ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2534/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată la data de 7 noiembrie 2008, pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. x/2008, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în procedura Legii nr. 10/2001 și în raport de decizia XX/2007 a Î.C.C.J. - Secțiile Unite, obligarea pârâtei Primăria municipiului Constanța, prin primar, la restituirea în deplină proprietate și posesie a terenului în suprafață de 30.000 mp din intravilanul municipiului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 1059 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, în sensul că pentru acest imobil intervin dispozițiile derogatorii ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Soluția tribunalului a fost desființată cu trimitere spre rejudecare conform deciziei civile nr. 115/C din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, care, admițând apelurile reclamanților A., B. și C., a apreciat că, în speță, este necesară completarea probatoriului admis, dar neadministrat în primă instanță și care să conducă în mod clar la stabilirea regimului juridic al acestei suprafețe de teren.

Prin decizia civilă nr. 3490 din 14 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul pârâților Primăria Constanța, Primarul municipiului Constanța și municipiul Constanța, prin primar, a casat decizia pronunțată în apel și a stabilit că probele apreciate ca necesare pentru dezlegarea pricinii pot fi administrate direct în calea de atac, la curtea de apel.

Prin decizia civilă nr. 83/C din 21 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B. și C., împotriva sentinței civile nr. 1059 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2008, a fost anulată sentința civilă nr. 1059 din 21 octombrie 2009 și, pe fond, a fost admisă acțiunea reclamanților, obligând pârâții să propună măsuri compensatorii conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în favoarea reclamanților pentru terenul de 30.000 m.p. situat în intravilanul municipiului Constanța, imposibil de restituit în natură; au fost respinse apelurile formulate de apelanții-reclamanți A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 24/2010 și a încheierii din 29 martie 2010, pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2008.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria municipiului Constanța, Primarul municipiului Constanta și Municipiul Constanța, prin primar, reclamanții A., B. și C. și petentul D..

Prin decizia nr. 2152 din 14 iulie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, au fost admise recursurile declarate de reclamanții A., B. și C. și de pârâții Primăria municipiului Constanța, Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin primar, împotriva deciziei nr. 83/C din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a fost casată decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare; a fost constatat nul recursul declarat de intervenientul D. împotriva aceleiași decizii și a fost admis recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva încheierii din 2 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, care a fost modificată, în sensul respingerii, ca rămasă fără obiect, a cererii de îndreptare eroare materială și de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei civile nr. 83/C din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Prin încheierea nr. 156 din 20 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Brașov.

Prin încheierea din 8 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de D., motivat de faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 50 alin. (3) C. proc. civ., lipsind acordul părților din proces.

Prin decizia civilă nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului Constanța, s-a luat act de respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii; a fost admis, în parte, apelul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 1059 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Constanța, secția civilă, pe care a anulat-o, în parte, în sensul că a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Constanța, Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța și, în consecință, a obligat pe pârâți să restituie reclamanților terenurile în suprafață de 9.581 mp și să acorde măsuri reparatorii potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 pentru diferența de teren imposibil de restituit în natură; a fost respins apelul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 54 din 20 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă și a încheierii din 29 martie 2010, pe care le-a păstrat; au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii; au fost obligați intimații-pârâți să plătească reclamanților suma de 21.596,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Prin sentința civilă nr. 860 din data de 31 ianuarie 2019, pronunțată de Judecătoria Constanța, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual active; a fost respinsă, ca lipsită de obiect, excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 164/29.05.2005, eliberat de S.P.N. "E. și Asociații"; a fost admisă, în parte, cererea precizată de reclamantul D. în sensul că s-a constatat că certificatul de calitate de moștenitor nr. 164 din data de 29.05.2005, eliberat de B.N.P.A. E., F. și G., este lovit de nulitate absolută; s-a constatat că au calitatea de moștenitori legali de pe urma defunctului H., decedat la data de 29.11.1982: I., în calitate de fiică, D., în calitate de nepot de fiică postdecedată, A., în calitate de nepot de fiică postdecedată, B., în calitate de nepot de fiică postdecedată, C., în calitate de nepot de fiică postdecedată, J., în calitate de nepot de fiică postdecedată, K., în calitate de nepoată de fiu postdecedat, L., în calitate de strănepoată de nepot de fiu postdecedat, M., în calitate de strănepot de nepot de fiu postdecedat, N., în calitate de strănepot de nepot de fiu postdecedat; s-a constatat că moștenitorilor legali li se cuvin următoarele cote succesorale: I. - 1/5, D. - 1/10, A. - 1/10, B. - 1/10, C. - 1/5, J. - 1/10, K. - 1/10, L. - 1/30, M. - 1/30, N. - 1/30; s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului H. nu include bunurile și măsurile reparatorii individualizate, după cum urmează în decizia civilă nr. 461/Ap/23.03.2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul civil x/2008, lămurită prin încheierea din 20.04.2016, irevocabilă prin decizia nr. 1493/20.09.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2008; a fost respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere având ca obiect partajul masei succesorale; au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesual active și excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepții invocate de pârâții A., B. și C.; a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea conexă formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâții B., A., C., J., K., I., L., M., N.; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate în cauza civilă nr. 1758/212/2016, de către reclamant și de către pârâtul A., până la concurența sumei de 1.800,00 RON; a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect restul cheltuielilor de judecată efectuate în cauza civilă nr. 1758/212/2016; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului A. suma de 1.785,00 RON, cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, aferent cererii conexe.

Prin decizia civilă nr. 1269 din 02 iulie 2019, Tribunalul Constanța a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității apelului incident formulat de pârâții A., B. și C.; a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelantul-reclamant D.; a respins, ca nefondat, apelul incident formulat de pârâții A., B. și C.; a obligat apelantul principal la plata, în favoarea intimaților A., B. și C., a sumei de 2380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariul apărătorului ales aferent apelului principal.

Prin decizia civilă nr. 74/C din 27 mai 2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins recursul declarat de reclamantul D., împotriva deciziei civile nr. 1269 din 02 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibil.

Prin cererea formulată la data de 19 august 2020, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția I civilă, sub nr. x/2020, revizuentul D. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2008 .

În motivare, revizuentul a arătat că certificatul de calitate de moștenitor nr. 164 din 29 mai 2005, de care au înțeles să se folosească reclamanții din cauză, a fost constatat nul absolut prin sentința civilă nr. 860 din 31 ianuarie 2019, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 74 din 27 mai 2020 a Curții de Apel Constanța.

În drept, au fost invocate prevederile art. 509 pct. 1, alin. (2), (6) și 8 C. proc. civ.

Întrucât procedura aplicabilă dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere este reglementată de vechiul C. proc. civ., instanța a solicitat revizuentului să indice temeiurile de drept ale cererii de revizuire prin raportare la prevederile acestui act. În acest sens, revizuentul a depus la dosar o notă, prin care a indicat prevederile art. 322 pct. 4, 5, și 8 C. proc. civ., fiecare temei fiind motivat distinct.

În urma lămuririlor solicitate părții la termenul de judecată din 14 octombrie 2020, instanța a reținut că temeiul cererii de revizuire este reprezentat de prevederile art. 322 pct. 4, 5, 7 și 8 C. proc. civ.

Intimatul A. a depus întâmpinare la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, raportat la prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., excepția tardivității, arătând că termenul de revizuire de o lună se calculează de la comunicarea sentinței civile nr. 860 din 31 ianuarie 2019, pronunțată de Judecătoria Constanța, invocată de revizuent ca fiind pretins contrară deciziei nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2008, și excepția lipsei calității procesuale active a revizuentului, întrucât acesta nu a avut calitatea de parte în dosarul nr. x/2008; pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

Prin încheierea din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța a dispus disjungerea acestui motiv și formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 913/Ap din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov și, pentru motivul contrarietății de hotărâri, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul D. împotriva deciziei civile nr. 461 din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2008, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 26 octombrie 2020, și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 10.

La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii de revizuire, a cărei analiză, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., este prioritară excepției tardivității invocată de intimații C., B. și A..

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Motivul de revizuire invocat în susținerea cererii vizează ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul autorității de lucru judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

În temeiul art. 327 alin. (1) C. proc. civ., în cazul hotărârilor potrivnice, dacă instanța va admite cererea de revizuire, urmează a anula cea din urmă hotărâre.

În speță, Înalta Curte reține, ținând cont și de precizările formulate oral, la termenul de judecată din 25 noiembrie 2020, de apărătorul ales, că prin cererea formulată revizuentul D. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2008, arătând că certificatul de calitate de moștenitor nr. 164 din 29 mai 2005, de care au înțeles să se folosească reclamanții, a fost constatat nul absolut prin sentința civilă nr. 860 din 31 ianuarie 2019, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 74 din 27 mai 2020 a Curții de Apel Constanța.

Revizuentul a invocat faptul că, ulterior, a fost pronunțată sentința civilă nr. 860 din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei Constanța, hotărâre în raport de care solicită admiterea cererii de revizuire și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.

Așadar, în cauză se invocă caracterul mai favorabil al unei hotărâri ulterioare, pronunțată de o altă instanță de judecată, însă, potrivit textului art. 327 alin. (1) C. proc. civ., singura soluție pe care o poate da instanța de judecată în cazul de revizuire indicat este cea a anulării celei de-a doua hotărâri, potrivnică, în raport cu prima, hotărâre care nu a respectat principiul autorității de lucru judecat.

În considerarea acestor argumente și a dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2008, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2008, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2020.