ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2875/2019

Deliberând asupra recursurilor de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 22.10.2015, sub dosar nr. x/2015, reclamantul A., în contradictpriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și B., a foemulat plângere împotriva rezoluției nr. x/2015 din data de 15.09.2015, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată în cauză să se dispună obligarea pârâților la întocmirea unui raport al Inspecției Judiciare prin administrarea unui probatoriu adecvat și european, în vederea stabilirii situației reale de fapt, încălcarea cu bună - știință a normelor procesuale și procedurale urmărind vătămarea sa, dar și grava neglijență prin nesocotirea din culpa în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil a normelor de drept material și procesual, respectiv obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 1.000.000 USD.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2002 din 09 iunie 2016, a respins cererea părții reclamante de repunere pe rol a procesului și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B., invocată din oficiu, și a respins în consecință cererea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâta menționată.

Totodată, a respins ca nefondată excepția lipsei procedurii prealabile, astfel cum a fost invocată de pârâta Inspecția Judiciară, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, astfel cum a fost invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și a anulat capătul de cerere privind acordarea de daune morale, ca netimbrat.

De asemenea, a respins ca nefondată în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., cu domiciliul în Târgoviște, Calea x, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond au promovat recurs, în condițiile art. 493 C. proc. civ., atât reclamantul cât și intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Reclamantul A. a promovat recurs și împotriva încheierilor de ședință din 24.03.2016, 21.04.2016 și 26.05.2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Recurentul -reclamant invocând în mod generic prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței și încheierilor atacate și, rejudecând, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond cu rea-credință nu a administrat probele necesare care ar fi schimbat soluția pronunțată.

Mai mult, încălcând și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor Omului, instanța nu a motivat concret tergiversarea soluționării dosarului penal.

În expunerea motivelor de recurs, reluând apărările formulate în fața instanței de fond, recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive astfel cum a fost invocată.

1.3. Apărările formulate în cauză

Recurentul - reclamant A. a înțeles să formuleze cerere de renunțare la judecata recursului, în temeiul art. 406 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare la recursurile promovate în cauză.

1.4. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 24 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, față de prevederile art. 247 alin. (1) teza I C. proc. civ. Înalta Curte, constată sunt incidente în cauză, sens în care va anula recursul promovat de reclamantul A., împotriva încheierilor de ședință din 24.03.2016, 21.04.2016, 26.05.2016 și împotriva sentinței nr. 2002 din 09 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 2002 din 09 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, va fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Este de reținut, pe de o parte, că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta practic nefiind legal învestită.

Pe de altă parte, primează ordinea de soluționare a excepțiilor - neplata taxelor judiciare de timbru face ca instanța să nu fie legal sesizată.

În cauză, dovada achitării taxei judiciare de timbru nu se află la dosar și nici nu s-a făcut dovada depunerii acesteia până la termenul stabilit de instanță.

La data de 12 septembrie 2016, recurentul-reclamant a înțeles să formuleze o cerere prin care învederează că înțelege să renunțe la judecarea prezentului recurs, sens în care solicită ca instanța să ia act de cererea de renunțare la judecata recursului.

Însă, neplata taxelor judiciare de timbru face ca instanța să nu fie legal sesizată.

Analizând cererea de recurs, se constată că recurentul- reclamant nu a atașat la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 (recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.) și nu a complinit această lipsă, nici ulterior, deși, prin adresa din data de 31 august 2016 prin care i s-a pus în vedere că are de îndeplinit această obligație procesuală, în termen de 10 zile de la comunicare.

De asemenea, potrivit art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

Prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. arată că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e) și alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Referitor la recursul promovat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii,

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a admite excepția inadmisibilității recursului cu consecința respingerii ca inadmisibil a recursului promovat în cauză, pentru considerentele ce urmează:

Asupra admisibilității recursului.

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte reține că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

De asemenea, se reține că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, au următoarea formă:

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."

Astfel, față de soluția de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunțate, și față de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentința civilă nr. 2002 din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal are caracter definitiv.

Conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Având în vedere și dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curții de Apel București nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluția de clasare, în speță rezoluția nr. x/2015 din data de 15.09.2015.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborate cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. ca netimbrat.

În temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva sentinței nr. 2002 din 09 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil.

Anulează recursul declarat de reclamantul A., împotriva încheierilor de ședință din 24.03.2016, 21.04.2016, 26.05.2016 și împotriva sentinței nr. 2002 din 09 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.