ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 190/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 190/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă, la data de 28 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. SA, au solicitat instanței să:
constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în contractele de microcredit x/21.12.2011 și x/25.01.2013, punctele 1.2, 5.1, 6.3 și, pe cale de consecință, să dispună înlăturarea acestor clauze din contractul menționat;
dispună obligarea pârâtei să restituie reclamanților suma rezultată din aplicarea comisionului de acordare de 2,75%, pe care au achitat-o în baza acestor clauze abuzive;
dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform prevederilor art. 451 - 453 din C. proc. civ.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, precum și dispozițiile cuprinse în art. 148, art. 193 - 195, art. 197, art. 227 alin. (3) și 451 - 453 din C. proc. civ.
Prin Sentința civilă nr. 4746 din 3 noiembrie 2017, Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților A. și B. invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Prin aceeași sentință, s-a admis excepția inadmisibilității formulării cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B., care a fost respins prin Decizia nr. 366/A din 8 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A. și B., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel, întrucât ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale prin prisma modului de tratare a excepției inadmisibilității invocată de intimată.
La termenul de judecată din 6 noiembrie 2018 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a pus în discuția excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului.
Prin Decizia nr. 1899/R din 6 noiembrie 2018 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea instanței supreme.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 9 noiembrie 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerente, instanța supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă Decizia nr. 366/A din 8 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș.
Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Specializat Mureș este Curtea de Apel Târgu Mureș rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții B. și A. împotriva Deciziei nr. 366/A din 8 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții B. și A. împotriva Deciziei nr. 366/A din 8 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2019.