ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, reclamanta T.V.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României și Agenția Națională de Administrare Fiscală, obligarea la

repararea prejudiciilor care i-au fost cauzate prin aplicarea O.U.G. nr.

37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice și O.U.G. nr. 105/2009 privind punerea în aplicare a acestora de către

A.N.A.F.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că din anul 1999 a ocupat funcția publică de

director executiv adjunct din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice

Covasna, iar prin Ordinul nr. 981 din 22 mai 2009 această funcție a fost

desființată în baza O.U.G. nr. 37/2009, act normativ ce a fost declarat

neconstituțional prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009.

A mai precizat

reclamanta că la data de 20 octombrie 2009 a acționat în judecată pârâta

A.N.A.F., iar prin Sentința civilă nr. 98/F din 11 mai 2010 a Curții de Apel

Brașov s-a dispus repunerea ei în funcția publică de conducere deținută.

De asemenea, s-a mai

arătat că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale

s-a declarat neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009 prin care se relua,

aproape identic, O.U.G. nr. 37/2009.

Referitor la prejudiciul

suferit, reclamanta a arătat că aceasta a avut probleme de sănătate ca urmare a

șocului suferit de schimbarea din funcție, fiind obligată să solicite

suspendarea sa din funcție începând cu 9 noiembrie 2009, iar din martie 2010,

pensionarea anticipată parțială, pentru a nu fi demisă.

A mai precizat

reclamanta că în perioada cuprinsă între 8 noiembrie 2009, când s-au terminat

concediile de boală și data pensionării anticipate parțiale, 5 mai 2010, nu a

avut niciun fel de venit, în prezent, începând cu data de 5 mai 2010,

beneficiind de o pensie anticipată parțială în sumă de 933 RON.

A solicitat

reclamanta despăgubiri salariale împreună cu stimulentele pentru perioada 25

mai 2009, până la repunerea în funcție, la nivelul sumelor pe care le-a primit directorul

coordonator adjunct al activității de administrație din cadrul Direcției

Generale a Finanțelor Publice Covasna.

La 24 martie 2011,

reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că daunele materiale sunt compuse

din drepturile salariale indexate, majorate și recalculate cu celelalte

drepturi aferente (inclusiv stimulente), ce i s-ar fi cuvenit începând cu 9

noiembrie 2009 și până la emiterea ordinului de repunere în funcția de director

executiv adjunct, precum și daune morale în sumă de 80.000 RON.

Prin aceeași

precizare de acțiune, reclamanta a arătat că renunță la judecată față de

pârâtul Guvernul României, astfel că prin Încheierea din 30 martie 2011

instanța a luat act de această manifestare de voință a reclamantei.

Prin Sentința nr.

130/F din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată, așa cum

aceasta a fost precizată, instanța dispunând obligarea pârâtei să plătească

reclamantei daune materiale echivalente cu drepturile salariale indexate,

majorate și recalculate, cu celelalte drepturi aferente, inclusiv stimulentele,

ce i s-ar fi cuvenit reclamantei în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011

și daune morale în sumă de 5.000 RON, respingând celelalte pretenții ale

reclamantei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr.

98/F72010 a Curții de Apel Brașov, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 749/2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus anularea Ordinului nr. 981

din 22 mai 2009, prin care reclamanta a fost eliberată din funcție, pârâta

fiind obligată să o repună în funcția publică de conducere de director executiv

adjunct din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Covasna.

A mai reținut

judecătorul fondului că potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în

cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul

public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de

contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat

sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele

prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările

ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică

emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile

indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi

beneficiat funcționarul public.

S-a mai reținut că

despăgubirile legale se acordă indiferent dacă salariatul, ulterior măsurii

nelegale, s-a încadrat la altă societate sau a formulat cerere de pensionare

anticipată, în acest sens evocându-se Decizia nr. 318/2007 a Curții

Constituționale, prin care se statuează că salariatul concediat nelegal are dreptul

de a beneficia de plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate

și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția

deținută anterior măsurii nelegale, indiferent dacă în perioada cuprinsă între

data concedierii și cea a reîncadrării, ca urmare a contestației sale, a

realizat sau nu venituri din alte surse.

Totodată, a mai

apreciat instanța fondului, anularea Ordinului nr. 982/2009 emis de A.N.A.F. și

obligarea acestei instituții la repunerea reclamantei în funcția publică

deținută anterior acestui ordin au drept consecință pierderea retroactivă a

calității de pensionar, reținându-se, în ce privește restituirea pensiei

anticipate parțiale, că acest aspect excede litigiului.

S-a constatat

întemeiată în parte cererea de acordarea a daunelor morale, date fiind

suferințele dovedite de reclamantă prin acte medicale și atitudinea pasivă a

pârâtei care, nici până la data formulării acțiunii nu a procedat la executarea

hotărârii judecătorești de reîncadrare.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a apreciat că în parte acțiunea reclamantei

este întemeiată și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 C. muncii și a

dispozițiilor Deciziei nr. 318/2007 a Curții Constituționale în ceea ce

privește cererea reclamantei de acordare a daunelor materiale de la data de 9

noiembrie 2009 și până la 5 aprilie 2011, data reintegrării reclamantei în baza

Sentinței civile nr. 98/F/2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă și

irevocabilă, și a daunelor morale, ținând cont de suferințele probate de

reclamantă și de poziția autorității pârâte.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recursuri în termen, motivate de ambele părți, motivele de

recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea

greșită a legii.

Recursul declarat de

recurenta-reclamată critică soluția de admitere în parte a acțiunii, respectiv

neacordarea daunelor materiale în cuantumul precizat, respectiv suma de 119.509

RON, iar prin neprecizarea acestui cuantum sentința recurată este dificil a fi

pusă în executare.

Recursul declarat de

recurenta-pârâtă critică sentința recurată pe considerentul că a admis cererea

de acordare a daunelor materiale în mod nelegal, iar cererea de acordare a

danelor morale nu este justificată de probatoriul administrat. Pe cale de

consecință, se arată că în cauză nu erau îndeplinite condițiile acordării

cheltuielilor de judecată conform art. 274 C. proc. civ.

În ceea ce privește

daunele materiale constând în drepturi salariale indexate plus stimulente,

recurenta-pârâtă arată că acestea nu se cuvin reclamantei, în raport de

situația sa concretă și de faptul că aceasta a avut raportul de serviciu

suspendat la cerere în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 mai 2010, data pensionării

anticipate, conform Deciziei din 25 mai 2010.

Iar la data de 5

aprilie 2011 a fost reintegrată în funcție în baza Sentinței nr. 98/F/2010 a

Curții de Apel Brașov, definitivă și irevocabilă.

Iar în ceea ce

privește stimulentele, acestea au un regim diferit, nu se acordă lunar și pot

fi acordate pentru activitate efectiv prestată.

Pe cererea de

acordare a daunelor morale recurenta o apreciază ca nedovedită în condițiile în

care nu s-a probat legătura de cauzalitate între starea de sănătate a

reclamantei și paguba morală pretinsă, iar executarea sentinței irevocabile, pe

parcursul soluționării prezentei cauze, nu este din culpa autorității, ci

datorită faptului că reclamantei i-a încetat calitatea de funcționar public

prin punerea în executare a deciziei de pensionare anticipată.

La dosar,

recurenta-reclamată a depus concluzii scrise în care solicită admiterea

recursului său și corelativ respingerea ca nefondat a recursului declarat de

recurenta-pârâtă.

Curtea, analizând

recursurile declarate în raport de motivele invocate, va aprecia pentru

următoarele considerente că recursul reclamantei este nefondat, iar recursul

declarat de recurenta-pârâtă este fondat, în parte sentința atacată fiind

nelegală și netemeinică.

Recursul declarat de

recurenta-reclamantă este nefondat, în cauză pe cererea formulată în recurs,

respectiv cuantificarea daunelor materiale la suma de 119.509 RON este

nefondată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În mod corect

instanța de fond nu și-a însușit cuantumul daunelor materiale solicitate de

reclamantă și a respins și cererea de completare a dispozitivului în sensul

solicitat prin prezenta cererea de recurs.

Pretenția

recurentului de a se stabili un anumit cuantum al despăgubirilor materiale în

sumă de 119.509 RON având în vedere că această sumă nu reprezintă în concret

suma de care recurenta nu a beneficiat, ci reprezintă drepturile salariale de

care a beneficiat o altă persoană care a ocupat funcția reclamantei sau o

funcție de conducere similară în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011.

Iar drepturile materiale pot fi acordate prin verificarea situației de fapt în

care s-a aflat recurenta în perioada 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011 și în

raport de reglementările în vigoare.

În mod corect, prin

sentința atacată nu a fost indicată în concret ca prejudiciu material suma de

119.509 RON deoarece această sumă nu reprezintă paguba materială suferită de

recurentă, nefiind îndeplinite condițiile, sub acest aspect a certitudinii

pagubei materiale.

Recursul declarat de

recurenta-pârâtă este fondat, în cauză în parte sentința atacată fiind dată cu

aplicarea greșită a legii în raport de situația de fapt a reclamantei-recurente

în ceea ce privește greșita admitere a cererii de acordare a daunelor

materiale.

Curtea apreciază că

în mod nelegal a fost admisă prin sentința recurată cererea de acordare a

daunelor materiale reprezentând drepturi salariale indexate plus penalități

solicitate de reclamată aferente perioadei 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011 -

data reintegrării. Aceasta deoarece pentru perioada solicitată, în concret în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. și nu

sunt aplicabile situațiile reclamantei, prevederile dispozițiilor art. 80 C.

muncii și ale art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată.

Din actele depuse la

dosarul de fond de ambele părți rezultă următoarele pe situația de fapt a

reclamantei.

În perioada 18 iunie

- 8 noiembrie 2009 reclamanta a beneficiat de concediu medical legal

beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare. Ulterior expirării

perioadei de concediu medical, reclamanta a refuzat oferta autorității privind

ocuparea unei funcții de execuție corespunzătoare pregătirii sale, apreciind ca

abuzivă măsura schimbării sale din funcția de conducere deținută. La cerere, în

perioada 9 noiembrie 2009 - 5 mai 2010, raportul său de serviciu a fost

suspendat succesiv, cererile reclamantei fiind depuse la dosarul de fond. În

consecință, raportul de serviciu fiind suspendat, din inițiativa sa, în

calitate de funcționar public, recurenta nu a îndeplinit vreo funcție publică

și nu are dreptul la vreo despăgubire materială deoarece a existat voința sau

culpa autorității în ceea ce privește suspendarea voluntară a acestui raport de

serviciu.

Iar începând cu data

de 5 mai 2010 și efectiv din 25 mai 2010, recurenta s-a pensionat anticipat,

beneficiind de drepturile materiale corespunzătoare acestei calității până la

data de 5 aprilie 2011 - data reintegrării efective prin executarea Sentinței

civile nr. 98/F/2010 a Curții de Apel Brașov.

Față de această

situație de fapt necontestată de părți, Curtea apreciază că în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile acordării daunelor materiale conform art. 106 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999, republicată, și nu sunt aplicabile dispozițiile

Deciziei Curții Constituționale nr. 318/2007.

Aceasta deoarece în

cauză nu a existat o concediere nelegală în sensul dispozițiilor Deciziei nr.

318/2007, iar pentru perioada în litigiu, 8 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011,

recurenta nu are dreptul la despăgubiri materiale pe de o parte raportul de

serviciu fiind suspendat la inițiativa sa și pe de altă parte fiind pensionată

anticipat începând cu data de 5 mai 2010 și beneficiind în consecință de

drepturile de pensie corespunzătoare. Despăgubirile materiale nu pot fi acordate,

deoarece pe fond nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 - 999 C.

civ., neexistând legătura de cauzalitate între suma pretinsă cu titlu de

prejudiciu material și anularea Ordinului nr. 982 din 22 mai 2009.

În ceea ce privește

aspectul de nelegalitate privind acordarea daunelor morale, acesta nu este

fondat. Acordarea daunelor morale este corectă și legală și se justifică în

contextul pensionării anticipate a recurentei, fiind probate suferințele morale

și consecințele asupra sănătății reclamantei atât prin acele medicale, cât și

prin depoziția martorului audiat în cauză. Pe de altă parte, în contextul

respingerii cererii de acordare a daunelor materiale, acordarea daunelor morale

reprezintă o reparație echilibrată ținând cont de specificul prezentei cauze.

Cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată a fost admisă în mod corect cu aplicarea art. 274

alin. (1) C. proc. civ., suma reprezentând onorariu de avocat.

Curtea apreciază că

în raport de obiectul și de munca prestată de avocat nu se impune reducerea

acestui cuantum, deși prin analizarea recursului declarat de autoritatea pârâtă

cererea de acordare a daunelor materiale a fost apreciată ca nefondată și

urmează a fi respinsă ca atare.

Față de

considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C.

proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă

și va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă.

Va modifica în parte

sentința atacată în sensul că va respinge ca nefondată cererea privind acordarea

daunelor materiale aferente perioadei 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.V.L. împotriva Sentinței nr. 130/F din 22 iunie 2011 a Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) împotriva

Sentinței nr. 130/F din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge ca nefondată cererea reclamantei

privind acordarea daunelor materiale reprezentând drepturi salariale indexate,

majorate și recalculate cu celelalte drepturi aferente, inclusiv stimulente

aferente perioadei 9 noiembrie 2009 - 5 aprilie 2011.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2012

Procesat

de GGC - AZ