ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 209/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Cererea de revizuire înregistrată inițial la data de 25 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, sub nr. x/2019 (înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin declinarea de competență dispusă prin Decizia nr. 1802/Ap din 28 noiembrie 2019), revizuenții A., B. au solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 2 și 8 C. proc. civ., desființarea Deciziei nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în Dosar nr. x/2018.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenții au arătat că hotărârea supusă revizuirii nu le-a fost comunicată și în considerentele acesteia nu au fost analizate și soluționate excepțiile și petitele invocate prin motivele de apel, în condițiile în care soluția a fost de admitere în totalitate a căii de atac, iar nu de admitere în parte.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., revizuenții au arătat că hotărârile definitive pronunțate în Dosarul nr. x/2010, având ca obiect anulare certificat de moștenitor, au produs efecte juridice, în sensul că unicul moștenitor al defunctei C. este fiul acesteia, A..

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții au arătat că în Dosarul civil nr. x/2014, instanțele nu au ținut cont de hotărârile definitive pronunțate în Dosar nr. x/2010, pronunțând hotărâri lipsite de efecte juridice, întrucât Certificatul de moștenitor nr. x din 3 februarie 1993 (emis de Notariatul de Stat Brașov în Dosar nr. x/1993), Certificatul de moștenitor nr. x din 12 decembrie 2006 (emis de BNP D. suplimentar la Certificatul de moștenitor nr. x din 3 februarie 1993) și Certificatul de moștenitor nr. x din 1996 (emis de BNP D.) au fost anulate parțial (conform Sentinței nr. 342 din 8 martie 2013 și Deciziei nr. 912/R din 24 septembrie 2014, pronunțate în Dosar nr. x/2010) și s-a stabilit că celelalte părți sunt renunțători la masa succesorală.

Ca atare, hotărârile pronunțate în Dosarul nr. x/2014 (Sentința nr. 76 din 28 ianuarie 2016 a Judecătoriei Zărnești, Decizia nr. 752/A din 12 mai 2017 a Tribunalului Brașov, Decizia nr. 35/R din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov, Decizia nr. 431/R din 22 noiembrie 2017 a aceleiași instanțe) sunt hotărâri contradictorii și nu au ținut cont de autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în Dosarul nr. x/2010 (Sentința nr. 342 din 08 martie 2013 a Judecătoriei Zărnești, Decizia nr. 459/Ap din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Brașov, Decizia nr. 912/R din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel Brașov).

Solicitarea revizuenților este aceea de admitere a cererii, de casare a Deciziei nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar nr. x/2018 și de completare a dispozitivului în sensul de admitere a apelului cu toate petitele și excepțiile formulate, cu acordarea cheltuielilor de judecată fond, apel și revizuire.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații E., F., G., H., I., J. au invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire și au solicitat obligarea revizuenților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 1802/Ap din 28 noiembrie 2019, pronunțată în Dosar nr. x/2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de împrejurarea că, deși cererea de revizuire vizează decizia nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. x/2018, motivul întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea, de către instanțele care au pronunțat hotărârile judecătorești în Dosarul nr. x/2014, a autorității de lucru judecat rezultată din hotărârile pronunțate în Dosarul nr. x/2010.

Întrucât instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat ultima decizie, respectiv Curtea de Apel Brașov, este Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire aparține acestei instanțe.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia, motivele fiind expres și limitativ prevăzute de lege, impunând, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice, în sensul că cea de-a doua nesocotește autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aceasta presupune ca, potrivit art. 430 C. proc. civ., să fi existat între aceleași părți o judecată care să fi tranșat fondul procesului, o excepție procesuală sau alt incident, aspecte contrazise printr-o hotărâre ulterioară.

Dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. sancționează așadar încălcarea efectelor lucrului judecat potrivit căruia "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect" (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.).

Înalta Curte constată că în cauză revizuenții solicită, prin intermediul cazului de revizuire invocat, să se constate că toate hotărârile pronunțate în Dosarul nr. x/2014 (Sentința nr. 76 din 28 ianuarie 2016 a Judecătoriei Zărnești, Decizia nr. 752/A din 12 mai 2017 a Tribunalului Brașov, Decizia nr. 35/R din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov, Decizia nr. 431/R din 22 noiembrie 2017 a aceleiași instanțe) sunt contradictorii cu toate hotărârile pronunțate în Dosar nr. x/2010 (Sentința nr. 342 din 8 martie 2013 a Judecătoriei Zărnești, Decizia nr. 459/Ap din 6 decembrie 2013 a Tribunalului Brașov, Decizia nr. 912/R din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel Brașov), dar supun căii de atac Decizia nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, pronunțată în Dosar nr. x/2018.

Dosarele nr. x/2014 și nr. y/2018 au avut ca obiect constatare nulitate act juridic, iar dosarul în care s-a pronunțat decizia indicată ca fiind obiect al revizuirii (Decizia nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019) a avut ca obiect contestație la executare.

Astfel, față de motivul de revizuire invocat și de hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., ambii cu domiciliul în Brașov, județul Brașov împotriva Deciziei nr. 1023/ap din 24 iunie 2019 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații E., cu domiciliul în Râșnov, județul Brașov, F. și G., ambii cu domiciliul județul Brașov, H., cu domiciliul în Brașov, județul Brașov, I., cu domiciliul în județul Brașov, J., cu domiciliul în județul Brașov.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2020.

GGC - CP