ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1926/2024

Ședința publică din data de 4 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.01.2021, în Dosarul nr. x/2021, reclamanta A. a formulat contestație împotriva Rezoluției de clasare nr. 2570/A/24.08.2020 dată în Lucrarea nr. C20-2055 și a Rezoluției din 15.12.2020 dată în lucrarea nr. C20-1590 de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, solicitând desființarea rezoluțiilor și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Prin Rezoluția de clasare nr. 2570/A/24.08.2020 dată în Lucrarea nr. C20-2055 s-a dispus, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, clasarea sesizării formulate de A. privind pe domnii judecători B., C. și D. din cadrul Curții de Apel Bacău, sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv clasarea sesizării formulate de A. privind pe domnul judecător B. din cadrul Curții de Apel Bacău, sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Rezoluția din 15.12.2020 dată în lucrarea nr. C20-1590 de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a fost respinsă plângerea formulată de doamna A. și menținută rezoluția de clasare atacată, în temeiul dispozițiilor art. 45l alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 1195 din 13 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, cu consecința desființării rezoluției Inspecției Judiciare și trimiterii cauzei pentru sancționarea abaterii disciplinare.

În motivarea recursului, se arată că recurenta-reclamantă a formulat o sesizare împotriva judecătorilor ce au pronunțat Decizia nr. 746/2019, în Dosarul nr. 422/44/2 019 al Curții de Apel Bacău, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Obiectul dosarului l-a reprezentat contestația în anulare întemeiată pe disp. art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în sensul că la judecata recursului din Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, nu s-a analizat niciunul dintre motivele de recurs, făcându-se numai aprecieri cu caracter general.

Completul de judecată de la Curtea de Apel Bacău ce a soluționat contestația în anulare respingând-o ca nefondată, a făcut referiri străine cauzei, generice, fără să analizeze în mod concret motivele contestației în anulare, respectiv motivele de recurs și eventualul răspuns la motivele de recurs.

De asemenea, mai arată că la momentul dezbaterilor din data de 09.10.2019, președintele completului a întrerupt pledoaria avocatului, a limitat expunerea motivelor contestației în anulare și a jurisprudenței CEDO, iar în încheierea de ședință nu a fost prezentat acest incident procedural.

Recurenta-reclamantă consideră că sentința civilă nr. 1195/13.09.2021 este nelegală, din perspectiva motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă învederează că instanța de fond a evitat să analizeze conținutul abaterii disciplinare, a făcut referiri care nu au nicio legătură cu obiectul plângerii.

Instanța de fond a considerat că nu poate fi cercetată abaterea disciplinară constând în neanalizarea motivelor de recurs, deoarece ar reprezenta o ingerință în actul de justiție.

Prin urmare, în opinia recurentei-reclamante, sentința recurată este nemotivată, iar alegațiile fără legătură cu obiectul pricinii, reprezintă o gravă încălcare a actului de justiție.

Și în jurisprudența CEDO s-a stabilit constant că obligația de a motiva în mod corespunzător hotărârea, prin analizarea argumentelor esențiale ale părților, face parte din dreptul la un proces echitabil.

Prin abaterea disciplinară săvârșită, recurenta-reclamantă și-a pierdut postul, deoarece motivele de recurs nu au fost analizate.

De altfel, nici Inspecția Judiciară și nici instanța de fond nu au răspuns la problema fundamentală, dacă nemotivarea, în mod deliberat, a unei hotărâri, constituie sau nu abatere disciplinară.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate, ca temeinică și legală.

Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Din actele dosarului, reiese că recurenta-reclamantă a sesizat Inspecția Judiciară în legătură cu săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de disp. art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, în privința judecătorilor care au soluționat contestația în anulare, prin Decizia nr. 746/2019, în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Bacău.

Motivele sesizării și săvârșirea abaterii disciplinare sunt date de neanalizarea motivelor de recurs și aprecieri de ordin general, precum și conduita unuia dintre judecători care, în ședința publică din data de 09.10.2019 a întrerupt apărarea avocatului părții, fapt ce reprezintă o atitudine ireverențioasă.

Inspecția judiciară, prin Rezoluția nr. 2570/24.08.2020 a dispus clasarea sesizării sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) și art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

Prin rezoluția inspectorului judiciar, s-a reținut că Inspecția Judiciară poate efectua verificările necesare pentru lămurirea aspectelor sesizate, conform art. 97 din Lege nr. 303/2004, însă nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, soluționarea căilor de atac și eventuala cenzurare a hotărârilor pronunțate fiind date în competența exclusivă a instanțelor de judecată.

Răspunderea disciplinară a judecătorului poate fi atrasă în situația întrunirii elementelor constitutive ale abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, respectiv exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, or aspectele invocate reprezintă chestiuni care țin de esența actului de judecată.

Prin rezoluția inspectorului judiciar s-a arătat că nu se poate aprecia asupra lipsei justificării (motivării) soluției adoptate de judecători, ci dimpotrivă, hotărârea este argumentată în fapt și în drept, însă în calea de atac a contestației în anulare nu se pot analiza motive de nelegalitate ori de netemeinicie ale sentinței ce face obiectul contestației în anulare, decât în măsura în care se constată admisibilitatea contestației în anulare, prin prisma motivelor prevăzute de lege.

Astfel, judecătorii care au soluționat contestația în anulare au analizat motivele considerate admisibile, în această fază procesuală, respectiv omisiunea instanței de recurs de a analiza motivul de casare referitor la nemotivarea sentinței de fond, lipsa analizei instanței de recurs a motivului de casare referitor la calificarea raportului juridic dintre părți, lipsa analizării motivului trei de recurs, care se referea la atribuțiile expres prevăzute ale reclamantei în calitate de președinte executiv al comisiei de organizare a olimpiadei.

Totodată, s-a constatat că recursul declarat de reclamantă nu a fost structurat corespunzător prin indicarea motivelor de casare incidente, reținându-se că există o critică întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar celelalte critici pot fi subsumate disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă lipsa unui răspuns din partea instanței de recurs la toate susținerile din cerere nu poate atrage incidența motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 504 pct. 3 C. proc. civ.

Prin rezoluția inspectorului judiciar, s-a constatat că, în raport de cele arătate, nu se poate reține că judecătorii au nesocotit cu gravă neglijență sau rea-credință dispozițiile legale incidente.

Cu privire la abaterea disciplinară întemeiată pe disp. art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, respectiv "atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, celălalt personal al instanței sau al parchetului în care funcționează, inspectori judiciari, avocați, experți, martori, justițiabili ori reprezentanții altor instituții", prin rezoluție s-a arătat că a fost solicitată copia înregistrării audio a dezbaterilor, dar prin aceasta nu se confirmă o conduită neadecvată a judecătorului, nu a fost limitată în timp intervenția apărătorului petentei, ci doar s-a solicitat să se precizeze motivele care au fost omise în analiza instanței de recurs.

Prin Rezoluția Inspectorului șef al Inspecției judiciare nr. C20-1590/15.12.2020 s-a dispus respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate, reținându-se că atât instanța ce a pronunțat contestația în anulare, cât și prin rezoluția inspectorului judiciar s-au expus temeiurile de fapt și de drept ce au condus la respingerea contestației în anulare și la clasarea sesizării.

Prin contestația formulată împotriva Rezoluției Inspectorului șef al Inspecției judiciare, recurenta-reclamantă consideră că cele două rezoluții nu răspund punctual la motivele invocate, respectiv: neanalizarea motivelor de recurs și de fond; se face referire la câteva aprecieri ale Curții de Apel Galați care nu se corelează cu motivele de recurs susținute cu documente; s-au făcut formulări cu caracter general care nu se coroborează cu motivele de recurs și cu documentele depuse ca probă în dosar; unul dintre judecători a demonstrat o atitudine ireverențioasă față de apărătorul părții.

Prin sentința civilă nr. 1195/13.09.2021, ce face obiectul prezentului recurs, s-a arătat că reclamanta pretinde inspectorului judiciar să răspundă concret la motivele sesizării, adică să analizeze înseși considerentele Deciziei nr. 746/2019, însă nu prin filtrul competențelor administrative ce revin Inspecției judiciare, ci prin filtrul unei instanțe de judecată pentru a ajunge la concluzia dorită de reclamantă.

Or, acest motiv de anulare a celor două rezoluții a fost respins de prima instanță, considerând că analiza pretinsă de reclamantă excede competențelor legale ce revin Inspecției judiciare.

A mai arătat prima instanță faptul că în rezoluția de clasare s-a făcut o analiză detaliată a aspectelor sesizate, însă nu s-au reținut indicii privind săvârșirea abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. t) și c) din Legea nr. 303/2004, în condițiile în care decizia pronunțată conține considerente ce justifică în fapt și în drept soluția de respingere a contestației în anulare, iar președintele completului nu a manifestat o atitudine ireverențioasă față de participanții la proces.

Și în privința rezoluției Inspectorului șef, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția motivării actului administrativ, ce nu trebuie să cuprindă o motivare similară unei hotărâri judecătorești.

Motivarea în fapt și în drept a actelor administrative reprezentate de rezoluțiile contestate implică prezentarea faptelor reclamate de titularul sesizării și rezultatul verificărilor făcute de inspectorul judiciar asupra existenței sau nu a indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare de către judecători, precum și temeiul de drept din Legea nr. 317/2004 care conține concluzia de clasare a sesizării, aspecte ce se regăsesc în rezoluțiile contestate.

Sentința civilă nr. 1195/13.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel București a fost recurată de către recurenta-reclamantă A. din perspectiva motivelor de casare prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă reclamă o lipsa de motivare a sentinței primei instanțe, prin "formulări cu caracter general", fără o referire concretă la obiectul cauzei și fără să se răspundă la problema fundamentală, dacă nemotivarea, în mod deliberat a unei hotărâri constituie sau nu abatere disciplinară.

Înalta Curte reține că indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare și constatarea întrunirii prevederilor art. 99 din Legea nr. 303/2004 se analizează în funcție de motivele sesizării adresate Inspecției Judiciare și a probelor administrate în cauză, neputându-se oferi un răspuns general, dacă nemotivarea, în mod deliberat (aspect ce trebuie dovedit și nu doar invocat), reprezintă sau nu abatere disciplinară.

Din cuprinsul cererilor, sesizărilor și hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești, reluate în conținutul prezentelor considerente în scopul de a se evidenția etapele procedurale anterioare, se constată că recurenta-reclamantă a reclamat constant nemotivarea, fie a hotărârii judecătorești, fie a actelor administrative.

Nemotivarea susținută de recurenta-reclamantă reprezintă, în realitate, o nemulțumire a acesteia față de faptul că nu s-a ajuns la concluzia pretinsă de aceasta, respectiv că faptele sesizate reprezintă abaterile disciplinare prevăzute de disp. art. 99 lit. t) și c) din Legea nr. 303/2004.

Prin sesizarea și plângerea formulate către Inspecția Judiciară, recurenta-reclamantă a susținut că instanța ce a soluționat contestația în anulare nu a motivat hotărârea pronunțată și nu a luat în seamă că instanța de recurs nu a răspuns la toate motivele de nelegalitate invocate.

Prin cele două rezoluții ale inspecției judiciare, analizându-se motivele de recurs și hotărârea asupra contestației în anulare s-a constatat că instanțele s-au pronunțat asupra criticilor formulate, iar ceea ce solicită, în realitate, petenta este intervenția asupra soluției instanțelor de judecată, în sensul solicitat de aceasta.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 98 lit. t) din Legea nr. 303/2004 exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență nu s-a confirmat, întrucât judecătorii au respectat normele de drept material ori procedural incidente, iar abaterea disciplinară prev. de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 este contrazisă de probele administrate, în timp ce modul personal al părții de percepere a conduitei și afirmațiilor judecătorului, nu poate fundamenta, prin el însuși, existența unor indicii ale abaterii disciplinare analizate.

Prin contestația formulată împotriva celor două rezoluții ale Inspecției Judiciare s-au reluat aceleași argumente și aceleași critici, cerându-se a se constata și nemotivarea actelor administrative.

Prin sentința instanței de fond, recurată în prezentul dosar, cum deja s-a arătat, judecătorul a expus în considerente, în mod clar și neechivoc situația de fapt, susținerile și apărările părților, arătând că, în realitate, ceea ce pretinde reclamanta prin "a se răspunde în mod concret la motivele sesizării" este analizarea chiar a considerentelor Deciziei nr. 746/2019 de către inspectorul judiciar.

Înalta Curte remarcă faptul că aceeași solicitare este pretinsă și în raport cu soluția primei instanțe, recurenta-reclamantă criticând lipsa unei motivări concrete, care reprezintă, așa cum a reținut și judecătorul fondului, o cerere de a se relua judecata prin intermediul Inspecției judiciare, aspect ce excede competenței acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte va constata neîntrunirea motivului de casare întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se observă că acesta a fost doar enunțat, fără să se realizeze o dezvoltare a argumentelor care să susțină interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, de către prima instanță, ceea ce face imposibilă analizarea sa.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1195 din 13 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.