ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 310/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 310/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, reclamanta S.C. C.D.H.C. SA prin administrator
judiciar A. IPURL - Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâții -
Consiliul Județean Suceava și Municipiul Vatra Dornei, să se constate dreptul
său de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de 21.877,55 mp
situat în Vatra Dornei, și să se dispună întabularea dreptului de proprietate
al reclamantei asupra acestei suprafețe de teren în Cartea funciară a unității
administrativ teritoriale.
Prin Sentința nr.
5832 din 7 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca nefondate excepțiile
necompetenței materiale, a inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității
procesuale active, a lipsei de interes a lichidatorului judiciar, precum și a
lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județean Suceava.
A fost admisă
acțiunea având ca obiect constatare drept de proprietate formulată de
reclamanta S.C. C.D.H.C. S.A. - prin administrator judiciar A. IPURL Suceava,
în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Suceava și Municipiul Vatra
Dornei.
S-a constatat că
reclamanta este proprietara imobilului - teren în suprafață de 21.877,55 mp,
astfel cum este identificat în raportul de expertiză topometrică, aflat la
filele 158-162 dosar și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al
reclamantei asupra acestei suprafețe de teren în Cartea funciară a unității
administrativ teritoriale.
Împotriva acestei
sentințe pârâtul Municipiul Vatra Dornei - prin primar a declarat apel,
criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin
Decizia nr. 17 din 15 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția
a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apelul a fost anulat ca
netimbrat.
În termen legal,
împotriva acestei decizii, pârâtul Municipiul Vatra Dornei - prin primar a
declarat recurs.
În motivarea
recursului, pârâtul susține, în esență, că instanța de apel în mod eronat a
soluționat cauza pe excepția netimbrării, având în vedere că la data de 15
martie 2012 a fost transmisă prin fax taxa judiciară de timbru.
În opinia sa,
instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a constatat că reclamanta este
proprietara imobilului - teren în suprafață de 21.877,55 mp și a dispus întabularea
dreptului de proprietate în cartea funciară.
Consideră că sentința
apelată este netemeinică și nelegală, întrucât SC C.D.H.C. SA fiind în
insolvență nu putea promova o astfel de acțiune, iar potrivit dispozițiilor
art. 25 din Legea nr. 85/2006 acțiunile ce pot fi formulate de lichidator sunt
doar acele acțiuni care vizează valorificarea drepturilor de creanță a
debitorului și nicidecum patrimoniale sau reale.
Apreciază că în mod
greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a C.D.H.C.
SA, de către prima instanță printr-o încheiere separată, susținând că prin
prezenta cerere înțelege să formuleze recurs și împotriva încheierii de ședință
prin care instanța de fond s-a pronunțat pe această excepție, întrucât această
încheiere putea fi atacată doar odată cu fondul.
În drept, au fost
invocate prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.
Analizând hotărârea
recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de
legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul
este nefondat pentru considerentele care succed:
Înalta Curte constată
că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, aprobată și
modificată, întrucât, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru se
achită anticipat, ca regulă, și numai prin excepție, când se poate pune în
vedere achitarea până la primul termen de judecată.
În cauză, instanța a
pus în vedere apelantului Municipiul Vatra Dornei prin primar să depună până la
primul termen de judecată taxa de timbru aferentă căii de atac exercitate (fila
14 dosar apel), motiv pentru care, aceasta nu s-ar putea prevala în recurs de
propria sa culpă constând în neonorarea obligației legale de a timbra, de
propria pasivitate derivată din faptul că nu a efectuat niciun demers în sensul
depunerii dovezii de achitare a taxei de timbru, neputând fi imputată instanței
lipsa de diligentă a părții.
Aserțiunea
recurentului, în sensul că dovada achitării taxei de timbru a fost transmisă
prin fax în ziua în care a fost soluționată pricina, este lipsită de suport
probator, din analiza actelor aflate la dosar neregăsindu-se înscrisurile de
care se prevalează acesta.
Chiar și într-o atare
ipoteză, este de menționat, că dovada plății trebuie făcută în condițiile
legii, dispozițiile art. 39 din Normele Metodologice, statuând că dovada plății
taxelor de timbru o constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar,
eliberată de unitățile CEC sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de
pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificat
pentru conformitate de organul prestator al serviciului, și prin urmare,
simplele copii xerox nu cuprind o atare certificare în înțelesul textului legal
menționat.
Succinta relatare a
situației de fapt, nemulțumirea părții cu privire la analizarea fondului, exced
controlului de legalitate al hotărârii cu care instanța de recurs a fost
învestită prin prezenta cerere, pârâtul fiind ținut să formuleze critici prin
raportare la soluția pronunțată de instanța de control judiciar, respectiv de
anulare a apelului ca netimbrat, la argumentele folosite de instanță în
fundamentarea acesteia, în limitele în care aceasta s-a pronunțat.
Recursul fiind un
mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub
aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de
atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea
dispozițiilor legale.
Atacarea odată cu
fondul a unei încheieri pronunțată de prima instanță, presupune exercitarea
căii de atac odată cu hotărârea pronunțată în primă instanță, iar nu odată cu
hotărârea pronunțată în apel, astfel cum pretinde recurentul, o astfel de
hotărâre nemaiputând fi supusă controlului de legalitate al instanței de
recurs.
Exercitarea și efecte
căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă
cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a
căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și
scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către
instanța prevăzută de lege.
Prin urmare, o
extindere a limitelor competenței atribuite prin lege, pe care tinde s-o obțină
recurentul, nu este permisă, per a contrario ar constitui o încălcare a
principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului
constituțional al egalității în fața legii.
Pentru considerentele
anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Vatra Dornei
prin primar împotriva Deciziei nr. 17 din 15 martie 2012 pronunțată de Curtea
de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâtul Municipiul Vatra Dornei prin primar împotriva Deciziei nr.
17 din 15 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - DG