ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2439/2019

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 8 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a I civilă, în Dosarul nr. x/2015, în baza art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., a fost suspendată judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 156 din 07.02.2018 a Tribunalului Mureș, până la publicarea, în Monitorul Oficial, a hotărârii ce urmează a fi pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la sesizarea prealabilă înregistrată în Dosarul nr. x/2018. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., solicitând repunerea pe rol a dosarului și judecarea recursului, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 ianuarie 2019 și repartizat aleatoriu, spre competentă soluționare, Completului nr. 10 filtru, astfel cum reiese din fișa ECRIS aflată la dosarul de recurs.

Prin rezoluția din data de 04 martie 2019, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimați, cu mențiunea de a depune întâmpinare, precum și efectuarea celorlalte formalități de comunicare, menționate în dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, s-a dispus și întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților, conform dovezilor de înmânare de la dosarul de recurs.

Intimații nu au depus întâmpinare la cererea de recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a apreciat că încheierea de suspendare a judecății cauzei a fost pronunțată cu rea-credință de către curtea de apel.

În continuare, recurentul-reclamant A. a făcut referiri la soluția pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș de declinare, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a competenței de soluționare a recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 156 din 17 februarie 2018. Sub acest aspect, a învederat că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța competentă să soluționeze recursul exercitat împotriva Deciziei civile nr. 156 din 17 februarie 2018 este Curtea de Apel Târgu Mureș, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat decizia recurată.

A mai arătat că, în mod nelegal și netemeinic, Curtea de Apel nu a respectat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește soluționarea recursului și a dispus suspendarea judecății până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a Dosarului nr. x/2018, dosar în care nu este parte și care nu are nicio legătură cu cauza pendinte.

Conchide prin a susține vinovăția pârâților, conform înscrisurilor și probelor administrate în cauză și a recuza judecătorii care au pronunțat Decizia civilă nr. 53 R din 07 iunie 2018 și a încheierii din 08 noiembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/2015.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, că este declarat în termenul legal, este supus taxei judiciare de timbru, recurentul-reclamant făcând dovada achitării taxei judiciare de timbru. S-a mai constatat că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea potrivit art. art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., față de împrejurarea că recurentul-reclamant nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș ori la considerentele pe care se fundamentează, și nu a combătut în vreun fel raționamentul acesteia prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 04 iulie 2019, conform dovezilor aflate la dosar, iar la data de 16 iulie 2019, recurentul- reclamant a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Târgu Mureș, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății recursului declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 156 din 07.02.2018 a Tribunalului Mureș, până la publicarea, în Monitorul Oficial, a hotărârii ce urmează a fi pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la sesizarea prealabilă înregistrată în Dosarul nr. x/2018.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant prin cererea de recurs, nu a arătat care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale încheierii recurate.

Raportat la susținerile din memoriul de recurs cu privire la declinarea de către Curtea de Apel Târgu Mureș în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a competenței de soluționare a recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 156 din 07.02.2018 a Tribunalului Mureș, respectiv stabilirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a competenței de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat decizia recurată, Înalta Curte constată că aspectele învederate de către recurentul-reclamant nu vizează argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției de suspendare a judecății recursului, până la publicarea, în Monitorul Oficial, a hotărârii ce urmează a fi pronunțată cu privire la sesizarea prealabilă înregistrată în Dosarul nr. x/2018, ci reprezintă aspecte privitoare la chestiuni are exced controlului de legalitate, toate aceste susțineri fiind incompatibile cu structura recursului.

Cu privire la aspectele învederate prin cererea de recurs referitoare la măsura suspendării dispuse de către instanță, apreciată de către recurentul-reclamant ca fiind netemeinică și nelegală, respectiv că instanța de apel a dispus suspendarea cu rea-credință, Înalta Curte reține că argumentele aduse în susținerea acestei critici nu se subsumează niciunui motiv de casare prevăzut de dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care presupun nu numai simple susțineri, ci și arătarea argumentelor juridice, de natură să conducă la incidența acestui caz de casare a hotărârii atacate.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține faptul că, la data de 14 ianuarie 2019, în Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a pronunțat Decizia nr. 2, publicată în M. Of. nr. 157/27.02.2019, dosar până la a cărui soluționare Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei ce face obiectul prezentului recurs.

Conform art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., în astfel de situații, repunerea pe rol pentru continuarea judecății se dispune din oficiu, după publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recuzare din cuprinsul memoriului de recurs este inadmisibilă, neavând valența unei critici de nelegalitate, în condițiile în care aceasta a fost formulată direct în fața instanței de recurs, fără ca partea să fi urmat procedura stabilită de C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 8 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 8 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - NN