ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 310/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. C.D.H.C. SA prin administrator judiciar A. IPURL - Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâții - Consiliul Județean Suceava și Municipiul Vatra Dornei, să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de 21.877,55 mp situat în Vatra Dornei, și să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestei suprafețe de teren în Cartea funciară a unității administrativ teritoriale. Prin Sentința nr. 5832 din 7 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca nefondate excepțiile necompetenței materiale, a inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes a lichidatorului judiciar, precum și a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județean Suceava.

A fost admisă acțiunea având ca obiect constatare drept de proprietate formulată de reclamanta S.C. C.D.H.C. S.A. - prin administrator judiciar A. IPURL Suceava, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Suceava și Municipiul Vatra Dornei. S-a constatat că reclamanta este proprietara imobilului - teren în suprafață de 21.877,55 mp, astfel cum este identificat în raportul de expertiză topometrică, aflat la filele 158-162 dosar și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestei suprafețe de teren în Cartea funciară a unității administrativ teritoriale. Împotriva acestei sentințe pârâtul Municipiul Vatra Dornei - prin primar a declarat apel, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin Decizia nr. 17 din 15 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apelul a fost anulat ca netimbrat.

În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâtul Municipiul Vatra Dornei - prin primar a declarat recurs. În motivarea recursului, pârâtul susține, în esență, că instanța de apel în mod eronat a soluționat cauza pe excepția netimbrării, având în vedere că la data de 15 martie 2012 a fost transmisă prin fax taxa judiciară de timbru. În opinia sa, instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a constatat că reclamanta este proprietara imobilului - teren în suprafață de 21.877,55 mp și a dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară. Consideră că sentința apelată este netemeinică și nelegală, întrucât SC C.D.H.C. SA fiind în insolvență nu putea promova o astfel de acțiune, iar potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 85/2006 acțiunile ce pot fi formulate de lichidator sunt doar acele acțiuni care vizează valorificarea drepturilor de creanță a debitorului și nicidecum patrimoniale sau reale.

Apreciază că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a C.D.H.C. SA, de către prima instanță printr-o încheiere separată, susținând că prin prezenta cerere înțelege să formuleze recurs și împotriva încheierii de ședință prin care instanța de fond s-a pronunțat pe această excepție, întrucât această încheiere putea fi atacată doar odată cu fondul. În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed: Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, aprobată și modificată, întrucât, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru se achită anticipat, ca regulă, și numai prin excepție, când se poate pune în vedere achitarea până la primul termen de judecată. În cauză, instanța a pus în vedere apelantului Municipiul Vatra Dornei prin primar să depună până la primul termen de judecată taxa de timbru aferentă căii de atac exercitate (fila 14 dosar apel), motiv pentru care, aceasta nu s-ar putea prevala în recurs de propria sa culpă constând în neonorarea obligației legale de a timbra, de propria pasivitate derivată din faptul că nu a efectuat niciun demers în sensul depunerii dovezii de achitare a taxei de timbru, neputând fi imputată instanței lipsa de diligentă a părții.

Aserțiunea recurentului, în sensul că dovada achitării taxei de timbru a fost transmisă prin fax în ziua în care a fost soluționată pricina, este lipsită de suport probator, din analiza actelor aflate la dosar neregăsindu-se înscrisurile de care se prevalează acesta. Chiar și într-o atare ipoteză, este de menționat, că dovada plății trebuie făcută în condițiile legii, dispozițiile art. 39 din Normele Metodologice, statuând că dovada plății taxelor de timbru o constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de unitățile CEC sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificat pentru conformitate de organul prestator al serviciului, și prin urmare, simplele copii xerox nu cuprind o atare certificare în înțelesul textului legal menționat.

Succinta relatare a situației de fapt, nemulțumirea părții cu privire la analizarea fondului, exced controlului de legalitate al hotărârii cu care instanța de recurs a fost învestită prin prezenta cerere, pârâtul fiind ținut să formuleze critici prin raportare la soluția pronunțată de instanța de control judiciar, respectiv de anulare a apelului ca netimbrat, la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, în limitele în care aceasta s-a pronunțat. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Atacarea odată cu fondul a unei încheieri pronunțată de prima instanță, presupune exercitarea căii de atac odată cu hotărârea pronunțată în primă instanță, iar nu odată cu hotărârea pronunțată în apel, astfel cum pretinde recurentul, o astfel de hotărâre nemaiputând fi supusă controlului de legalitate al instanței de recurs. Exercitarea și efecte căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege. Prin urmare, o extindere a limitelor competenței atribuite prin lege, pe care tinde s-o obțină recurentul, nu este permisă, per a contrario ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Vatra Dornei prin primar împotriva Deciziei nr. 17 din 15 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Vatra Dornei prin primar împotriva Deciziei nr. 17 din 15 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG