ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5066/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5066/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.06.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, în temeiul dispozițiilor art. 451 alia 3 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat admiterea contestației formulate împotriva Rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare nr. C22-807 din data de 24 mai 2022 comunicată lui la data de 07.06.2022 și împotriva Rezoluției de Clasare nr. 22-450 din data de 14.04.2022, desființarea Rezoluției Inspectorului Șeful Inspecției Judiciare nr. C22-807din data de 24 mai 2022 și a Rezoluției de Clasare nr. 22-450 din data de 14.04.2022 și, pe cale de consecință, trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.
Prin sentința civilă nr. 44 din 17 ianuarie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins actiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.
Împotriva sentinței civile nr. 44 din 17 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamantul A. și, invocând motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea în parte a hotărârii recurate și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul desființării/anulării Rezoluției Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C22-807 din data de 24 mai 2022 și a Rezoluției de clasare nr. 22-450 din data de 14.04.2022.
Împotriva recursului promovat de reclamantul A. a formulat întâmpinare intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Deși întâmpinarea depusă de intimata - pârâtă Inspecția Judiciară i-a fost comunicată în termenul legal, recurentul - reclamant A. nu a combătut apărările acesteia în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471
1
alin. (4) C. proc. civ. incidente și în cazul recursului, conform art. 490 și 494 C. proc. civ.
În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 26.04.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 24.10.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea argumentelor în continuare arătate:
Aspectele de nelegalitate invocate au fost încadrate de reclamant în cadrul dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material de către prima instanță în aprecierea legalității rezoluțiilor contestate.
În esență reclamantul-recurent invocă aspectele de nelegalitate care privesc analizarea pe fond a sesizării formulate împotriva magistratului-procuror arătând în mod expres că nu critică soluția instanței de fond în ceea ce privește procedura de repartizare și de redistribuire aleatorie a dosarului disciplinar.
Se invocă faptul că prima instanță a analizat eronat critica privind pretinsa nemotivare a soluției pronunțate de inspectorul șef care a menținut rezoluția de clasare contestată.
În al doilea rând se invocă nelegalitatea sentinței atacate care a menținut ca legale rezoluțiile contestate în condițiile în care, din ansamblul probelor administrate în raport și de dosarul penal rezultă că magistratul procuror care a instrumentat caza penală a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004, respectiv desfășurarea de activități publice cu caracter politic în executarea atribuțiilor de serviciu.
Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulate.
La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.
Sentința atacată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor normelor de drept material incidente respectiv a dispozițiilor Legii nr. 303/2004 raportat la dispozițiile incidente din Codul deontologic al magistraților.
În acord cu prima instanță, Curtea ca instanță de recurs apreciază ca nefondat aspectul de nelegalitate invocat cu privire la ambele rezoluții contestate, respectiv al pretinsei nemotivării a soluției de clasare, respectiv menținerii acestei soluții prin rezoluția Inspectorului șef al Inspecției Judiciare din 24.05.2022.
Curtea verificând acest motiv de nelegalitate apreciază că în mod legal, instanța a constatat că actele administrative că actele administrative contestate sunt motivate în fapt și în drept de natură a se putea exercita controlul de legalitate de către instanța de contencios administrativ neexistând un exces de putere din partera autorității pârâte de natură a fi vătămat reclamantul în calitatea sa de persoană care a formulat sesizarea împotriva magistratului procuror .
Curtea constată că sesizarea recurentului-reclamant a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor speciale ce reglementează limitele de competență ale intimatului Inspecția Judiciară și cu respectarea normelor cd reglementează această activitate în raport de dispozițiile art. 45 indice 1 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.
În cauză prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 9 C. proc. civ. în raport de obiectul concret al sesizării formulate de reclamant adresată intimatului, respectiv faptul că magistratul procuror ar fi săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 99
(1)
lit. d) din Legea nr. 303/2004 respectiv desfășurarea de activități publice cu caracter politic prin apartenența procurorului vizat la o organizație neguvernamentală.
Atât rezoluția de clasare din 4.04.2022 cât și Rezoluția Inspectorului Șef de menținere a acestuia sunt motivate pe aspecte de netemeinicie invocate respectiv pe situația de fapt, fiind expuse argumentele de fapt și de drept pentru care s-a dispus clasarea sesizării, respectiv argumentele pentru care măsura de clasare a fost menținută prin Rezoluția Inspectorului Sef, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 451 alin. 2 din Legea nr. 317/2004.
Faptul că recurentul-reclamant apreciază contrar autorității pârâte în sensul că aspectele sesizate privind activitatea procurorului vizat reprezintă abateri disciplinare s-au încălcare a Codului deontologic nu este natură a infirma legalitatea actelor contestate și a sentinței de fond prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul-reclamant.
În cauză prima instanță a verificat corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 45
1
alin. (4) din Legea nr. 317/2004 ca normă specială verificând legalitatea ordonanțelor de clasare și respectiv de menținere a acestora în raport de aspectele care au făcut obiectul sesizării și care au fost analizate atât de inspectorul judiciar cât și inspectorul șef în limitele competențelor prevăzute de lege.
În raport de dispozițiile art. 45
1
alin. (4) din Legea nr. 317/2004 instanța de judecată nu are competența ca în cadrul plângerii față de o soluție de clasare, să aprecieze că anumite fapte, deja stabilite și analizate ale inspectorului judiciar și încadrate juridic au în realitate o altă încadrare juridică.
Iar în cauză în mod legal prima instanță a constatat că față de sesizarea formulată a fost respectată procedura, iar în ceea ce privește pretinsa abatere disciplinară analizată s-a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile săvârșirii unei abateri disciplinare de către procurorul vizat de plângere.
În consecință, în mod legal prima instanță a respins acțiunea menținând ca legale actele contestate.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 44 din 17 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 6 noiembrie 2023.