ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.04.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1093/2015

HOTĂRÂRE
23.04.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1093/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3603 din 28

septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6168/285/2010,

Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea

civilă, având ca obiect revendicare, formulată de reclamantul C.G.I., în

contradictoriu cu pârâta L.E.

Prîn Decizia civilă

nr. 1188 din 9 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, în Dosarul

nr. 6168/285/2010,

a fost

respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței

civile pronunțat de Judecătoria Rădăuți.

Prin

cererea de revizuire formulată la data de 7 noiembrie 2013 și înregistrată sub nr.

5565/285/2013 la Judecătoria Rădăuți,

întemeiată

de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., revizuentul a invocat, în sinteză,

faptul ca:

-

a depus la dosarul cauzei acte care nu

se mai regăsesc, fiind probabil sustrase de partea adversă.

-

dat fiind faptul că locuiește efectiv

în Germania, a luat cunoștință abia în luna octombrie 2013 de faptul că în

cauză au fost pronunțate trei hotărâri contradictorii care recunosc dreptul de

proprietate a trei persoane diferite asupra suprafeței de teren de 7.500 mp, situată

în Sucevița, județul Suceava.

Astfel,

prin sentința nr. 981 din 7 aprilie 2006 a Judecătoriei Rădăuți, reclamantului

C.T. i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,75 ha

teren. Prin sentință se reține că, deși exista Decizia civilă nr. 620 din 16

martie 2001 a Tribunalului Suceava prin care se constata că numitul L.V. a

cumpărat de la el 8.600 mp teren, potrivit Legii nr. 58/1974, abrogată prin

Decretul-Lege nr. 1/1989, era interzisă dobândirea terenurilor cuprinse în

perimetrul construibil al localităților urbane și rurale, cu excepția

moștenirii legale, terenul trecând în proprietatea statului. Instanța a reținut

corect că L.V. a cumpărat doar casa șt anexe gospodărești, nu și terenul arabii

în o suprafață de 7.500 mp, la apariția Legii nr. 18/1991 reclamantul având

calitatea de proprietar deposedat,

Totodată,

intimata L.E., în calitate de moștenitoare a numitului L.V., invocă Decizia civilă

620 din 16 martie 2001 a Tribunalului Suceava prin care se constată faptul că

L.V. a cumpărat de ia reclamant suprafața de 8.600 mp teren

În fine, numiții

G.P. și G.H., au cumpărat suprafața de 7.500 mp în baza contractului de

vânzare-cumpărare din 10 mai 1996, contract neanulat și menținut valabil prin Decizia

civilă nr. 2046 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Prin

încheierea din data de 28 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5565/285/2913,

Judecătoria Rădăuți a

disjuns cererea de revizuire întemeiată pe lipsa unor înscrisuri, de cererea de

revizuire întemeiată pe existența unor hotărâri judecătorești contradictorii,

aceasta din urmă fiind înregistrată în Dosarul nr. 2055/285/2014.

Prin

sentința civilă nr. 1676 din 19 mai 2014, Judecătoria Rădăuți a admis excepția

de necompetență materială în soluționarea cererii de revizuire întemeiata de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

și, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Analizând cu

prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția

tardivității cererii de revizuire întemeiată de dispozițiile art 322 pct. 7 C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite, având în vedere următoarele

considerente:

Căile de atac

și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de

ordine publică deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice

împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință,

nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de ia termeneie

prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de ia modalitatea în

care acestea se calculează.

Înalta Curte

reține că, prin cererea de revizuire a sentinței civile nr. 3603 din 28

septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, secția civilă, se invocă

existența unor hotărâri contradictorii, respectiv: sentința civilă nr. 981 din

data de 7 apriiie 2006 a Judecătoriei Rădăuți, Decizia civilă nr. 620 din 16

martie 2001 a Curții de Apel Suceava, Decizia civilă nr. 2046 din 9 iulie a

Curții de Apei Suceava și Decizia civilă nr. 1188/2013 a Tribunalului Suceava,

motiv de revizuire ce se încadrează în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Potrivit art. 324

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va

socoti, pentru căzui prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la data

pronunțării ultimei hotărâri.

Având în

vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că, în raport

de data pronunțării ultimei deciziei, respectiv 28 septembrie 2012, termenul

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1. C. proc. civ., se împlinește la data de

28 octombrie 2012, având în vedere dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc.

civ.

În atare

situație, cererea de revizuire înregistrată la data de 7 noiembrie 2013, a fost

formulată în afara termenului prevăzut de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de

atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea, dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuentul

a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a

formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat,

împrejurare față de care cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardiv

formulată.

Se mai reține

ca revizuentul nu a formulat cerere de repunere în termen, în condițiile art.

103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și nu a dovedit faptul împiedicării

promovării cererii în termen, printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Dată fiind prioritatea

soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin

cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art.

137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii fiind o excepție

procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza

fondului.

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul C.l. împotriva sentinței civile nr.

3603 din 28 septembrie 2012 pronunțată de judecătoria Rădăuți, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2302/2018
ție a constatat nulitatea cererii de recurs formulată în cauză. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 20.09.2013 sub nr. x/2013. Prin sentința civilă nr. 591/01.04.2014, Tribunalul Suceava a admis în parte acț
ÎCCJ 2014-05-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1332/2014
mai sus enunțate, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că terenul în suprafață de 1 ha, solicitat de reclamant, se află în comuna P., pct. „X”, județul Suceava și că nu este inclus în titlurile de proprietate din
ÎCCJ 2014-12-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3455/2014
aprilie 2011 a Tribunalului Suceava și sentința civilă nr. 3589 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți. Prin Decizia civilă nr. 593 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. 3421/285/2010, a fost obligată
ÎCCJ 2013-02-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 995/2013
la data de 1 octombrie 2002, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Comisia județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate și SC A. SA Suceava, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate (din 20 decem
ÎCCJ 2013-01-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 180/2013
motivat soluția, iar argumentele folosite au avut în vedere apărările apelantelor, astfel încât criticile folosite în acest sens nu sunt fondate, cu consecința inaplicabilității cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ
Sursă