ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 746/2019

Ședința publică din data de 03 aprilie 2019

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3516/21.09.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. și SS. împotriva deciziei nr. 4223/27.11.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Pentru a decide astfel instanța supremă a reținut în esență că, în condițiile în care nu s-a invocat și nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri judecătorești definitive care să fi declarat falsă hotărârea din 17.03.2011 a Adunării Generale a Acționarilor S.C. TT. S.A., în speță nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

În ceea ce privește cel de-al doilea temei al cererii de revizuire, art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, notând că revizuenții se raportează în susținerea acestuia la sentința nr. 1548/SIND/21.12.2017 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a apreciat că în cauză nu este îndeplinită cerința anteriorității, atât timp cât dosarul sus-menționat a fost înregistrat pe rolul instanței de judecată la 09.10.2015, ulterior datei de 27.11.2013, la care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită.

De asemenea, a reținut că în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Brașov, a cărui judecată a fost finalizată prin decizia nr. 170/R/24.04.2018, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii din 17.03.2011 a Adunării Generale a Acționarilor S.C. TT. S.A., în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, demersul judiciar fiind determinat de specificul procedurii insolvenței, iar în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire s-a pus în discuție calitatea procesuală activă a reclamanților, fără a se intra în judecata fondului; așa fiind, nu se poate reține că între cele două hotărâri ar putea exista o relație de determinare.

Împotriva acestei decizii, UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., BB., A., GGG., C., D., H., I., F., E., G., J., HHH., III., JJJ., M., K., N., O., P., Q., KKK., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., CC., DD., EE., GG., II., JJ., KK., HH., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. și SS. au formulat contestație în anulare, solicitând anularea sa.

În motivare, au susținut că judecata cauzei a avut loc în lipsa moștenitorilor intimatei LLL. și ai revizuentului FF., ambii decedați pe parcursul procesului.

Totodată, au arătat că procedura de citare a intimaților ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. și FFF. pentru termenul din 21.09.2018, când s-a judecat pe fond cauza, nu a fost legal îndeplinită.

În opinia autorilor căii de atac, această împrejurare atrage incidența motivului de contestație în anulare prevăzut la art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În continuare, au redat considerentele deciziei atacate și au subliniat că în mod nelegal a reținut instanța de revizuire că nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri judecătorești definitive care să fi declarat falsă hotărârea din 17.03.2011 a Adunării Generale a Acționarilor S.C. TT. S.A., atât timp cât, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți, poate fi asimilat înscrisului declarat fals și acela care are un conținut nereal și a fost încheiat contrar prevederilor legale cărora li se supune actul juridic respectiv, chiar dacă prin operațiunea de alterare nu s-a comis o infracțiune de fals.

În acest context, au prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că a fost dovedit caracterul nereal al conținutului hotărârii din 17.03.2011 a Adunării Generale a Acționarilor S.C. TT. S.A. și au subliniat că, în aceste condiții, decizia atacată cu revizuire s-a întemeiat pe o cauză falsă.

Au mai arătat contestatorii că, în contra celor reținute de instanța de revizuire, legea impune condiția caracterului anterior al înscrisului, nu și al acțiunii în anularea acestuia; așadar, trebuia analizată măsura în care procesul-verbal și hotărârea din 17.03.2011 a Adunării Generale a Acționarilor S.C. TT. S.A., precum și actele subsecvente pe care se întemeiază, erau sau nu anterioare deciziei atacate cu revizuire.

În final, au susținut că cererea de revizuire a fost doar formal analizată, fapt ce a condus la pronunțarea unei decizii nelegale și netemeinice, a cărei retractare se impune.

În drept, au invocat dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 și 318 C. proc. civ.

La 18.03.2019 intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.

Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

C. proc. civ. reglementează o contestație în anulare obișnuită, de drept comun și o contestație în anulare specială.

Astfel, conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, reglementată de art. 318 C. proc. civ., vizează ipotezele în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau în care instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din interpretarea textului legal mai sus citat rezultă că în ipoteza contestației în anulare speciale, întemeiate pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., prima condiție de admisibilitate este dată de obiectul căii de atac, în sensul că pe calea ei se poate urmări numai desființarea hotărârilor irevocabile pronunțate în recurs. Din această perspectivă, sfera hotărârilor judecătorești care pot fi atacate pe calea procedurii contestației în anulare speciale este mai restrânsă decât cea a hotărârilor care pot fi retractate în urma promovării unei contestații în anulare de drept comun. Astfel, dacă în cazul ipotezei art. 317 C. proc. civ., contestația în anulare obișnuită se poate îndrepta, pentru motivele expres prevăzute în textul legal, împotriva oricărei hotărâri irevocabile, în cazul art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare specială nu poate viza orice hotărâre irevocabilă, ci numai pe cele pronunțate de instanțele de recurs.

Cum, în speță, decizia atacată este pronunțată în calea de atac a revizuirii, iar nu a recursului, împotriva acesteia poate fi exercitată doar contestația în anulare de drept comun, reglementată de art. 317 C. proc. civ.

Așa cum s-a arătat și în precedent, potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestatorii au susținut că judecata revizuirii a avut loc în lipsa citării moștenitorilor intimatei LLL. și ai revizuentului FF., decedați, dar și că procedura de citare a intimaților ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. și FFF. pentru termenul din 21.09.2018, când s-a judecat pe fond cauza, nu a fost legal îndeplinită.

Înalta Curte notează că, așa cum rezultă din practicaua deciziei atacate, instanța de revizuire, constatând că schimbarea de domiciliu nu i-a fost adusă la cunoștință, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 98 C. proc. civ. și a reținut că procedura de citare cu intimații ZZ., MMM., AAA., BBB., NNN., CCC., DDD., EEE., OOO., FFF. și PPP. a fost legal îndeplinită.

Totodată, a respins cererea formulată de apărătorul revizuenților, privind acordarea unui termen în vederea citării moștenitorilor părților decedate, reținând că mandatul acordat avocatului nu a fost revocat, astfel că, până la revocare, acesta exercită drepturile părților care au decedat.

Așadar, împrejurările care în opinia contestatorilor atrag incidența dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. au fost invocate în fața instanței de revizuire, care le-a analizat și a apreciat că procedura de citare este legal îndeplinită, iar cauza se află în stare de judecată.

Or, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce nu poate fi exercitată pentru remedierea unor eventuale greșeli de judecată.

Așa fiind, Înalta Curte subliniază că verificarea modului în care instanța de revizuire a apreciat cu privire la legala citare a părților nu poate face obiectul contestației în anulare.

Autorii căii de atac au indicat și motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care sancționează pronunțarea hotărârii cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, însă nu au invocat nicio critică de natură să poată fi încadrată în această ipoteză.

De asemenea, criticile vizând îndeplinirea condițiilor impuse de art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ. pentru admiterea revizuirii nu pot fi încadrate în motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 317 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 320 alin. (1) și (3) C. proc. civ., urmează să respingă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., BB., A., GGG., C., D., H., I., F., E., G., J., HHH., III., JJJ., M., K., N., O., P., Q., KKK., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., CC., DD., EE., GG., II., JJ., KK., HH., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. și SS. împotriva deciziei nr. 3516/21.09.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 aprilie 2019.