ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2333/2023

Acțiunea judiciară Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, la data de 13.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, să dispună desființarea Rezoluției inspectorului-șef nr. C21-1834 din data de 02.12.2021 și a Rezoluției de clasare emise la data de 21.10.2021 în dosarul nr. x al Direcției de Inspecție pentru Procurori.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București – secția a IX-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1716 din 07.10.2022: - a admis în parte contestația; - a desființat rezoluția inspectorului șef din data de 02.12.2021, emisă în lucrarea nr. C21-1834, și rezoluția inspectorului judiciar din data de 21.10.2021, emisă în lucrarea nr. 21-3480; - a dispus trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor prealabile.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Inspecția Judiciară, care a solicitat casarea acesteia și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiate. În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor cuprinse în legea specială incidentă în speță, deoarece, în cadrul verificărilor prealabile, inspectorii judiciari se bucură de independență și acționează cu imparțialitate. Analiza existenței sau inexistenței indiciilor de săvârșire a unei abateri disciplinare constituie atributul exclusiv al acestora, pe baza verificărilor prealabile efectuate cu privire la aspectele care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, în prealabil, stabilirea situației de fapt și, ulterior acesteia, o acțiune de încadrare juridică a celor reținute, în vederea argumentării soluției date sesizării. Recurenta a apreciat faptul că instanța de fond a pornit de la o premisă eronată, anume aceea că autoritatea publică ar fi trebuit să motiveze actele administrative din perspectiva elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare indicate de parte, aspect care este contrar dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 51 din data de 14.06.2021. Ca atare, în contextul în care inspectorul judiciar nu a identificat din sesizările intimatului aspecte care s-ar fi putut să se circumscrie în cadrul elementelor constitutive ale vreunei abateri disciplinare, rezoluția de clasare este legală, nefiind necesară declanșarea etapei cercetării disciplinare în cadrul căreia s-ar fi realizat o analiză punctuală raportată la presupusele abateri disciplinare sesizate. În altă ordine de idei, recurenta a arătat faptul că în mod inexact s-a reținut, prin sentința civilă nr. 1716/07.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, faptul că aspectele sesizate - durata nerezonabilă a unei cauze penale - impun o analiză unitară, prin raportare la întreaga perioadă relevantă, având în vedere că, astfel cum reiese din rezoluția de clasare atacată, verificările prealabile au avut în vedere relațiile comunicate de către conducerea secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, la solicitarea inspectorului judiciar. Cu alte cuvinte, inspectorul judiciar s-a raportat în mod corect la relațiile comunicate de către conducerea secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, modalitatea sintetică de motivare neputând reprezenta un motiv de nelegalitate, în condițiile în care din conținutul rezoluției contestate rezultă care sunt considerentele pentru care s-a dispus clasarea. Sub acest aspect, nu există motive pentru a se considera că verificările efectuate de inspectorul judiciar ar fi incomplete, sens în care nu se poate reține că s-ar impune noi verificări ori că ar trebui continuate verificările efectuate. De asemenea, în ceea ce privește cererea prin care petentul solicita să fie informat referitor la stadiul lucrării nr. x/2019, a rezultat faptul că acestuia i se comunicase deja formarea dosarului penal nr. x/2020, la data de 16.06.2020, pe baza plângerii înregistrate inițial sub nr. x/2019, prin adresă scrisă, astfel că nu a mai fost realizată o nouă comunicare a stadiului de instrumentare lucrării. Ulterior, la data de 04.10.2021, prin ordonanța întocmită de procurorul de caz, cauza a fost finalizată, fiind dispusă o soluție de clasare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., comunicată petentului, conform art. 316 alin. (1) C. proc. pen.

Apărările formulate în cauză Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar.

Soluția instanței de recurs 5.1. Considerații generale Prin sesizarea înregistrată la Inspecția Judiciară la data de 14.09.2021, intimatul a reclamat faptul că există la secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție de peste 3 ani dosarul nr. x/2020 la care nu a avut acces nici până la acel moment pentru a-l studia, iar dosarul în discuție nici nu a fost trimis în instanță spre soluționare. Sesizarea a fost înregistrată la data de 22.09.2021, sub un număr nou, la Direcția de Inspecție pentru Procurori . Inspectorul desemnat să o soluționeze a solicitat secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție informații privind ritmicitatea actelor îndeplinite și a măsurilor dispuse în cauză, privind modalitatea de soluționare a cererilor formulate de petent privind studierea actelor aflate la dosar și soluția dispusă sau, după caz, motivele nesoluționării dosarului nr. x/2020 . Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, prin procuror șef adjunct, a răspuns solicitării arătând următoarele aspecte: - dosarul nr. x/2020 s-a format ca urmare a înregistrării plângerii petentului sub nr. x/2019 în evidențele Parchetului de pe lângă ÎCCJ – secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție; - la data de 31.07.2020, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem; - la data de 21.01.2021, petentul a solicitat să fie audiat; - la data de 30.09.2021, a fost consemnată declarația de persoană vătămată a petentului; - la data de 04.10.2021, s-a dispus clasarea cauzei, prin ordonanța emisă la aceeași dată . De asemenea, s-a atașat un exemplar al ordonanței de clasare . Acest răspuns a fost completat prin nota telefonică realizată de inspectorul judiciar, stabilindu-se faptul că s-a identificat o cerere prin care petentul să fie informat referitor la stadiul lucrării nr. x/2019, cerere căreia nu i s-a răspuns, motivat de faptul că i se comunicase deja, prin adresă scrisă, la data de 16.06.2020, formarea dosarului penal, astfel că nu s-a mai realizat o nouă comunicare a stadiului de instrumentare a lucrării. Prin Rezoluția din data de 21.10.2021, lucrarea nr. 21-3480, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată și republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării, întrucât din verificările efectuate nu s-au conturat elementele constitutive ale vreunei abateri disciplinare, prevăzute de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată. Împotriva măsurii de clasare dispuse, petentul a formulat plângere la data de 22.11.2021 în care a arătat faptul că sesizarea sa a fost depusă la PICCJ la data de 23.08.2017, iar dosarul a rămas 4 ani în nelucrare, fără a i se permite studiul acestuia și accesul la probe. În plus, partea a susținut și faptul că i-au fost încălcate drepturile constituționale, respectiv egalitatea în fața legii, interzicerea abuzului de drept și accesul la informații. A fost atașată plângerea penală datată 23.08.2017, fără număr și dată de înregistrare . Plângerea a fost respinsă prin Rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C 21-1834 din 02.12.2021, inspectorul șef constatând, în esență, faptul că inspectorul judiciar a identificat, a verificat și a analizat aspectele sesizate de petiționar în limitele procedurii administrative aflate în competența Inspecției Judiciare. Acesta a considerat că s-a răspuns motivat tuturor criticilor formulate de petent și, totodată, a constatat faptul că nu sunt semnalate prin plângere aspecte cu caracter de noutate cu privire la situația reclamată prin sesizarea inițială, astfel că nu se pot efectua verificări prealabile, altele decât cele deja efectuate în legătură cu cele ce au făcut obiectul lucrării nr. 21-3480, în caz contrar fiind afectată independența inspectorului judiciar ce a soluționat sesizarea. Așa cum s-a precizat la pct. 1 al deciziei de față, intimatul A. a dedus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ cele două rezoluții anterior arătate. După cum s-a menționat la pct. 2 al acestei decizii, prima instanță a admis cererea de chemare în judecată și, consecință: - a desființat rezoluțiile inspectorului șef din data de 02.12.2021, emisă în lucrarea nr. C21-1834, și a inspectorului judiciar din data de 21.10.2021, emisă în lucrarea nr. 21-3480; - a dispus trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor prealabile. Pentru a pronunța această soluție, instanța reținut, în esență, următoarele argumente juridice: Pentru a stabili dacă există indiciile săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 (nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile) este necesară o analiză unitară a tuturor circumstanțelor cauzei, impunându-se solicitarea unei copii de pe întregul dosar SIIJ, de relații privind înregistrările în evidențele și registrele autorității a cererilor formulate de reclamant, precum și a dovezilor de comunicare către acesta a informațiilor privind stadiul dosarului ori altele relevante în raport de susținerile acestuia. Ca atare, se impune desființarea rezoluțiilor contestate, cu consecința completării verificărilor prealabile de către inspectorul judiciar prin raportare la întreaga situație de fapt prezentată în sesizare. 4.2. Referitor la recurs Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"). Primă instanță a interpretat și a aplicat eronat prevederile art. 45 alin. (3) teza I din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care dispun faptul că aspectele semnalate de persoana interesată sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Contrar celor statuate de instanța de fond, inspectorul judiciar care efectuează verificările prealabile nu trebuie să motiveze rezoluția de clasare din perspectiva elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare indicate de parte în sesizare. În acest sens, prevederile art. 17 alin. (2) din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 51 din data de 14.06.2021 stabilesc în mod expres faptul că rezoluția de clasare trebuie să cuprindă data și modalitatea de sesizare, aspectele sesizate, situația de fapt reținută și argumentarea soluției prin raportare la aspectele sesizate, rezultatul verificărilor și dispozițiile legale aplicabile. Așa cum s-a arătat de către recurentă, în analiza inițială a sesizărilor adresate Inspecției Judiciare, inspectorii judiciari efectuează o verificare globală a aspectelor reclamate, urmând ca, în eventualitatea în care rezultă suficiente indicii privind o posibilă nerespectare a normelor legale, să dispună prin rezoluție, declanșarea etapei cercetării disciplinare, etapă în cadrul căreia situația de fapt stabilită anterior este circumscrisă unei posibile abateri disciplinare. Or, inspectorul judiciar, în acord și cu prevederile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, a stabilit corect și complet situația de fapt pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate, iar analiza sa a vizat identificarea unor aspecte care ar putea căpăta valențele unei abateri disciplinare, respectiv a unei posibile tergiversări a cauzei, raportat la criticile intimatului care nu puteau conduce la constatarea unui refuz nejustificat de îndeplinire a unor îndatoriri de serviciu, ori, a exercitării funcției cu rea-credință și gravă neglijență. În consecință, rezoluția de clasare analizată este legală și nu este necesară declanșarea etapei cercetării disciplinare în cadrul căreia s-ar fi realizat o analiză punctuală raportat la presupusele abateri disciplinare sesizate. Contrar susținerilor intimatului, Înalta Curte reține faptul că acesta a fost informat cu privire la stadiul lucrării nr. x/2019, respectiv că a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2020, la data de 16.06.2020. Ulterior, la data de 04.10.2021, prin ordonanța întocmită de procurorul de caz, cauza a fost finalizată, fiind dispusă o soluție de clasare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., soluție comunicată petentului, conform dispozițiilor art. 316 alin. (1) C. proc. pen. În mod corect, recurenta Inspecția Judiciară a evidențiat faptul că nu are competența de a verifica, pe fond, măsurile luate ori soluțiile adoptate de procurori, întrucât s-ar încălca principiul independenței procurorului, reglementat prin dispozițiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare. Acest principiu presupune excluderea intervenției venite sub orice formă din partea oricărei persoane, indiferent de calitatea acesteia, în efectuarea urmăririi penale sau adoptarea soluției, cu excepția situației în care procurorii își exercită funcția cu rea credință sau gravă neglijență, ceea ce nu a rezultat din verificări în cazul de față. În atare situație, contrar celor arătate de prima instanță, recurenta nu mai are ce probatoriu să administreze, iar relațiile comunicate de secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție pentru finalizarea cercetării disciplinare sunt suficiente. Așadar, verificările efectuate de recurenta Inspecția Judiciară au caracter complet și sunt în consonanță cu cerințele impuse de prevederile art. 45 alin. (3) teza I din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În fine, cele două rezoluții contestată în cauză sunt motivate corespunzător de către emitenții acestora, prin referire la situația de fapt identificată în cauză și la temeiurile juridice aplicabile.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge cererea ca neîntemeiată.