ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3349/2021

Ședința publică din data de 3 iunie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3189 din 11 iunie 2019, a respins recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3031 din 27 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, ca inadmisibil.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că hotărârea atacată, pronunțată în calea de atac a recursului, are caracter definitiv, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., așa încât nu mai poate să fie supusă căii de atac a recursului.

1.2. Prin Decizia nr. 3031 din 27 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de A. împotriva încheierii nr. 7/CC din 26 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut, în esență, închierea atacată că nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, fiind prevăzută o altă cale de atac, respectiv reexaminarea, care se soluționează de aceeași instanță

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., susținând că deciziile atacate sunt nule de drept pentru că nu sunt semnate de completul de judecată, iar motivarea este generică și abuzivă, făcând trimiterea, în esență, la încălcarea legii.

II. Considerațiile Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând cu prioritate excepția invocată din oficiu, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că respectiva cale de atac este tardiv formulată.

Potrivit art. 503 din C. proc. civ., contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot desființa, în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text legal, decizii definitive pronunțate de instanțele de apel sau recurs, după caz.

În temeiul dispozițiilor art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

În cauză, Decizia atacată nr. 3189, pronunțată în data de 11 iunie 2019, a fost comunicată contestatorului la data de 22 mai 2020 și Decizia atacată nr. 3031, pronunțată la data de 27 septembrie 2018, a fost comunicată contestatorului la data de 18.04.2019, iar respectiva cale de atac a fost formulată la data de 23 iunie 2020, cu depășirea termenul prevăzut de prevederile sus-menționate.

Înalta Curte mai reține că legea a instituit regula ca, în cazul hotărârilor nesusceptibile de executare silită, contestația în anulare să fie exercitată în termenul de 15 zile de la data când partea a cunoscut efectiv existența și conținutul hotărârii, dar, pentru a nu se perpetua starea de incertitudine asupra finalizării procesului, s-a prevăzut și un termen maxim de un an de la data hotărârii definitive, termen care nu poate fi depășit chiar dacă, în anumite situații concrete, cele 15 zile de la data luării la cunoștință s-ar împlini ulterior.

Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar potrivit art. 186 alin. (1) teza din C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

În fine, Înalta Curte amintește că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din C. proc. civ.: "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia, iar art. 12 alin. (1) din același cod prevede: "Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți,,.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform art. 248 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare introdusă de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3189 din 11 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2018 și împotriva Deciziei nr. 3031 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2018, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.