ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3455/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3455/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți

la data de 5 iunie 2012, petenta C.C.S.D.P.P.T. Dornești, în contradictoriu cu

intimații B.C., R.G. și C.J.S.D.P.P.T. Suceava, a solicitat instanței anularea

adeverinței de proprietate din 20 ianuarie 1991.

Prin

sentința civilă nr. 3589 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria

Rădăuți, s-a admis plângerea și s-a anulat adeverința de proprietate din 20

ianuarie 1991 eliberată de petentă.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Petenta a eliberat

adeverința de proprietate nr. 986 din 20 ianuarie 1991 defunctei R.E., cu

privire la suprafața de 0,91 ha teren, menționându-se că este prevăzută în

tabelul anexă nr. 2A la poziția 58, fără a fi precizat numărul hotărârii C.J.V.D.P.

Potrivit

înscrisurilor depuse la dosar, în tabelul anexă 2/A, la poziția 58, figurează

numitul F.S., cu suprafața de 1,71 ha teren, iar din adresa din 17 septembrie

2012, eliberată de petentă, rezultă că defuncta R.E. nu a depus cerere de

constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia Comunală

Dornești, conform legilor fondului funciar și nici nu figurează în registrul

agricol din anii 1959-1963 sau în registrul de înscriere în C.A.P., deoarece

aceasta a venit din com. Frătăuții Vechi și s-a stabilit în com. Dornești după

colectivizare.

S-a reținut că, astfel

cum prevăd dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 890/2005, în procesul de

reconstituire a dreptului de proprietate există obligativitatea validării

suprafețelor de teren de către comisiile județene, or în cauză, așa cum s-a

arătat, nu a fost urmată procedura prealabilă, care începe cu înregistrarea

cererii de reconstituirea dreptului de proprietate și, ulterior, validarea

suprafeței de teren solicitată, adeverința de proprietate fiind eliberată cu

încălcarea dispozițiilor legale, mai sus arătate.

Din aceleași

considerente, această instanță nu a ținut seama nici de Decizia civilă

nr. 583 din 7 aprilie 201 a Tribunalului Suceava, secția civilă, în prezenta

cauză analizând valabilitatea emiterii acestui act premergător și apreciind că

adeverința în discuție nu poate produce efectele prevăzute de dispozițiile

legilor fondului funciar.

Împotriva sentinței

au formulat recurs pârâții B.C. și R.G., pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr.

826 din 22 martie 2013, Tribunalul Suceava a respins recursul declarat de

recurenți ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a reținut că în mod corect Judecătoria Rădăuți a

anulat adeverința, nerezultând formularea unei cereri de reconstituire.

Inexistența acesteia nu a fost contestată de recurenți. Conform legislației

fondului funciar, procedura de reconstituire debutează cu formularea cererii de

reconstituire, conform art. 8 alin. (3), art. 9 alin. (3) Legea nr. 18/1991, în

absența acesteia nejustificându-se validarea reconstituirii și formalitățile

subsecvente. Mai mult în speță, adeverința contestată nu este susținută de

validarea prealabilă, întrucât în anexa specifică apare o altă persoană, F.S.,

la poziția 58, nu autoarea recurenților care nu au contraprobat existența

cererii de reconstituire a autorului lor și validarea acesteia, dovadă ce nu a

fost produsă.

S-a mai reținut

că reclamanta a arătat, în motivarea acțiunii, împrejurările emiterii nelegale

a adeverinței, iar simpla posesie nu justifică menținerea adeverinței, în lipsa

cererii de reconstituire și a validării, aceasta fiind o simplă situație de

fapt.

Împotriva sentinței

civile nr. 3589 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți au formulat

cerere de revizuire pârâții R.G. și B.C.

În motivare au arătat

că sunt copiii defuncților R.C. și R.C., care au avut ultimul domiciliu în com.

Dornești, unde s-au stabilit încă din anul 1961, iar înainte de înființarea

C.A.P.-ului din Dornești părinții lor au fost proprietarii unei gospodarii

și ai unei suprafețe de 9.100 mp teren de pe raza acestei comune. A

susținut că, imediat după apariția Legii nr. 18/1991 defuncta lor mamă, R.C.

(E.), a făcut demersurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate cu

privire la terenul pe care l-a deținut înainte de colectivizare împreuna cu

tatăl lor, drept pentru care prin anexa II s-a validat la poziția 258 dreptul

de proprietate pe numele tatălui lor R.C. (singurul cetățean care figura cu

acest nume în com. Dornesti și totodată membru cooperator între anii 1961-1982,

deci și la data înființării C.A.P.-ului).

Au mai arătat că,

deși prin anexa nr. II validarea dreptului de proprietate s-a făcut pe numele

tatălui lor, adeverința de proprietate din 1991 a fost emisă pe numele defunctei

R.E. pentru o suprafață de 0,91 ha. Diferența de la 0,65 ha validată prin anexa

nr. II la Poziția 258 pe numele defunctului R.G., la cele 0,91 ha consemnate

prin adeverința de proprietate din 20 ianuarie 1991 este justificată prin

faptul că în mod separat mamei lor i s-a reconstituit și suprafața de 25 ari,

pe care a fost pusă în posesie prin procesul verbal de punere în posesie

întocmit la data de 2 martie 1995.

Au susținut că

hotărârea a cărei anulare o solicită este contradictorie Decizia nr. 583/2011 a

Tribunalului Suceava, prin care li s-a confirmat în mod definitiv și irevocabil

dreptul lor de proprietate cu privire la suprafața de 66 ari, suprafață care

este înscrisă în anexa II de validare, în baza unei cereri de reconstituire a

dreptului de proprietate pe care autoarea lor a formulat-o.

În urma demersurilor

făcute la O.C.P.I. au aflat că tatăl lor este trecut cu suprafața de 65 ari în

anexa nr. II la poziția 251.

Prin Decizia civilă nr.

64/2014 a Tribunalului Suceava s-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Suceava.

Prin Decizia civilă nr.

277 din 03 iunie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, s-a respins,

ca nefondată, cererea de revizuire.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că Decizia civilă nr. 593/2011 a

Tribunalului Suceava și sentința civilă nr. 3589/2012 a Judecătoriei Rădăuți nu

sunt hotărâri potrivnice întrucât, deși privesc aceleași părți, în calități

diferite, acestea au obiecte diferite.

În prima cauză, în Dosarul

nr. 3421/285/2010, s-a admis cererea petentei B.C. formulată în contradictoriu

cu C.C.S.D.P.P.T. Dornești și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor Suceava și a fost obligată Comisia

comunală Dornești să o pună în posesie pe petentă cu suprafața de 0,66 ha teren

conform adeverinței din 20 ianuarie 1991. În respectiva cauză nu s-a pus în

discuție și nu s-a analizat valabilitatea adeverinței de proprietate în baza

căreia petenta fusese pusă în posesie parțial.

În cel de al doilea

litigiu, în Dosarul nr. 3351/285/2012, C.C.S.D.P.P.T. Dornești a solicitat, în

contradictoriu cu B.C., anularea adeverinței de proprietate din 20 ianuarie 1991,

litigiu în care s-a analizat valabilitatea adeverinței pe baza documentației

care a stat la baza emiterii acesteia, chestiuni ce nu au făcut obiectul cauzei

în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 593/2011 a Tribunalului Suceava,

astfel că nu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a acestei decizii,

nefiind incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs revizuenții, invocând motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cadrul cererii de

recurs au arătat că obiectele celor două dosare nu sunt diferite, deoarece

ambele vizează reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața

de 65 ari teren arabil situată în extravilanul com. Dornești, cu privire

la care, în baza cererii formulate în mod legal, conform normelor de aplicare a

Legii nr. 18/1991, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei

R.E., cea care împreuna cu defunctul R.C. au predat în C.A.P. în anul 1962 și

suprafața mai sus menționată.

Mai arată că acțiunea

care a făcut obiectul Dosarului nr. 3421/285/2012 al Tribunalului Suceava, avea

ca obiect finalizarea actelor pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu

privire la suprafața de 65 ari teren arabil (iar în acel dosar s-a pus în

discuție îndreptățirea revizuenților la reconstituirea dreptului de

proprietate cu privire la această suprafață), iar acest obiect este identic cu cel

al Dosarului nr. 3351/285/2012, neputându-se susține ca pe fondul cauzei nu s-a

urmărit un alt lucru.

Consideră că, în mod

eronat prima instanță a reținut că în cauza precedentă nu s-ar fi „pus în

discuție și nu s-a analizat valabilitatea adeverinței de proprietate din 20

ianuarie 1991", întrucât, în primul dosar, tocmai ca urmare a analizării

valabilității acestei adeverințe de proprietate s-a dispus obligarea intimatei la

punerea în posesie asupra suprafeței de 65 ari teren ce a fost reconstituită

în favoarea autoarei comune.

În cel de al doilea

dosar s-a analizat din nou valabilitatea aceleiași adeverințe de proprietate iar

instanța a admis plângerea, dispunând anularea acestui înscris, deși cu

privire la valabilitatea acestuia se pronunțase instanța precedentă cu

autoritate de lucru judecat.

În continuarea

criticilor sunt prezentate chestiuni ce vizează situația de fapt, aspecte

ce au fost prezentate și în fața primei instanțe.

Analizând cererea de

recurs în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru considerentele

care succed:

Conform art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri

definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Motivul de revizuire

întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., permite anularea celei

de-a doua hotărâri în cazul în care se ajunge în situația ca același proces să

fie soluționat de două ori, prin pronunțarea unor hotărâri contradictorii,

pentru a se da eficiență principiului puterii lucrului judecat.

Revizuenții au

invocat existența contrarietății între Decizia civilă nr. 593 din 07 aprilie

2011 a Tribunalului Suceava și sentința civilă nr. 3589 din 27 septembrie

2012 a Judecătoriei Rădăuți.

Prin Decizia civilă nr.

593 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. 3421/285/2010,

a fost obligată intimata Comisia comunală Dornești la punerea în posesie a

petentei B.C. asupra suprafeței de 0,66 ha teren, conform adeverinței

din 20 ianuarie 1991. Instanța a reținut că, la data de 02 martie 1995

intimata a întocmit, în baza adeverinței de proprietate

sus-menționate, un proces verbal de punere în posesie pentru

suprafața de 0,25 ha, astfel că nu au fost primite susținerile

conform cărora nici petenta, nici autoarea sa nu erau înscrise în anexele de

validare ale comisiei Dornești.

Prin

sentința civilă nr. 3589 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria

Rădăuți, pronunțată în Dosarul nr. 3351/285/2012, s-a admis plângerea

formulată de Comisia comunală Dornești și s-a anulat adeverința de

proprietate din 20 ianuarie 1991 eliberată de petentă. Instanța a

reținut că petenta a eliberat adeverința de proprietate din 20 ianuarie

1991 defunctei R.E., cu privire la suprafața de 0,91 ha teren, menționându-se

că este prevăzută în tabelul anexă nr. 2A la poziția 58, fără a fi precizat

numărul hotărârii C.J.V.D.P. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, în tabelul

anexă 2A, la poziția 58, figurează numitul F.S., iar din adresa din 17

septembrie 2012, eliberată de petentă, rezultă că defuncta R.E. nu a depus

cerere de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia

Comunală Dornești, conform legilor fondului funciar și nici nu figurează în

registrul agricol din anii 1959-1963 sau în registrul de înscriere în C.A.P.

S-a reținut că,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 890/2005, în procesul

de reconstituire a dreptului de proprietate există obligativitatea validării

suprafețelor de teren de către comisiile județene, or în cauză, așa cum s-a

arătat, nu a fost urmată procedura prealabilă, care începe cu înregistrarea

cererii de reconstituirea dreptului de proprietate și, ulterior, validarea

suprafeței de teren solicitată, adeverința de proprietate fiind eliberată cu

încălcarea dispozițiilor legale, mai sus arătate.

Din aceleași

considerente, această instanță nu a ținut seama nici de Decizia civilă

nr. 583 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Suceava, secția civilă, întrucât în

acest litigiu s-a analizat valabilitatea adeverinței pe baza documentației care

a stat la baza emiterii acesteia.

Privite comparativ,

cele două litigii deși au același obiect material, ambele privesc terenul în

suprafață de 0,91 ha situat pe raza com. Dornești, jud. Suceava, nu au

același obiect juridic, prin obiect juridic înțelegând pretenția concretă a

reclamantului dedusă judecății. Astfel, obiectul juridic al dosarului în care a

fost pronunțată Decizia nr. 583 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Suceava a

fost reprezentat de cererea formulată de petenta B.C. prin care a solicitat

instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună

punerea sa în posesie pentru suprafața de 9.100 mp și a elibera

titlul de proprietate pentru acest teren situat în Dornești, jud. Suceava,

în timp ce obiectul dosarului în care a fost pronunțată sentința civilă nr.

3589 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți a fost reprezentat de

plângerea petentei C.C.S.D.P.P.T. Dornești, în contradictoriu cu

intimatele B.C. și C.J.S.D.P.P.T. Suceava, prin care a solicitat

instanței anularea adeverinței de proprietate din 20 ianuarie 1991.

Nici criteriul

identității de cauză nu este îndeplinit, prin cauza juridică a unei acțiuni

civile înțelegând scopul urmărit de parte la momentul introducerii cererii de

chemare în judecată. În primul Dosar, înregistrat sub nr. 3421/285/2010,

petenta B.C. a introdus acțiunea prevalându-se de adeverința de

proprietate din 20 ianuarie 1991 și urmărind punerea în posesie și

eliberarea titlului de proprietate cu privire la suprafața de 9.100 mp (în

acest litigiu nefiind analizată valabilitatea adeverinței de proprietate

în baza căreia petenta fusese pusă în posesie parțial, pe baza

documentației care a stat la baza emiterii acesteia), în timp ce cauza

juridică a dosarului în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se

solicită este reprezentat de solicitarea formulată de petenta C.C.S.D.P.P.T.

Dornești, de anulare a adeverinței de proprietate din 20 ianuarie 1991,

întrucât aceasta nu a fost emisă în mod valabil (în anexa 2/A, la poziția

58 specificată în adeverință figura numitul F.S., posesoarea

adeverinței nu formulase cerere de reconstituire a dreptului de

proprietate, iar suprafața înscrisă în adeverință nu fusese

validată).

Împrejurarea că cele

două hotărâri care se privesc de către revizuenți a fi potrivnice au fost

pronunțate între aceleași părți (având calități procesuale diferite), deși

reprezintă un criteriu necesar, nu este suficient pentru a statua asupra

faptului că ne aflăm în prezența a două hotărâri contradictorii.

Scopul

reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu

este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și

pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat,

prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu

se verifică în speță.

Înalta Curte constată

că demersul judiciar al revizuenților nu a fost determinat de existența

unei hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus

amintite, ci de nemulțumirea acestora față de soluția nefavorabilă pronunțată

de Judecătoria Rădăuți.

În temeiul legii prin

“una și aceeași pricină” se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități,

de obiect, de cauză și de părți cu privire la două cereri de chemare în

judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii

de lucru judecat a celei dintâi, consecința în acest caz fiind, potrivit art. 327

alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri. Or, în cauza

pendinte nu se verifică condițiile triplei identității, motiv pentru care

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. au

fost corect aplicate de Curtea de Apel Suceava.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenții R.G. și B.C. împotriva Deciziei nr. 277

din 03 iunie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 04 decembrie 2014.