ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1564/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față, reține următoarele: Prin Decizia nr. 4665 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 3122/1/2012, a fost constatată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta P.C.M. împotriva Deciziei nr. 21/2012 din 2 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția civilă, și împotriva încheierii de ședință din data de 24 februarie 2012 pronunțată de aceeași instanță, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că prin Sentința civilă nr. 528 din 30 martie 2009, Tribunalul lași a respins cererea calificată ca fiind "contestație la executare" formulată de P.C.M.

în contradictoriu cu A.P.A.V.I.T.A.L. lași, precum și excepția de conexitate invocată de contestatoare, iar prin Decizia civilă nr. 151 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel lași a fost admis apelul formulat de P.C.M., prin mandatar, împotriva sentinței civile anterior menționate, sentință ce a fost anulată, trimițându-se cauza spre rejudecare la Judecătoria lași. Prin Decizia civilă nr. 130 din 7 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel lași, s-a respins cererea de revizuire formulată de P.C.M. împotriva Deciziei civile nr. 151 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel lași, sentință ce a fost menținută. Curtea de Apel lași, secția civilă, prin Decizia nr. 21/2012 din 2 martie 2012 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de P.C.M., prin procurator O.I., împotriva Deciziei civile nr. 130 din 7 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel lași.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal P.C.M., prin procurator O.I. prin care a solicitat admiterea recursului, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor integrale astfel cum au fost solicitate. Prin cererea formulată la data de 27 februarie 2012, P.C.M. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 24 februarie 2012, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1989/1/2012. Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2012, instanța a dispus conexarea cererii de recurs formulată de recurentă împotriva încheierii de ședință din data de 24 februarie 2012, la cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3122/1/2012, constatând că prezenta cauză are drept obiect recursul declarat împotriva unei încheieri de ședință premergătoare, prin care s-a amânat pronunțarea hotărârii.

Înalta Curte a reținut că recurenta nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 punctele 1 - 9 C. proc. civ. S-a arătat că indicarea de către recurentă a unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac. Nu în ultimul rând Înalta Curte a reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 (1) C. proc.

civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege. Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte a aplicat cererii de recurs sancțiunea nulității. Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatoarea P.C.M., prin procurator O.I., invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a invocat faptul că hotărârea s-a dat cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, precum și faptul că recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Contestatoarea a arătat că există o eroare, dispoziții contradictorii între încheierea din 19 ianuarie 2009 (Dosar nr. 19540/245/2008 al Judecătoriei lași) și Decizia nr. 528 din 30 martie 2009 (Dosar nr. 7949/99/2008 al Tribunalului lași). S-a mai susținut de către contestatoare că prin Decizia nr. 130 din 07 decembrie 2011, Curtea de Apel a precizat că este obligatoriu să respecte deciziile Înaltei Curți, astfel că litigiul nu a putut fi soluționat nici pe calea recursului, nici pe calea revizuirii. În consecință, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziilor pronunțate în cauză, precum și obligarea intimatei la plata despăgubirii integrale de 186750 RON sau parțiale de 93828 RON.

Prioritar, conform dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997, modificată, "sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, se restituie la cererea petentului în cazul în care taxa plătită nu era datorată". În speță, în raport de faptul că dosarul are ca obiect o contestație în anulare pentru care s-a achitat taxa de timbru în cuantumul solicitat, Înalta Curte constată că taxa judiciară de timbru în sumă de 10 RON, ce a fost achitată cu următoarele chitanțe: chitanța din 09 aprilie 2013 emisă de Consiliul Local sector 2, Direcția Venituri Buget Local, chitanțele din 04 aprilie 2013 emise de Direcția Economică și Finanțe Publice Locale a Municipiului lași și timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON nu sunt datorate în dosarul de contestație în anulare nr. 1293/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, contestatoarea P.C.M., prin procurator O.I.

depunând-o la dosarul cauzei, din eroare. Față de cele reținute mai sus, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997, modificată, astfel încât va dispune restituirea către contestatoarea P.C.M. prin procurator O.I. a taxei de timbru în cuantum de 10 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 RON. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a temeiului de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează: Cale extraordinară de atac, de retractare, contestația în anulare, reprezintă un mijloc procedural eficient în a obține o nouă judecată numai în cazul săvârșirii unor importante neregularități procedurale, care încalcă dreptul la apărare și nesocotesc principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil.

Așa fiind, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. este admisibilă numai pentru neregularitățile procedurale, vizate în mod expres de acest text legal în două situații: când citarea nu a fost îndeplinită legal la data judecării în fond a cauzei (pct. 1), sau când s-au încălcat reguli de competență absolută (pct. 2). Desființarea hotărârii judecătorești atacate prin acest mijloc procedural este posibilă însă numai în aceste condiții, limitativ prevăzute de lege, care nu sunt incidente în speță, hotărârea invocată de contestatoare neputând fi încadrată în niciuna din aceste două ipoteze. Contestatoarea susține, în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, faptul că instanța de recurs a nesocotit dispozițiile de ordine publică privitoare la competență, deoarece a respins recursul fără ca acesta să fi fost judecat pe fond.

Potrivit art 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. Acest text se aplică în situația în care hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență absolută, deci a competenței generale, a competenței materiale și a competenței teritoriale exclusive, nicidecum a dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., prin care legiuitorul a prevăzut o sancțiune în situația în care cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Contestatoarea nu a indicat niciun motiv de încălcare a unei norme de competență, iar susținerile formulate nu vizează competența instanței de recurs, fiind simple nemulțumiri ale acesteia, atât cu privire la soluția pronunțată în recurs, cât și cu privire la soluțiile pronunțate în alte dosare, ceea ce nu poate determina o rejudecare a cauzei. Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 RON. Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea P.C.M. prin procurator O.I. împotriva Deciziei civile nr. 4665 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN