ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat contestație, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, împotriva Rezoluției de clasare nr. 3900/A/17.12.2020 și a Rezoluției nr. C12-145/29.01.2021, prin care a solicitat admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1447 din 19 octombrie 2021, a admis contestația formulată de reclamantă, a desființat Rezoluția inspectorului-șef nr. C21-145/29.01.2021 și Rezoluția de clasare nr. 3900/A/17.12.2020 și a trimis dosarul pentru completarea verificărilor.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Inspecția Judiciară, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat în esență că, la data de 25.11.2020, a fost înregistrată la Direcția de inspecție pentru procurori a Inspecției Judiciare lucrarea nr. 20-4314 având ca obiect sesizarea formulată de actuala intimată - reclamantă A., care a solicitat verificarea modului de instrumentare a dosarului penal nr. x/2020, de către procurorul B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Lucrarea a fost soluționată de către inspectorul judiciar desemnat în condițiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul inspectorului - șef al Inspecției Judiciare nr. 136 din 11 decembrie 2018, prin rezoluția nr. 3900/A din data de 17 decembrie 2020, prin care s-a dispus clasarea acesteia, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior ai Magistraturii, republicată.

Verificările prealabile s-au finalizat la data de 17.12.2020, fiind avute în vedere sesizarea depusă, precum și relațiile comunicate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța ca urmare a solicitării înaintate de inspectorul judiciar.

Adresa de înaintare și rezoluția de clasare au fost comunicate la data de 06 ianuarie 2021, în conformitate cu dispozițiile legale speciale în materie.

Ulterior, la data 15 ianuarie 2021 și de 18 ianuarie 2021, a fost înregistrată plângerea formulată împotriva rezoluției de clasare anterior menționate, aceasta fiind respinsă prin rezoluția Inspectorului - șef de la data de 29 ianuarie 2021, emisă în lucrarea nr. C20-145.

În cuprinsul plângerii, s-a criticat modul de soluționare a sesizării inițiale adresate Inspecției Judiciare pe motiv că acesta nu ar fi fost de natură să conducă la constatarea de fapte și împrejurări necesar a fi lămurite, mijloacele utilizate nefiind suficiente, ajungându-se la o rezoluție de clasare, în lipsa unei analize complete.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 martie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a solicitat anularea rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor prealabile.

Prin sentința civilă nr. 1447/2021 din data de 19.10.2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de chemare în judecată și s-a dispus completarea verificărilor prealabile de către inspectorul judiciar.

În esență, instanța de fond a reținut că inspectorul judiciar nu ar fi analizat susținerile privind posibilele abateri disciplinare săvârșite de procurorul B., prin raportare la toate aspectele invocate în cuprinsul sesizării inițiale, acesta limitându-se la a reda o serie de considerațiuni de ordin general ce vizau elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/52004, republicată.

Astfel, Curtea de Apel București a considerat că în speță nu s-ar fi stabilit o

Date fiind considerentele reținute de către instanța de fond în fundamentarea soluției, aceasta este nelegală, fiind emisă cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor legalii speciale incidente, aspect ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În speță s-a pornit de la o premisă eronată, anume aceea că ar fi revenit Inspecției Judiciare competența de efectuare a unui control detaliat asupra modului în care s-a desfășurat instrumentarea dosarului penal nr. x/2020, magistratul fondului considerând că autoritatea publică ar fi trebuit să lămurească situația cererilor intimatei - reclamante formulate în dosar, aspect care excedează limitelor de învestire a Inspecției Judiciare, din moment ce intimata - reclamantă a indicat cererile cu titlu exemplificativ și cu scopul de a justifica solicitarea de cercetare disciplinară a procurorului pentru exercitarea funcției cu rea credință și gravă neglijență.

Față de aceasta, reiese că judecătorul Curții de Apel București a încălcat prevederile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, care statuează că analiza existenței sau inexistenței indiciilor de săvârșire a unei abateri disciplinare, constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire ia aspectele care fac obiectul sesizării.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 498 C. proc. civ., art. 45-47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată și republicată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a invocat excepția nulității recursului, ținând cont de faptul că motivele invocate prin cerere nu se încadrează în motivul de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. .

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând în esență că, prin soluția pronunțată, instanța de judecată sub nicio formă nu intervine asupra garanției de independență și de imparțialitate de care se bucură inspectorii judiciari în activitatea lor. Din contră, constatând faptul că în cuprinsul rezoluției contestate nu este prezentată situația de fapt, instanța a apreciat că verificările prealabile efectuate de inspector nu se circumscriu standardelor stabilite prin normele legale specifice.

Chiar mai mult decât atât, referitor la situația de fapt mult disputată de către recurentă prin cererea de recurs, instanța, prin chiar considerentele hotărârii, a respins una dintre criticile formulate de intimată prin contestație, respectiv cea care făcea referire la analiza situației de fapt de către inspectorii judiciari cu privire la un aspect ce nu a fost detaliat prin plângere.

În drept, au fost invocate prevederile art. 490 C. proc. civ. raportat la art. 471 indice 1 alin. (3) C. proc. civ. și orice alt text legal la care facem referire în cuprinsul întâmpinării.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a susținerilor părților, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că, instanța de fond nu a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor de lege incidente în cauză.

Astfel, potrivit art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorii judiciari au ca atribuție efectuarea de verificări a sesizărilor adresate Inspecției Judiciare în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraților ori în legătură cu încălcarea obligațiilor profesionale ale acestora, iar, conform art. 72 alin. (1) din același act normativ, inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial.

În cursul efectuării verificărilor prealabile, inspectorii judiciari analizează aspectele semnalate prin sesizările adresate Inspecției Judiciare pentru a stabili cu privire la existența unor indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare.

Prin sentința recurată, instanța de fond a constatat, în esență, că nu s-ar fi stabilit corect și complet întreaga situație de fapt semnalată prin sesizare, magistratul făcând referire la cererile pe care intimata - reclamantă le-a adresat unității de parchet în datele de 23.06.2020, 16.07.2020, 19.07.2020, 29.07.2020 și de 04.08.2020 precum și că nu s-ar fi lămurit prezumptiva imposibilitate a acesteia de a uza de calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 339 C. proc. civ. penală.

Totodată, s-a considerat că situația de fapt reținută de către inspectorul judiciar nu ar fi fost altceva decât preluarea parcursului procesual al cauzei penale nr. 38/P/2020, nefiind expus un argument propriu din perspectiva situației de fapt și de drept rezultată în urma verificărilor efectuate, soluția fiind contrara art. 29 alin. (3) din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție în vigoare la acea dată.

Reține Înalta Curte că, în cadrul verificărilor prealabile, inspectorii judiciari se bucură de independență și acționează cu imparțialitate, conform art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, iar pe de alta parte, analiza existenței sau inexistenței indiciilor de săvârșire a unei abateri disciplinare, constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire la aspectele care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, în prealabil, stabilirea situației de fapt și ulterior acesteia, o operațiune de încadrare juridică a faptelor reținute, în vederea argumentării soluției date sesizării.

În acest context, observă instanța de control judiciar că, în speță s-a pornit de la o premisă eronată, anume aceea că ar fi revenit Inspecției Judiciare competența de efectuare a unui control detaliat asupra modului în care s-a desfășurat instrumentarea dosarului penal nr. x/2020, magistratul fondului considerând că autoritatea publică ar fi trebuit să lămurească situația cererilor intimatei - reclamante formulate în dosar, aspect care excedează limitelor de învestire a recurentei-pârâte Inspecția Judiciară, din moment ce intimata-reclamantă A. a indicat cererile cu titlu exemplificativ și cu scopul de a justifica solicitarea de cercetare disciplinară a procurorului pentru exercitarea funcției cu rea credință și gravă neglijență.

Așadar, în raport de cele reținute anterior, constată Înalta Curte că, instanța de fond a încălcat prevederile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, care statuează că analiza existenței sau inexistenței indiciilor de săvârșire a unei abateri disciplinare, constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire ia aspectele care fac obiectul sesizării.

Prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă și-a completat acțiunea introductivă, considerând că inspectorul judiciar ar fi trebuit din oficiu să efectueze verificări prealabile față de aspecte pe care nu le-a reclamat inițial.

Or, din sesizarea inițială se poate observa că aceasta a solicitat verificarea modalității de instrumentare a dosarului penal nr. x/2020 indicând o posibilă exercitare a funcției cu rea-credință precum și un presupus refuz al magistratului de a primi la dosar cererile acesteia și de a-și îndeplini sarcinile de serviciu, motiv pentru care, Înalta Curte constată că, situația de fapt a fost reținută corect în limitele învestirii precum și în considerarea documentației administrative, cu atât mai mult cu cât criticile intimatei - reclamante fuseseră avute în vedere și cu ocazia soluționării cererii de recuzare formulate împotriva procurorului reclamat, aspecte care se regăseau în considerentele ordonanței nr. 91/11/2020 din 08.10.2020 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Motivele sesizării intimatei-reclamante (pct 1-pg. 2 din cererea inițială) sunt în realitate argumente aduse în susținerea nelegalității modalității de instrumentare a cauzei penale, fiind invocată o presupusă restricționare tacită a acesteia de acces la dosar, sens în care a înțeles să indice cu titlu de exemplu cererile transmise în datele de 16.07.2020, 23.0fi. 2020,19.07.2020,29.07.2020 și de 04.08.2020.

Mai mult, chiar intimata-reclamantă a învederat că, deși a solicitat în nenumărate rânduri înregistrarea cu mijloace tehnice audio-video a declarațiilor sale, respectiv la datele de 10.07.2020, de 13.07.2020 și de 15.07.2020, procurorul ar fi refuzat să ia o astfel de măsură și ar fi consemnat necorespunzător faptul că nu s-a putut înregistra declarația din lipsa mijloacelor tehnice.

De altfel, trebuie avută în vedere și jurisprudența în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, care a stabilit că nu se pot reține în sarcina magistratului reclamat mai multe abateri disciplinare distincte, pentru una și aceeași faptă, în considerarea principiului "non bis in idem", nefiind posibila "dubla incriminare", iar în cauză, din sintetizarea criticilor aduse de intimata-reclamantă se reține că, acestea vizau în concret măsurile procedurale dispuse de procuror și care urmau a fi supuse analizei legalității și temeiniciei instanței de control, respectiv judecătorului de cameră preliminară.

Totodată, se observă că, la data de 15.04.2020 Judecătoria Constanța a respins ca neîntemeiate cererile și excepțiile formulate de inculpați și a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2020, astfel cum rezultă din soluția publicată pe portalul instanței de judecată referitor la dosarul nr. x/2020

De altfel, în cuprinsul rechizitorului întocmit de procuror s-a consemnat situația cererilor intimatei-reclamante, aceasta fiind menționată la filele x, astfel că aspectele învederate de către intimata-reclamantă erau în realitate critici ale actului de trimitere în judecată, care intrau în analiza judecătorului de cameră preliminară, motiv pentru care se reține că, inspectorul judiciar a efectuat o analiză completă și corectă cu respectarea competențelor date acestei instituții.

Așadar, contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că, verificările prealabile au fost efectuate în mod corespunzător de către inspectorul judiciar, și că, atât Rezoluția de clasare, cât și Rezoluția inspectorului-șef cuprind expunerea pe larg a motivelor de fapt și de drept, soluțiile date, fiind argumentate în mod corespunzător, cu respectarea art. 45 din Legea nr. 317/2004.

Prin urmare, aspectele invocate de recurenta-pârâtă prin cererea de recurs sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care nu reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul.

Va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Inspecția Judiciară împotriva sentinței nr. 1447 din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.