ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1399/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

introdusă de 7 august 2001 la Tribunalul Suceava, reclamanții M.T., S.B. și C.M.

au contestat dispoziția nr.45 din 5 iulie 2001 emisă de Primăria comunei

Dornești, județul Suceava prin care a fost respinsă notificarea făcută în

temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea cotei de 2/3 din imobilul situat

în comuna Dornești, județul Suceava identificat sub nr. 350 compusă din casă de

locuit, anexe și terenul aferent preluat abuziv din proprietatea antecesorului

lor C.I. în anul 1959.

Din cuprinsul dispoziției atacate și

a motivării atașate rezultă că soluția de respingere a notificării a avut în

vedere pe de o parte faptul că persoanele îndreptățite nu ar fi făcut dovada

calității de moștenitori ai pretinsului proprietar, pe de altă parte că

imobilul aflat în coproprietate a fost naționalizat de la I.C., ceilalți

coproprietari cetățeni de origine germană fiind repatriați în anul 1940.

Soluționând cauza în primă instanță,

prin sentința civilă nr. 298 din 11 iunie 2002, Tribunalul Suceava a respins

contestația ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în lipsa unui certificat de moștenitor reclamanții nu ar fi

făcut dovada calității de moștenitori față de toți cei trei coproprietari ai

imobilului, din probe rezultând exclusiv raporturile de rudenie cu unul dintre

aceștia, respectiv C.F.

Hotărârea primei instanțe a fost

schimbată integral ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamanți prin

decizia nr. 31 din 5 mai 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Instanța de apel a admis contestația

reclamanților și a dispus anularea dispoziției nr. 45 din 5 iulie 2001 de

respingere a notificării, obligând pe pârât să restituie acestora în natură

cota de 2/3 din imobilul nr. 350 situat în vatra comunei Dornești județul

Suceava.

Instanța de apel a constatat din

înscrisurile înfățișate de părți că imobilul proprietatea lui C.J. decedat în

anul 1941 a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului.

Totodată, s-a stabilit că

reclamanții în calitate de descendenți ai lui C.F. la rândul său decedat, fiul

proprietarului C.J., sunt îndreptățiți la restituirea cotei din imobil ce

revenea descendentului lor direct, dar în calitate de rude în linie colaterală

ca frații tatălui lor decedat, I. și S., și la moștenirea acestora față de care

sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii conform art. 4

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termen legal Primăria comunei Dornești prin Primar care a

susținut în esență că în lipsa unor dovezi concludente, instanța de apel ar fi

reținut greșit atât preluarea abuzivă a imobilului cât și faptul că aceasta ar

fi fost proprietatea antecesorilor lor.

Recursul nu este fondat.

Dovada dreptului de proprietate al

autorilor persoanelor îndreptățite asupra imobilului în litigiu a fost făcută

în cauză cu înscrisurile oficiale produse de părți din are, cele mai multe

emanau de la autoritățile competente printre care se număra și recurenta și

anume, certificat de carte funciară emis de Judecătoria Mixtă Rădăuți la 8

octombrie 1948, plan de situație și planșa cadastrală privind clădirea și

terenul proprietatea autorilor reclamanților, extras de carte funciară, foaia

de proprietate, adeverințe eliberate de Primăria comunei Dornești.

Câr privește preluarea abuzivă a

imobilului, situația a fost neîndoielnic stabilită, fiind confirmată prin

însuși dovezile emise de la recurenta-pârâtă în evidențele căreia se face

mențiunea „clădire naționalizată” fără precizarea nici-unui act normativ, sau a

datei naționalizării.

De altfel, recurenta-pârâtă căreia

îi revenea, în calitate de deținător, sarcina probei în acest sens, nu a

dovedit nici existența unui titlu valabil de proprietate, nici faptul pretins

prin dispoziția de respingere a notificării, ca imobilul nu ar intra în câmpul

de aplicare al Legii nr. 10/2001 pentru că ar fi fost părăsit în anul 1940 de

către o parte dintre coproprietari prin repatriere în Germania și totodată, că

aceștia ar fi putut fi despăgubiți de statul german.

Dimpotrivă, în cauză s-a dovedit

prin înscrisurile de stare civilă și relațiile emise de Serviciul de Evidența

Informatizată a Persoanei Suceava și de Parohia Romano-Catolică Suceava, că

antecesorii reclamanților erau de origine etnică poloneză iar proprietarul a

decedat în România în anul 1941.

În consecință, recursul se va

respinge ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria comunei Dornești jud. Suceava împotriva deciziei

civile nr. 31 din 5 mai 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă Primăria

comunei Dornești județul Suceava la 11 milioane lei cheltuieli de judecată

către intimatul-reclamant M.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 23 februarie 2005.