ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 749/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 98/F/2010 din 30 aprilie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, a

admis acțiunea formulată de reclamanta T.V.L. în contradictoriu cu Agenția

Națională de Administrare Fiscală, a anulat ordinului din 22 mai 2009 emis de

pârâtă și a dispus obligarea pârâtei să repună reclamanta în funcția publică de

conducere de director executiv adjunct - Activitatea de metodologie și

administrarea veniturilor statului din cadrul D.G.F.P. Covasna.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, invocată de

pârâtă prin întâmpinare, instanța de fond a constatat că în cauză folosul

practic urmărit de reclamantă este unul material în sensul de a tinde la

repunerea în funcția deținută anterior, fiind un interes întemeiat în drept,

născut și actual și îndeplinind astfel, condițiile pentru promovarea acțiunii

în contencios administrativ. S-a apreciat că împrejurarea că reclamanta a optat

pentru o altă funcție publică în virtutea unui drept prevăzut de lege nu poate

conduce la suprimarea dreptului material al acesteia de a se adresa instanței

în vederea dovedirii vătămării drepturilor sale.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond a reținut că din anul 1999, reclamanta a ocupat, prin concurs

mai multe funcții publice de conducere în cadrul D.G.F.P. Covasna, ultima

dintre aceste funcții fiind cea de director executiv adjunct - Activitatea de

metodologie și administrarea veniturilor statului, în care a fost numită din

nou în urma reorganizării Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin

Ordinul nr. 375/2009 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Față de dispozițiile

art. 3 alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009, prin ordinul din 22 mai 2009

emis de Administrația Națională a Finanțelor Publice, s-a dispus ca, începând

cu data de 25 mai 2009, reclamanta să fie eliberată din funcția de director

executiv anterior menționată. De asemenea, prin același act s-a dispus numirea

reclamantei în funcția publică de conducere de șef serviciu al Serviciului inspecție

fiscală persoane juridice 2 la D.P.F.P. Covasna.

Instanța de fond a constatat

că actul normativ în baza căruia au fost luate măsurile privind desființarea funcției

deținute de reclamantă și eliberarea acesteia din funcție, respectiv O.U.G. nr.

37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, iar legea de aprobare a acestei

ordonanțe a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie

2009 a Curții Constituționale.

Față de această situație

judecătorul fondului consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora persoana vătămată

într-un drept al său or într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții poate

introduce acțiune la instanța de contencios administrativ prin care să solicite

anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz repararea

prejudiciului cauzat.

Cum în speță, măsurile

dispuse prin Ordinul nr. 981 din 22 mai 2009 emis de Administrația Națională a Finanțelor

Publice au fost luate în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 act normativ declarat neconstituțional,

instanța de fond a apreciat că singura posibilitate de remediere a acestor măsuri

care au afectat cariera profesională a reclamantei prin eliberarea din funcția deținută,

funcție în care a fost numită printr-un act administrativ unilateral cu caracter

individual necontestat, este aceea a anulării ordinului atacat în prezenta cauză,

cu consecința repunerii în funcția deținută anterior, potrivit art. 106 alin. (2)

din Legea nr. 188/1999.

Împotriva sentinței

nr. 98/F/2010 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului

de recurs invocat recurenta invocă lipsa de obiect a acțiunii promovate de intimata-reclamantă

față de împrejurarea că la data pronunțării sentinței recurate, respectiv la 30

aprilie 2010, reclamanta știa deja că va fi pensionară, în condițiile în care, prin

adresa din 15 martie 2010 solicitase Casei de Pensii Covasna, înscrierea la pensia

anticipată parțială, cerere în baza căreia a și fost emisă decizia din 05 mai 2010,

în raport de care D.G.F.P. Covasna a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale

reclamantei prin dispoziția din 07 mai 2010.

Totodată, mai arată recurenta

că la nivelul tuturor direcțiilor regionale ale finanțelor publice județene, ale

Gărzii Financiare și ale Autorității Naționale a Vămilor, au fost puse în aplicare

deciziile Curții Constituționale, în sensul că toate persoanele cu funcții publice

de conducere au fost reintegrate în funcția publică deținută anterior însă reclamanta

nu și-a exprimat dorința de a fi repusă în funcție, printr-o cerere adresată în

acest sens, conducerii Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv a Ministerului

Finanțelor Publice.

de recurs

Analizând hotărârea atacată

prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivului de recurs prev. de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru

considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte constată

ca nu poate primi criticile formulate de recurentă în sensul lipsei de temei legal

a hotărârii recurate ca efect al lipsei de obiect al acțiunii deduse prezentei judecăți,

considerând că împrejurarea că la data pronunțării hotărârii recurate intimata-reclamantă

se adresase Casei Județene de Pensii Covasna în vederea exercitării dreptului său

la pensionare anticipată parțială, urmată de emiterea deciziei de pensionare, și

ulterior de dispoziția de încetare de drept a raporturilor de serviciu, în condițiile

art. 98 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, nu poate conduce la rămânerea fără obiect a acțiunii promovate de reclamantă,

cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs.

Astfel, este de necontestat

faptul că intimata-reclamantă, în urma admiterii acțiunii sale putea să solicite,

în condițiile art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public

de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, suspendarea plății pensiei anticipate

parțiale, ca efect al reluării raporturilor sale de serviciu. În acest sens se impune

a fi subliniat și faptul că intimata-reclamantă s-a și adresat cu o cereri atât

Ministrului Finanțelor Publice, cât și Președintelui Agenției Naționale de

Administrare Fiscală prin care a solicitat repunerea în funcția de director executiv

adjunct la Activitatea de administrare a veniturilor statului din cadrul D.G.F.P.

Covasna, în baza hotărârii judecătorești recurate în prezenta cauză, cerere in raport

de care nu a primit niciun răspuns.

Sunt neîntemeiate și denotă

cel puțin superficialitate în analiza situației reclamantei și susținerile recurentei

referitoare la neformularea unei cereri de repunere în funcția publică deținută

anterior emiterii ordinului contestat în prezenta cauză în condițiile în care intimata-reclamantă

a depus la dosar mai multe înscrisuri din care rezultă fără echivoc că s-a adresat

în repetate rânduri cu o astfel de cerere atât recurentei-pârâte, cât și direct

D.G.F.P. Covasna, în perioada octombrie 2009-octombrie 2010, așadar inclusiv după

admiterea acțiunii și anularea ordinului nr. 982 din 22 mai 2009 prin sentința

nr. 98/F/2010 a Curții de Apel Brașov, ce face obiectul prezentului recurs.

Toate considerentele expuse,

converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică

și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 98/F/2010

nr. 110 din 30 aprilie 2010, a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.