ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1093/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1093/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3603 din 28
septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6168/285/2010,
Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea
civilă, având ca obiect revendicare, formulată de reclamantul C.G.I., în
contradictoriu cu pârâta L.E.
Prîn Decizia civilă
nr. 1188 din 9 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, în Dosarul
nr. 6168/285/2010,
a fost
respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței
civile pronunțat de Judecătoria Rădăuți.
Prin
cererea de revizuire formulată la data de 7 noiembrie 2013 și înregistrată sub nr.
5565/285/2013 la Judecătoria Rădăuți,
întemeiată
de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., revizuentul a invocat, în sinteză,
faptul ca:
-
a depus la dosarul cauzei acte care nu
se mai regăsesc, fiind probabil sustrase de partea adversă.
-
dat fiind faptul că locuiește efectiv
în Germania, a luat cunoștință abia în luna octombrie 2013 de faptul că în
cauză au fost pronunțate trei hotărâri contradictorii care recunosc dreptul de
proprietate a trei persoane diferite asupra suprafeței de teren de 7.500 mp, situată
în Sucevița, județul Suceava.
Astfel,
prin sentința nr. 981 din 7 aprilie 2006 a Judecătoriei Rădăuți, reclamantului
C.T. i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,75 ha
teren. Prin sentință se reține că, deși exista Decizia civilă nr. 620 din 16
martie 2001 a Tribunalului Suceava prin care se constata că numitul L.V. a
cumpărat de la el 8.600 mp teren, potrivit Legii nr. 58/1974, abrogată prin
Decretul-Lege nr. 1/1989, era interzisă dobândirea terenurilor cuprinse în
perimetrul construibil al localităților urbane și rurale, cu excepția
moștenirii legale, terenul trecând în proprietatea statului. Instanța a reținut
corect că L.V. a cumpărat doar casa șt anexe gospodărești, nu și terenul arabii
în o suprafață de 7.500 mp, la apariția Legii nr. 18/1991 reclamantul având
calitatea de proprietar deposedat,
Totodată,
intimata L.E., în calitate de moștenitoare a numitului L.V., invocă Decizia civilă
620 din 16 martie 2001 a Tribunalului Suceava prin care se constată faptul că
L.V. a cumpărat de ia reclamant suprafața de 8.600 mp teren
În fine, numiții
G.P. și G.H., au cumpărat suprafața de 7.500 mp în baza contractului de
vânzare-cumpărare din 10 mai 1996, contract neanulat și menținut valabil prin Decizia
civilă nr. 2046 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava.
Prin
încheierea din data de 28 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5565/285/2913,
Judecătoria Rădăuți a
disjuns cererea de revizuire întemeiată pe lipsa unor înscrisuri, de cererea de
revizuire întemeiată pe existența unor hotărâri judecătorești contradictorii,
aceasta din urmă fiind înregistrată în Dosarul nr. 2055/285/2014.
Prin
sentința civilă nr. 1676 din 19 mai 2014, Judecătoria Rădăuți a admis excepția
de necompetență materială în soluționarea cererii de revizuire întemeiata de
dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
și, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Analizând cu
prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția
tardivității cererii de revizuire întemeiată de dispozițiile art 322 pct. 7 C.
proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite, având în vedere următoarele
considerente:
Căile de atac
și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de
ordine publică deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice
împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință,
nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de ia termeneie
prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de ia modalitatea în
care acestea se calculează.
Înalta Curte
reține că, prin cererea de revizuire a sentinței civile nr. 3603 din 28
septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, secția civilă, se invocă
existența unor hotărâri contradictorii, respectiv: sentința civilă nr. 981 din
data de 7 apriiie 2006 a Judecătoriei Rădăuți, Decizia civilă nr. 620 din 16
martie 2001 a Curții de Apel Suceava, Decizia civilă nr. 2046 din 9 iulie a
Curții de Apei Suceava și Decizia civilă nr. 1188/2013 a Tribunalului Suceava,
motiv de revizuire ce se încadrează în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.
civ.
Potrivit art. 324
alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va
socoti, pentru căzui prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la data
pronunțării ultimei hotărâri.
Având în
vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că, în raport
de data pronunțării ultimei deciziei, respectiv 28 septembrie 2012, termenul
prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1. C. proc. civ., se împlinește la data de
28 octombrie 2012, având în vedere dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc.
civ.
În atare
situație, cererea de revizuire înregistrată la data de 7 noiembrie 2013, a fost
formulată în afara termenului prevăzut de lege.
Potrivit
dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de
atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag
decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea, dovedește
că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
În speță, revizuentul
a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a
formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat,
împrejurare față de care cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardiv
formulată.
Se mai reține
ca revizuentul nu a formulat cerere de repunere în termen, în condițiile art.
103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și nu a dovedit faptul împiedicării
promovării cererii în termen, printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Dată fiind prioritatea
soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin
cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art.
137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii fiind o excepție
procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza
fondului.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
cererea de revizuire formulată de revizuentul C.l. împotriva sentinței civile nr.
3603 din 28 septembrie 2012 pronunțată de judecătoria Rădăuți, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.