ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1115/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la data de 06.12.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. solicitând instanței de judecată ca prin sentința pe care o va pronunța în cauză să constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 1.3 lit. b) și la) art. 8.2 din Contractul de credit nr. x/2007, ca fiind abuzive, să fie obligată pârâta la restituirea sumei încasată cu titlul de comision de acordare, în cuantum de 2% din valoarea creditului acordat, cu dobânda legală aferentă, de la momentul încasării și până la momentul plății efective, cu cheltuieli de judecată în cauza de față.

Prin sentința nr. 2230 din 27 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a fost constatată nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 1.3 lit. b) și la) art. 8.2 în contractul de credit nr. x/2007, ca fiind abuzive, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele de bani încasate cu titlul de comision de acordare, reprezentând 2% din creditul acordat, cu dobânda legală aferentă de la data încasării până la data plății efective și integrale a sumei datorate și a fost obligată pârâta la 1000 RON cheltuieli de judecată reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. S.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate in sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare in judecată, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia 524/2018 din 14 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă B. S.A., împotriva sentinței nr. 2230/27.03.2018 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul reclamant A..

Împotriva acestei decizii, C. S.A. (fostă B. S.A.) a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 15 februarie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune și în prezenta cauză.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 524/2018 din 14 noiembrie 2018, pronunțată Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (B. SA) împotriva deciziei nr. 524/2018 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.