ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3242/2008

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 608 din 16 martie 2007, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din

cadrul Primăriei Constanța; a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu

cu Primăria municipiului Constanța și a obligat pârâtul Primarul municipiului

Constanța să răspundă notificării nr. 2020 din 9 august 2001 privind terenul

viran în suprafață de 432 mp, situat în Constanța, careul 482, prin emiterea

unei decizii sau dispoziții motivate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții au adresat

conform Legii nr. 10/2001, în termen legal, unității deținătoare, municipiul

Constanța, notificare cu privire la terenul situat în Constanța, careul 482, în

suprafață de 432 mp, iar până în prezent Primarul municipiului Constanța nu a

emis o dispoziție cu privire la acest teren.

Prin decizia civilă

nr. 200/C din 6 iunie 2007, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat,

apelul declarat de pârâții Primăria municipiului Constanța și Primarul

municipiului Constanța, reținând, în esență, următoarele:

Critica

potrivit căreia instanța de fond a admis acțiunea în contradictoriu cu Primăria

municipiului Constanța și a obligat Primarul municipiului Constanța să răspundă

notificării formulate de

reclamanți în baza

Legii nr. 10/2001, neexistând astfel identitate între

persoana reținută

de instanță ca pârât în cauză, și debitorul obligație ce trebuie executată, a

fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât reclamanții și-au modificat acțiunea

sub aspectul cadrului procesual, potrivit încheierii din 16 februarie 2007, în

sensul că înțeleg să se judece numai cu Primarul municipiului Constanța și

Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, nu și cu Primăria Constanța.

Mențiunea din

dispozitivul sentinței atacate în sensul că acțiunea a fost admisă în

contradictoriu cu Primăria municipiului Constanța și nu cu Primarul

municipiului Constanța, este o simplă eroare materială ce poate fi îndreptată

în condițiile art. 281 C. proc. civ., din oficiu sau la cererea părților

interesate.

Și critica potrivit

căreia soluția primei instanțe este nelegală, deoarece instanța nu a cercetat

dacă în cauză este vorba despre un

refuz nejustificat al pârâtului

de a răspunde notificării sau dacă aceasta s-a aflat în imposibilitatea de a da

curs solicitării reclamanților datorită lipsei actelor necesare, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Deși legiuitorul nu a

reglementat expres situația în care o persoană juridică deținătoare nu respectă

dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, de a răspunde notificării

prin decizie sau

dispoziție motivată în

termenul de 60 de zile de la data notificării, cei

îndreptățiți se pot

adresa instanței pentru ca unitatea deținătoare să fie obligată să emită o

decizie motivată, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin Decizia nr.

IX

din 20 martie 2006.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs Primarul municipiului Constanța și Primăria

municipiului Constanța, criticând-o pentru următoarele considerente:

În mod greșit

instanța de apel a constatat că mențiunea din dispozitivul sentinței atacate,

în sensul că acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu Primăria municipiului

Constanța și nu cu Primarul municipiului, este o greșeală materială evidentă,

putând fi îndreptată conform art. 281 C. proc. civ.

În cazul de

față nu s-a uzat de această procedură, împotriva hotărârii primei instanțe

declarându-se apel, iar unul din motivele de apel a vizat și acest aspect, tară

ca instanța de apel să fi schimbat dispozitivul sentinței atacate pe acest

aspect.

De altfel,

hotărârea instanței de apel este dată în contradictoriu cu Primăria

municipiului Constanța, deși aceasta nu a fost parte în proces.

Cu

privire la modul de soluționare a fondului cauzei, se arată că

instanța de apel a reținut în mod greșit că

apelanților-pârâți le revenea obligația de a răspunde la notificarea formulată

de către reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, indiferent dacă dosarul

cuprinzând notificarea era sau nu complet.

În ceea ce

privește termenul de 60 de zile se reține că este un termen de recomandare care

nu poate fi prelungit sine die, însă formularea răspunsului la notificare,

respectiv emiterea deciziei sau dispoziției motivate este condiționată și de

respectarea de către reclamanți a cerințelor legii, în sensul depunerii tuturor

actelor în forma cerută în mod imperativ de lege.

Examinând

decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5

și 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat pentru următoarele

considerente:

Critica potrivit

căreia greșit instanța de apel a constatat că mențiunea din dispozitivul

sentinței apelate, în sensul că acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu

Primăria municipiului Constanța și nu cu Primarul municipiului Constanța, este

o greșeală materială, este nefondată.

Astfel, prin

precizarea cadrului procesual, fila 146 doar fond, reclamanții au arătat că în

cauză calitate de pârâți o au Primarul

municipiului

Constanța și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001

din cadrul

Primăriei Constanța, și de altfel chiar prin cererea

introductivă de instanță intimații-reclamanți au chemat în judecată, în

calitate de pârâți și „instituția primarului".

În minuta întocmită

cu ocazia deliberării, fila 150 dosar fond, nu s-a trecut că acțiunea

reclamanților ar fi fost admisă în

contradictoriu

cu pârâta Primăria municipiului Constanța, ci numai în

dispozitivul

sentinței civile, astfel că aceasta nu apare ca o greșeală de judecată.

Prin urmare,

corect a apreciat instanța de apel că în speță este vorba de o simplă eroare

materială, ce poate fi îndreptată în procedura reglementată de art. 281 C.

proc. civ., din oficiu

sau la cererea

părților interesate, întrucât calitatea de pârât în raportul

juridic

dedus judecății, privind obligația de a face, respectiv de a răspunde prin

decizie sau dispoziție motivată notificării reclamanților, o are Primarul

municipiul Constanța, așa cum rezultă din sentința apelată

Și critica

potrivit căreia hotărârea recurată este nelegală pentru că a fost dată în

contradictoriu cu Primăria municipiului Constanța, care nu este parte în

proces, este nefondată, deoarece în primă instanță Primăria Constanța, Comisia

de aplicare a Legii nr. 10/2001 a avut calitatea de parte, iar acțiunea față de

aceasta a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane tară

calitate procesuală pasivă.

Criticile

privind greșita soluționare a fondului litigiului de către instanța de apel,

care a apreciat că apelanții-pârâți aveau obligația de a răspunde la

notificarea formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, indiferent dacă

dosarul cuprinzând notificarea era sau nu complet, sunt nefondate.

Astfel,

potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din legea republicată) s-a

stabilit în sarcina unității deținătoare, notificate, obligația de a se

pronunța asupra cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării sau, după caz, de la depuenrea actelor doveditoare.

Conform art. 23.1 din

Normele metodologice pentru aplicarea

Legii

nr. 10/2001, termenul pentru îndeplinirea acestei obligații de „a

face"

se poate proroga numai dacă unitatea deținătoare, în urma analizei actelor

doveditoare, deja depuse, comunică celeilalte părți, în intervalul de 60 de

zile, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea

deciziei de restituire.

Textul

prevede în mod expres că pentru a avea beneficiul

acestei prorogări este necesar ca unitatea deținătoare să comunice, în

scris,

persoanei îndreptățite faptul că fundamentarea și emiterea deciziei de

restituire este condiționată de depunerea probelor solicitate.

Prin urmare,

prorogarea termenului stabilit de lege pentru soluționarea notificării nu

operează de drept, în beneficiul unității notificate, ori de câte ori

notificatorul nu precizează că nu mai deține alte probe, așa cum susține

recurentul.

Prorogarea fiind

condiționată de faptul analizării notificării de către unitatea deținătoare și

comunicării, în intervalul de 60 de zile, a faptului că documentația este

insuficientă, în prezenta cauză, corect prin sentința tribunalului, păstrată

prin decizia recurată, instituția notificată, care nu a făcut o asemenea comunicare,

a fost obligată să soluționeze notificarea.

De altfel,

intimații-reclamanți au atașat la notificare actele

doveditoare, așa cum rezultă din conținutul acesteia, însă pârâtul nu a

emis dispoziția prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată,

nici până la data soluționării prezentului recurs.

Pentru

considerentele expuse, recursul declarat de Primarul municipiului Constanța și

Primăria municipiului Constanța va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Primarul municipiului Constanța și Primăria municipiului

Constanța împotriva deciziei nr. 200 C din 6 iunie 2007 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 22 mai 2008 .