ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 300/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 300/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin contestația în
anulare înregistrată pe rolul Tribunalului lași, P.I. a solicitat anularea
încheierii de ședință pronunțată la data de 18 martie 2009, în Dosarul nr.
11242/245/2004.
Prin Decizia civilă
nr. 1769 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul lași, a fost respinsă,
ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.I.
împotriva încheierii din 18 martie 2009 a Tribunalului lași, în Dosarul nr.
11242/245/2004, încheiere ce a fost menținută.
În motivarea
hotărârii, instanța a reținut, în esență, că încheierea de suspendare a
judecății nu poate forma obiectul unei contestații în anulare de drept comun
sau specială, întrucât aceasta nu este o hotărâre irevocabilă, contestatorul
având posibilitatea să solicite repunerea pe rol a cauzei și reluarea
judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 245 pct. 1 C. proc. civ.
P.I. a declarat
recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică,
neîmplinindu-se actul de justiție.
La termenul de
judecată din data de 8 ianuarie 2010, Curtea de Apel lași a dispus suspendarea
judecății cererii de recurs, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.
civ., motivat de faptul că niciuna dintre părți, deși au fost legal citate, nu
s-a prezentat în instanță și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 22
decembrie 2011 s-a dispus repunerea cauzei pe rol, din oficiu, pentru a se pune
în dezbaterea a părților excepția perimării cererii de recurs.
Reținându-se
îndeplinite cerințele art. 248 alin. (1) C. proc. civ., prin Decizia nr.
595/2012 din 16 martie 2012, Curtea de Apel lași, secția civilă, a constatat perimat
recursul formulat de P.I. împotriva Deciziei civile nr. 1769 din 5 octombrie
2009 pronunțată de Tribunalul lași.
Împotriva Deciziei
nr. 595/2012 din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția
civilă, P.I. a declarat recurs.
Intimata Asociația de
Proprietari B1 Iași nu a formulat întâmpinare.
Cum problema
timbrajului este prioritară oricărei excepții, cereri sau motive de casare,
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ. raportat la 20 alin. (1)-(3) din
Legea nr. 146/1997, modificată și completată, și la dispozițiile art. 302
1
alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va atașa
dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția
netimbrării cererii de recurs și a reținut:
Prin art. 1 din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul
potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești
sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe
datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se
plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de
instanță, de regulă primul termen de judecată.
Recurentul P.I. a
fost legal citat pentru termenul de astăzi, 30 ianuarie 2013, atât la
domiciliul indicat prin cererea de recurs, cât și prin afișare la ușa
instanței, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4
lei și 0,15 lei timbru judiciar, dar acesta, în mod nejustificat, nu și-a
îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.
Potrivit
dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act
normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru
judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca
insuficient timbrată.
Constatând că
recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației
de timbrare potrivit mențiunilor din citațiile pentru termenul de judecată din
30 ianuarie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu
operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea
eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv
celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale
art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului declarat de
recurentul P.I. împotriva Deciziei nr. 595/2012 din 16 martie 2012 pronunțată
de Curtea de Apel lași, secția civilă, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul
declarat de recurentul P.I. împotriva Deciziei nr. 595/2012 din 16 martie 2012
pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - DG