturor actelor de cercetare penală, abuzive prin complicitate, nulitatea tuturor sentințelor și deciziilor de instanță dispuse cu rea credință, refuzul admiterii revizuirii în mai multe etape a procesului și refuzul pronunțării asupra probelor.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea nr. 7/CC pronunțată în ședința Camerei de consiliu din data de 26 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în temeiul prevederilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ.

Cererea de recurs Împotriva încheierii nr. 7/CC din data de 26 ianuarie 2018 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1,3,5,6 și 8 din C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 3031 pronunțată la 27 septembrie 2018, Înalta Curte a respins recursul formulat de A. împotriva încheierii nr. 7/CC din 26 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Calea de atac exercitată împotriva deciziei nr. 3031 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal La data de 23 noiembrie 2018, recurentul-reclamant A. a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție o cerere prin care a solicitat rejudecarea cauzei ce formează obiectul doasrului nr. 5/43/2018, cererea fiind înregistrată cu nr. x/2018. Prin încheierea din 2 aprilie 2019, Înalta Curte apreciind că petentului nu i s-a comunicat decizia nr. 3031 din 27 septembrie 2018 a dispus amânarea judecării cererii la termenul din data de 11 iunie 2019, când se va cita petentul și cu mențiunea de preciza care este calea extraordinară de atac pe care înțelege să o exercite împotriva acestei decizii. La data de 21 mai 2019 s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea precizatoare a petentului, care a arătat că a înțeles să formuleze calea de atac legală a recursului în ceea ce privește decizia nr. 3031 din 27 septembrie 2018 care i-a fost comunicată la data de 06 mai 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra excepției inadmisibilității recursului Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru argumentele expuse în continuare. Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege". Aceste dispoziții delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului. Pe de altă parte, art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat: "Sunt hotărâri definitive: (…) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Din interpretarea textelor de lege menționate rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs și care, potrivit legii, sunt definitive, nu mai pot fi supuse căii de atac a recursului. Înalta Curte constată faptul că decizia nr. 3031 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost pronunțată în calea de atac a recursului îndreptată împotriva încheierii nr. 7/CC din 26 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal și are caracter definitiv, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat. În concluzie, decizia nr. 3031 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nu mai poate fi supusă căii de atac a recursului, fiind pronunțată de către o instanță de recurs. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petentul A., ca inadmisibil.