ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 310/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta S.C. C.D.H.C. SA prin administrator

judiciar A. IPURL - Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâții -

Consiliul Județean Suceava și Municipiul Vatra Dornei, să se constate dreptul

său de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de 21.877,55 mp

situat în Vatra Dornei, și să se dispună întabularea dreptului de proprietate

al reclamantei asupra acestei suprafețe de teren în Cartea funciară a unității

administrativ teritoriale.

Prin Sentința nr.

5832 din 7 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca nefondate excepțiile

necompetenței materiale, a inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității

procesuale active, a lipsei de interes a lichidatorului judiciar, precum și a

lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județean Suceava.

A fost admisă

acțiunea având ca obiect constatare drept de proprietate formulată de

reclamanta S.C. C.D.H.C. S.A. - prin administrator judiciar A. IPURL Suceava,

în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Suceava și Municipiul Vatra

Dornei.

S-a constatat că

reclamanta este proprietara imobilului - teren în suprafață de 21.877,55 mp,

astfel cum este identificat în raportul de expertiză topometrică, aflat la

filele 158-162 dosar și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al

reclamantei asupra acestei suprafețe de teren în Cartea funciară a unității

administrativ teritoriale.

Împotriva acestei

sentințe pârâtul Municipiul Vatra Dornei - prin primar a declarat apel,

criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin

Decizia nr. 17 din 15 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apelul a fost anulat ca

netimbrat.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, pârâtul Municipiul Vatra Dornei - prin primar a

declarat recurs.

În motivarea

recursului, pârâtul susține, în esență, că instanța de apel în mod eronat a

soluționat cauza pe excepția netimbrării, având în vedere că la data de 15

martie  2012 a fost transmisă prin fax taxa judiciară de timbru.

În opinia sa,

instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a constatat că reclamanta este

proprietara imobilului - teren în suprafață de 21.877,55 mp și a dispus întabularea

dreptului de proprietate în cartea funciară.

Consideră că sentința

apelată este netemeinică și nelegală, întrucât SC C.D.H.C. SA fiind în

insolvență nu putea promova o astfel de acțiune, iar potrivit dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 85/2006 acțiunile ce pot fi formulate de lichidator sunt

doar acele acțiuni care vizează valorificarea drepturilor de creanță a

debitorului și nicidecum patrimoniale sau reale.

Apreciază că în mod

greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a C.D.H.C.

SA, de către prima instanță printr-o încheiere separată, susținând că prin

prezenta cerere înțelege să formuleze recurs și împotriva încheierii de ședință

prin care instanța de fond s-a pronunțat pe această excepție, întrucât această

încheiere putea fi atacată doar odată cu fondul.

În drept, au fost

invocate prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Analizând hotărârea

recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de

legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele care succed:

Înalta Curte constată

că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, aprobată și

modificată, întrucât, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru se

achită anticipat, ca regulă, și numai prin excepție, când se poate pune în

vedere achitarea până la primul termen de judecată.

În cauză, instanța a

pus în vedere apelantului Municipiul Vatra Dornei prin primar să depună până la

primul termen de judecată taxa de timbru aferentă căii de atac exercitate (fila

14 dosar apel), motiv pentru care, aceasta nu s-ar putea prevala în recurs de

propria sa culpă constând în neonorarea obligației legale de a timbra, de

propria pasivitate derivată din faptul că nu a efectuat niciun demers în sensul

depunerii dovezii de achitare a taxei de timbru, neputând fi imputată instanței

lipsa de diligentă a părții.

Aserțiunea

recurentului, în sensul că dovada achitării taxei de timbru a fost transmisă

prin fax în ziua în care a fost soluționată pricina, este lipsită de suport

probator, din analiza actelor aflate la dosar neregăsindu-se înscrisurile de

care se prevalează acesta.

Chiar și într-o atare

ipoteză, este de menționat, că dovada plății trebuie făcută în condițiile

legii, dispozițiile art. 39 din Normele Metodologice, statuând că dovada plății

taxelor de timbru o constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar,

eliberată de unitățile CEC sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de

pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificat

pentru conformitate de organul prestator al serviciului, și prin urmare,

simplele copii xerox nu cuprind o atare certificare în înțelesul textului legal

menționat.

Succinta relatare a

situației de fapt, nemulțumirea părții cu privire la analizarea fondului, exced

controlului de legalitate al hotărârii cu care instanța de recurs a fost

învestită prin prezenta cerere, pârâtul fiind ținut să formuleze critici prin

raportare la soluția pronunțată de instanța de control judiciar, respectiv de

anulare a apelului ca netimbrat, la argumentele folosite de instanță în

fundamentarea acesteia, în limitele în care aceasta s-a pronunțat.

Recursul fiind un

mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub

aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de

atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale.

Atacarea odată cu

fondul a unei încheieri pronunțată de prima instanță, presupune exercitarea

căii de atac odată cu hotărârea pronunțată în primă instanță, iar nu odată cu

hotărârea pronunțată în apel, astfel cum pretinde recurentul, o astfel de

hotărâre nemaiputând fi supusă controlului de legalitate al instanței de

recurs.

Exercitarea și efecte

căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă

cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a

căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și

scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către

instanța prevăzută de lege.

Prin urmare, o

extindere a limitelor competenței atribuite prin lege, pe care tinde s-o obțină

recurentul, nu este permisă, per a contrario ar constitui o încălcare a

principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii.

Pentru considerentele

anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Vatra Dornei

prin primar împotriva Deciziei nr. 17 din 15 martie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Municipiul Vatra Dornei prin primar împotriva Deciziei nr.

17 din 15 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG