ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamanta T.V.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Agenția Națională de Administrare Fiscală, obligarea la repararea prejudiciilor care i-au fost cauzate prin aplicarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice și O.U.G. nr. 105/2009 privind punerea în aplicare a acestora de către A.N.A.F. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că din anul 1999 a ocupat funcția publică de director executiv adjunct din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Covasna, iar prin Ordinul nr. 981 din 22 mai 2009 această funcție a fost desființată în baza O.U.G.

nr. 37/2009, act normativ ce a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009. A mai precizat reclamanta că la data de 20 octombrie 2009 a acționat în judecată pârâta A.N.A.F., iar prin Sentința civilă nr. 98/F din 11 mai 2010 a Curții de Apel Brașov s-a dispus repunerea ei în funcția publică de conducere deținută. De asemenea, s-a mai arătat că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale s-a declarat neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009 prin care se relua, aproape identic, O.U.G. nr. 37/2009. Referitor la prejudiciul suferit, reclamanta a arătat că aceasta a avut probleme de sănătate ca urmare a șocului suferit de schimbarea din funcție, fiind obligată să solicite suspendarea sa din funcție începând cu 9 noiembrie 2009, iar din martie 2010, pensionarea anticipată parțială, pentru a nu fi demisă.

A mai precizat reclamanta că în perioada cuprinsă între 8 noiembrie 2009, când s-au terminat concediile de boală și data pensionării anticipate parțiale, 5 mai 2010, nu a avut niciun fel de venit, în prezent, începând cu data de 5 mai 2010, beneficiind de o pensie anticipată parțială în sumă de 933 RON. A solicitat reclamanta despăgubiri salariale împreună cu stimulentele pentru perioada 25 mai 2009, până la repunerea în funcție, la nivelul sumelor pe care le-a primit directorul coordonator adjunct al activității de administrație din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Covasna.

La 24 martie 2011, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că daunele materiale sunt compuse din drepturile salariale indexate, majorate și recalculate cu celelalte drepturi aferente (inclusiv stimulente), ce i s-ar fi cuvenit începând cu 9 noiembrie 2009 și până la emiterea ordinului de repunere în funcția de director executiv adjunct, precum și daune morale în sumă de 80.000 RON. Prin aceeași precizare de acțiune, reclamanta a arătat că renunță la judecată față de pârâtul Guvernul României, astfel că prin Încheierea din 30 martie 2011 instanța a luat act de această manifestare de voință a reclamantei.

Prin Sentința nr. 130/F din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată, așa cum aceasta a fost precizată, instanța dispunând obligarea pârâtei să plătească reclamantei daune materiale echivalente cu drepturile salariale indexate, majorate și recalculate, cu celelalte drepturi aferente, inclusiv stimulentele, ce i s-ar fi cuvenit reclamantei în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011 și daune morale în sumă de 5.000 RON, respingând celelalte pretenții ale reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 98/F72010 a Curții de Apel Brașov, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 749/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus anularea Ordinului nr. 981 din 22 mai 2009, prin care reclamanta a fost eliberată din funcție, pârâta fiind obligată să o repună în funcția publică de conducere de director executiv adjunct din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Covasna.

A mai reținut judecătorul fondului că potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.

S-a mai reținut că despăgubirile legale se acordă indiferent dacă salariatul, ulterior măsurii nelegale, s-a încadrat la altă societate sau a formulat cerere de pensionare anticipată, în acest sens evocându-se Decizia nr. 318/2007 a Curții Constituționale, prin care se statuează că salariatul concediat nelegal are dreptul de a beneficia de plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția deținută anterior măsurii nelegale, indiferent dacă în perioada cuprinsă între data concedierii și cea a reîncadrării, ca urmare a contestației sale, a realizat sau nu venituri din alte surse. Totodată, a mai apreciat instanța fondului, anularea Ordinului nr. 982/2009 emis de A.N.A.F.

și obligarea acestei instituții la repunerea reclamantei în funcția publică deținută anterior acestui ordin au drept consecință pierderea retroactivă a calității de pensionar, reținându-se, în ce privește restituirea pensiei anticipate parțiale, că acest aspect excede litigiului. S-a constatat întemeiată în parte cererea de acordarea a daunelor morale, date fiind suferințele dovedite de reclamantă prin acte medicale și atitudinea pasivă a pârâtei care, nici până la data formulării acțiunii nu a procedat la executarea hotărârii judecătorești de reîncadrare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a apreciat că în parte acțiunea reclamantei este întemeiată și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 C. muncii și a dispozițiilor Deciziei nr. 318/2007 a Curții Constituționale în ceea ce privește cererea reclamantei de acordare a daunelor materiale de la data de 9 noiembrie 2009 și până la 5 aprilie 2011, data reintegrării reclamantei în baza Sentinței civile nr. 98/F/2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă și irevocabilă, și a daunelor morale, ținând cont de suferințele probate de reclamantă și de poziția autorității pârâte. Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri în termen, motivate de ambele părți, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., aplicarea greșită a legii. Recursul declarat de recurenta-reclamată critică soluția de admitere în parte a acțiunii, respectiv neacordarea daunelor materiale în cuantumul precizat, respectiv suma de 119.509 RON, iar prin neprecizarea acestui cuantum sentința recurată este dificil a fi pusă în executare. Recursul declarat de recurenta-pârâtă critică sentința recurată pe considerentul că a admis cererea de acordare a daunelor materiale în mod nelegal, iar cererea de acordare a danelor morale nu este justificată de probatoriul administrat. Pe cale de consecință, se arată că în cauză nu erau îndeplinite condițiile acordării cheltuielilor de judecată conform art. 274 C. proc. civ.

În ceea ce privește daunele materiale constând în drepturi salariale indexate plus stimulente, recurenta-pârâtă arată că acestea nu se cuvin reclamantei, în raport de situația sa concretă și de faptul că aceasta a avut raportul de serviciu suspendat la cerere în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 mai 2010, data pensionării anticipate, conform Deciziei din 25 mai 2010. Iar la data de 5 aprilie 2011 a fost reintegrată în funcție în baza Sentinței nr. 98/F/2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă și irevocabilă. Iar în ceea ce privește stimulentele, acestea au un regim diferit, nu se acordă lunar și pot fi acordate pentru activitate efectiv prestată.

Pe cererea de acordare a daunelor morale recurenta o apreciază ca nedovedită în condițiile în care nu s-a probat legătura de cauzalitate între starea de sănătate a reclamantei și paguba morală pretinsă, iar executarea sentinței irevocabile, pe parcursul soluționării prezentei cauze, nu este din culpa autorității, ci datorită faptului că reclamantei i-a încetat calitatea de funcționar public prin punerea în executare a deciziei de pensionare anticipată. La dosar, recurenta-reclamată a depus concluzii scrise în care solicită admiterea recursului său și corelativ respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta-pârâtă. Curtea, analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, va aprecia pentru următoarele considerente că recursul reclamantei este nefondat, iar recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat, în parte sentința atacată fiind nelegală și netemeinică.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat, în cauză pe cererea formulată în recurs, respectiv cuantificarea daunelor materiale la suma de 119.509 RON este nefondată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod corect instanța de fond nu și-a însușit cuantumul daunelor materiale solicitate de reclamantă și a respins și cererea de completare a dispozitivului în sensul solicitat prin prezenta cererea de recurs.

Pretenția recurentului de a se stabili un anumit cuantum al despăgubirilor materiale în sumă de 119.509 RON având în vedere că această sumă nu reprezintă în concret suma de care recurenta nu a beneficiat, ci reprezintă drepturile salariale de care a beneficiat o altă persoană care a ocupat funcția reclamantei sau o funcție de conducere similară în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011. Iar drepturile materiale pot fi acordate prin verificarea situației de fapt în care s-a aflat recurenta în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011 și în raport de reglementările în vigoare. În mod corect, prin sentința atacată nu a fost indicată în concret ca prejudiciu material suma de 119.509 RON deoarece această sumă nu reprezintă paguba materială suferită de recurentă, nefiind îndeplinite condițiile, sub acest aspect a certitudinii pagubei materiale.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat, în cauză în parte sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii în raport de situația de fapt a reclamantei-recurente în ceea ce privește greșita admitere a cererii de acordare a daunelor materiale. Curtea apreciază că în mod nelegal a fost admisă prin sentința recurată cererea de acordare a daunelor materiale reprezentând drepturi salariale indexate plus penalități solicitate de reclamată aferente perioadei 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011 - data reintegrării. Aceasta deoarece pentru perioada solicitată, în concret în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. și nu sunt aplicabile situațiile reclamantei, prevederile dispozițiilor art. 80 C. muncii și ale art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată.

Din actele depuse la dosarul de fond de ambele părți rezultă următoarele pe situația de fapt a reclamantei. În perioada 18 iunie - 8 noiembrie 2009 reclamanta a beneficiat de concediu medical legal beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare. Ulterior expirării perioadei de concediu medical, reclamanta a refuzat oferta autorității privind ocuparea unei funcții de execuție corespunzătoare pregătirii sale, apreciind ca abuzivă măsura schimbării sale din funcția de conducere deținută. La cerere, în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 mai 2010, raportul său de serviciu a fost suspendat succesiv, cererile reclamantei fiind depuse la dosarul de fond. În consecință, raportul de serviciu fiind suspendat, din inițiativa sa, în calitate de funcționar public, recurenta nu a îndeplinit vreo funcție publică și nu are dreptul la vreo despăgubire materială deoarece a existat voința sau culpa autorității în ceea ce privește suspendarea voluntară a acestui raport de serviciu.

Iar începând cu data de 5 mai 2010 și efectiv din 25 mai 2010, recurenta s-a pensionat anticipat, beneficiind de drepturile materiale corespunzătoare acestei calității până la data de 5 aprilie 2011 - data reintegrării efective prin executarea Sentinței civile nr. 98/F/2010 a Curții de Apel Brașov. Față de această situație de fapt necontestată de părți, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile acordării daunelor materiale conform art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, și nu sunt aplicabile dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 318/2007.

Aceasta deoarece în cauză nu a existat o concediere nelegală în sensul dispozițiilor Deciziei nr. 318/2007, iar pentru perioada în litigiu, 8 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011, recurenta nu are dreptul la despăgubiri materiale pe de o parte raportul de serviciu fiind suspendat la inițiativa sa și pe de altă parte fiind pensionată anticipat începând cu data de 5 mai 2010 și beneficiind în consecință de drepturile de pensie corespunzătoare. Despăgubirile materiale nu pot fi acordate, deoarece pe fond nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., neexistând legătura de cauzalitate între suma pretinsă cu titlu de prejudiciu material și anularea Ordinului nr. 982 din 22 mai 2009. În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind acordarea daunelor morale, acesta nu este fondat.

Acordarea daunelor morale este corectă și legală și se justifică în contextul pensionării anticipate a recurentei, fiind probate suferințele morale și consecințele asupra sănătății reclamantei atât prin acele medicale, cât și prin depoziția martorului audiat în cauză. Pe de altă parte, în contextul respingerii cererii de acordare a daunelor materiale, acordarea daunelor morale reprezintă o reparație echilibrată ținând cont de specificul prezentei cauze. Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost admisă în mod corect cu aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ., suma reprezentând onorariu de avocat. Curtea apreciază că în raport de obiectul și de munca prestată de avocat nu se impune reducerea acestui cuantum, deși prin analizarea recursului declarat de autoritatea pârâtă cererea de acordare a daunelor materiale a fost apreciată ca nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă și va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă. Va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca nefondată cererea privind acordarea daunelor materiale aferente perioadei 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.V.L. împotriva Sentinței nr. 130/F din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) împotriva Sentinței nr. 130/F din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge ca nefondată cererea reclamantei privind acordarea daunelor materiale reprezentând drepturi salariale indexate, majorate și recalculate cu celelalte drepturi aferente, inclusiv stimulente aferente perioadei 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012 Procesat de GGC - AZ