ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1564/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față,

reține următoarele:

Prin Decizia nr. 4665 din 22 noiembrie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în

Dosarul nr. 3122/1/2012, a fost constatată nulitatea cererii de recurs

formulată de recurenta P.C.M. împotriva Deciziei nr. 21/2012 din 2 martie 2012

a Curții de Apel lași, secția civilă, și împotriva încheierii de ședință din

data de 24 februarie 2012 pronunțată de aceeași instanță, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Pentru a pronunța

această decizie, Înalta Curte a reținut că prin Sentința civilă nr. 528 din 30

martie 2009, Tribunalul lași a respins cererea calificată ca fiind

"contestație la executare" formulată de P.C.M. în contradictoriu cu

A.P.A.V.I.T.A.L. lași, precum și excepția de conexitate invocată de contestatoare,

iar prin Decizia civilă nr. 151 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel lași a

fost admis apelul formulat de P.C.M., prin mandatar, împotriva sentinței civile

anterior menționate, sentință ce a fost anulată, trimițându-se cauza spre

rejudecare la Judecătoria lași.

Prin Decizia civilă

nr. 130 din 7 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel lași, s-a respins

cererea de revizuire formulată de P.C.M. împotriva Deciziei civile nr. 151 din

16 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel lași, sentință ce a fost menținută.

Curtea de Apel lași,

secția civilă, prin Decizia nr. 21/2012 din 2 martie 2012 a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de P.C.M., prin procurator O.I.,

împotriva Deciziei civile nr. 130 din 7 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel lași.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal P.C.M., prin procurator

O.I. prin care a solicitat admiterea recursului, obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor integrale astfel cum au fost solicitate.

Prin cererea formulată

la data de 27 februarie 2012, P.C.M. a declarat recurs împotriva încheierii de

ședință din data de 24 februarie 2012, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție sub nr. 1989/1/2012.

Prin încheierea din

data de 22 noiembrie 2012, instanța a dispus conexarea cererii de recurs

formulată de recurentă împotriva încheierii de ședință din data de 24 februarie

2012, la cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3122/1/2012, constatând că

prezenta cauză are drept obiect recursul declarat împotriva unei încheieri de

ședință premergătoare, prin care s-a amânat pronunțarea hotărârii.

Înalta Curte a

reținut că recurenta nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de

aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele

prevăzute procedural de art. 304 punctele 1 - 9 C. proc. civ.

S-a arătat că

indicarea de către recurentă a unor dispoziții legale, nu atrage automat

cerința motivării recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în

materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerințe de formă

diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerințe impuse de

caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.

Nu în ultimul rând Înalta

Curte a reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a

imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 (1) C.

proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de

procedură în condițiile stabilite de lege.

Constatând că

recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte

a aplicat cererii de recurs sancțiunea nulității.

Împotriva acestei

decizii a declarat contestație în anulare contestatoarea P.C.M., prin

procurator O.I., invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

și art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În motivarea

contestației în anulare, contestatoarea a invocat faptul că hotărârea s-a dat

cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, precum

și faptul că recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Contestatoarea a

arătat că există o eroare, dispoziții contradictorii între încheierea din 19

ianuarie 2009 (Dosar nr. 19540/245/2008 al Judecătoriei lași) și Decizia nr.

528 din 30 martie 2009 (Dosar nr. 7949/99/2008 al Tribunalului lași).

S-a mai susținut de

către contestatoare că prin Decizia nr. 130 din 07 decembrie 2011, Curtea de

Apel a precizat că este obligatoriu să respecte deciziile Înaltei Curți, astfel

că litigiul nu a putut fi soluționat nici pe calea recursului, nici pe calea

revizuirii.

În consecință,

contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea

deciziilor pronunțate în cauză, precum și obligarea intimatei la plata

despăgubirii integrale de 186750 RON sau parțiale de 93828 RON.

Prioritar, conform

dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997, modificată,

"sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, se restituie la

cererea petentului în cazul în care taxa plătită nu era datorată".

În speță, în raport

de faptul că dosarul are ca obiect o contestație în anulare pentru care s-a

achitat taxa de timbru în cuantumul solicitat, Înalta Curte constată că taxa

judiciară de timbru în sumă de 10 RON, ce a fost achitată cu următoarele

chitanțe: chitanța din 09 aprilie 2013 emisă de Consiliul Local sector 2, Direcția

Venituri Buget Local, chitanțele din 04 aprilie 2013 emise de Direcția

Economică și Finanțe Publice Locale a Municipiului lași și timbrul judiciar în

valoare de 0,3 RON nu sunt datorate în dosarul de contestație în anulare nr.

1293/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă,

contestatoarea P.C.M., prin procurator O.I. depunând-o la dosarul cauzei, din

eroare.

Față de cele reținute

mai sus, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 146/1997, modificată, astfel încât va dispune restituirea

către contestatoarea P.C.M. prin procurator O.I. a taxei de timbru în cuantum

de 10 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 RON.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate și a temeiului de drept invocat,

Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce

urmează:

Cale extraordinară de

atac, de retractare, contestația în anulare, reprezintă un mijloc procedural

eficient în a obține o nouă judecată numai în cazul săvârșirii unor importante

neregularități procedurale, care încalcă dreptul la apărare și nesocotesc

principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil.

Așa fiind,

contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc.

civ. este admisibilă numai pentru neregularitățile procedurale, vizate în mod

expres de acest text legal în două situații: când citarea nu a fost îndeplinită

legal la data judecării în fond a cauzei (pct. 1), sau când s-au încălcat reguli

de competență absolută (pct. 2).

Desființarea

hotărârii judecătorești atacate prin acest mijloc procedural este posibilă însă

numai în aceste condiții, limitativ prevăzute de lege, care nu sunt incidente

în speță, hotărârea invocată de contestatoare neputând fi încadrată în niciuna

din aceste două ipoteze.

Contestatoarea

susține, în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, faptul că instanța de

recurs a nesocotit dispozițiile de ordine publică privitoare la competență,

deoarece a respins recursul fără ca acesta să fi fost judecat pe fond.

Potrivit art 317

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă acest

motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.

Acest text se aplică

în situația în care hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor

de competență absolută, deci a competenței generale, a competenței materiale și

a competenței teritoriale exclusive, nicidecum a dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., prin care legiuitorul a prevăzut o sancțiune în situația

în care cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat.

Contestatoarea nu a

indicat niciun motiv de încălcare a unei norme de competență, iar susținerile

formulate nu vizează competența instanței de recurs, fiind simple nemulțumiri

ale acesteia, atât cu privire la soluția pronunțată în recurs, cât și cu

privire la soluțiile pronunțate în alte dosare, ceea ce nu poate determina o

rejudecare a cauzei.

Constatând că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dispune restituirea

taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și a timbrului judiciar în

valoare de 0,3 RON.

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea P.C.M. prin procurator O.I. împotriva

Deciziei civile nr. 4665 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - NN