ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1169/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1169/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23

martie 2007,

reclamantul R.Y.

a chemat în judecată pe pârâții I.T.C.

și I.T.G. solicitând să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și

liniștită posesie apartamentul nr. 10 compus din suprafața utilă de 128,70 mp,

cota indiviză de 7,30% din părțile de folosință comună ale imobilului și

suprafața de 28,46 mp teren aferent construcției, situat la etajul 3 al

imobilului din municipiul București, str. Armenească.

În drept,

reclamantul a invocat incidența prevederilor art. 481 și urm. C. civ., ale art.

2 alin. (2) din Legea nr. 10/2000 și pct. 52 din Legea nr. 247/2005 și ale art.

1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin

sentința civilă nr. 4527 din 15 mai 2008, Judecătoria sectorului 2 București,

în raport valoarea imobilului, 7.019.783.753

ROL, în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 382 din 17

martie 2009, Tribunalul București, secția a IV a civilă,

a respins, ca inadmisibilă, cererea.

în motivarea sentinței, instanța a

reținut, în esență, că acțiunile în revendicarea unor imobile al căror regim

juridic este reglementat prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, fundamentate pe

dispozițiile dreptului comun, nu mai pot fi primite, cât timp acestea au fost

formulate după intrarea în vigoare a legii de reparație menționate și cât timp

partea reclamantă a apelat la procedura legii speciale, formulând notificare,

cum este și cazul în speță.

Instanța a

evocat în argumentarea soluției și considerentele deciziei în interesul Legii nr.

33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul R.Y.

Prin

încheierea din 9 noiembrie 2009,

instanța

a dispus, în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea

judecății apelului până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 21766/3/2009

al Tribunalului București, având ca obiect contestația formulată de reclamant

în procedura Legii nr. 10/2001.

La data

de 30 august 2011,

pârâții

au solicitat repunerea pe rol a cauzei, motivat de faptul soluționării

irevocabile a Dosarului nr. 21766/3/2009 de către aceeași instanță, Curtea de

Apel București, secția a IV civilă, caz în care nu mai subzistă motivul ce a

determinat suspendarea judecății procesului pendinte (fila 24 dosar).

La data

de 3 octombrie 2011

a

fost respinsă solicitarea formulată de pârâți în sensul ca instanța să solicite

relații cu privire la caracterul irevocabil al hotărârii pronunțate în Dosarul 21766/3/2009,

întrucât, nefiind părți

în acest dosar, pot întâmpina dificultăți în obținerea lor.

La

aceeași dată, 3 octombrie 2011, judecata a fost amânată

pentru ca pârâții să facă demersurile necesare în vederea obținerii de

relații

cu privire la caracterul irevocabil al hotărârii pronunțate în Dosarul nr. 21766/3/2009.

La data de 14 noiembrie 2011,

pârâții au depus la dosar, dovezi privind solicitarea pe

care au adresat-o, la data de 28 octombrie 2011,

Curții de Apel București, secția a

IV a civilă, în sensul celor dispuse la

termenul

din 3 octombrie 2011, precum și răspunsul emis de instanță la data de 31

octombrie 2011.

Au fost depuse, totodată, la dosar, în copie, sentința civilă nr. 1261

din 6 septembrie 2010 a Tribunalului București și Decizia nr. 237 din 2

martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a IV a civilă, ambele pronunțate în Dosarul nr. 21766/3/2009,

precum și alte înscrisuri

fotocopiate din

dosarul menționat, apreciate a fi relevante din punctul

de vedere al analizei caracterului irevocabil al

deciziei.

Prin

încheierea din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel

București, secția a IV a civilă,

a respins cererea de repunere pe

rol a

cauzei, motivat de

faptul că pârâții nu au făcut dovada certă a

rămânerii

irevocabile a Deciziei nr. 237 din 2 martie 2011 pronunțată de

aceeași instanță, Curtea de Apel București,

secția a IV a civilă.

La data de 20

martie 2012,

pârâții au

solicitat, printr-o nouă cerere, repunerea pe rol a cauzei și, totodată,

perimarea apelului, motivat de faptul că a trecut mai mult de 1 an de la data

pronunțării

deciziei civile nr. 237 din 2

martie 2011 a Curții de Apel București, secția

a IV a civilă, respectiv, de la data soluționării irevocabile a Dosarului

nr. 21766/3/2009, ce a constituit

motivul suspendării judecății apelului

(fila 52 dosar).

Pârâții au

atașat cererii corespondența purtată între Curtea de

Apel București, secția a IV a civilă și Tribunalul București, secția a

V

a civilă, potrivit căreia împotriva deciziei civile nr. 237/ A din 2

martie

2011 nu a fost exercitată de părți

calea de atac a recursului.

Prin

încheierea din 7 mai 2012,

instanța

a admis cererea

formulată de pârâți și a

dispus repunerea pe rol a cauzei.

La data de 7

iunie 2012,

reclamantul R.Y.

a depus la

dosar o cerere de renunțare la

judecata cererii de chemare în judecată,

întemeiată pe prevederile art. 246 alin. (4) C. proc. civ., sens în

care a solicitat admiterea apelului și schimbarea

sentinței apelate.

Prin decizia civilă nr. 258/ A din 25

iunie 2012, Curtea de Apel

București, secția

a IV-a civilă,

a constatat perimat apelul.

În motivarea deciziei, instanța a

reținut că Dosarul nr. 21766/3/2009 al Tribunalului București a fost finalizat

prin pronunțarea Deciziei civile nr. 237/2011 a Curții de Apel București,

secția a IV a civilă „decizie împotriva cărora părțile nu au promovat cale de

atac, devenind irevocabilă astfel la data pronunțării, 22 martie 2011.”

Instanța a mai

reținut că reclamantul a formulat o cerere de repunere pe rol la data de 7 mai

2012, în condițiile în care și pârâții formulaseră o cerere de repunere pe rol

a cauzei la data de 20 martie 2012, invocând perimarea.

În fine,

instanța „a constatat că de la data rămânerii irevocabile, 2 martie 2011” a

deciziei nr. 237 a curții de apel și până la data depunerii primei cereri de

repunere pe rol formulată de pârâți, 20 martie 2012, a trecut mai mult de 1 an

și că, în această perioadă de timp, părțile nu au înțeles să solicite

continuarea litigiului pendinte.

În atare

condiții, instanța a apreciat că se impune, în raport de prevederile art. 248-253

C. proc. civ., să se constate perimarea apelului.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul R.Y., invocând incidența

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, reclamantul

susține

că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 248-253 C. proc. civ.,

întrucât, în cauză, nu erau îndeplinite condițiile impuse de aceste texte de

lege pentru constatarea perimării apelului.

Anume,

reclamantul susține că termenul de perimare a fost întrerupt prin formularea de

către pârâți a primei cereri de repunere pe rol, respinsă prin încheierea din

14 noiembrie 2011.

Reclamantul

solicită, totodată, ca, urmare a admiterii recursului și modificării deciziei

recurate și schimbării sentinței primei instanțe, în baza dispozițiilor art. 246

alin. (1) C. proc. civ., să se ia act de renunțarea sa la judecata cererii de

chemare în judecată.

Analizând

recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

prevederilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., „Cursul perimării este suspendat

cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile

prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă

suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Primarea,

potrivit prevederilor art. 249 alin. (1) din cod, se întrerupe prin

îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de

către partea care justifică un interes.

În speța

supusă analizei,

se

constată că suspendarea judecării apelului a fost dispusă prin încheierea de

ședință din data de 9 noiembrie 2009, în temeiul prevederilor art. 244 alin. (1)

C. proc. civ., „până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 21766/3/2009

al Tribunalului București, secția a III a civilă.”

Așa fiind, în

raport de prevederile art. 250 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării a fost

suspendat pe perioada cuprinsă între 9 noiembrie 2009 și data rămânerii

irevocabile a deciziei nr. 237 din 2martie 2011 a Curții de Apel București,

secția a IV a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 21766/3/2009, dată care nu se

identifică cu ziua pronunțării deciziei, cum eronat s-a reținut, ci cu ziua în

care a expirat termenul de recurs, zi care, în speță, nu a fost stabilită de

instanța de apel.

În atare

condiții, reținerea de către instanța de apel a datei de 2 martie 2011 ca

moment de la care a început să curgă termenul de perimare de 1 an este greșită.

Totodată, se

constată că prima cerere de repunere pe rol a cauzei a fost formulată de către

pârâți la data de 30 august 2011, când au învederat instanței că nu mai

subzistă cauza de suspendare, Dosarul nr. 21766/3/2009 fiind soluționat

irevocabil, cerere care a primit termen de judecată la data de 3 octombrie

2011, dată la care instanța a solicitat pârâților efectuarea unor demersuri

suplimentare în vederea obținerii de relații în legătură cu Dosarul nr. 21766/3/2009,

judecata fiind amânată pentru data de 14 noiembrie 2011.

În atare

condiții, în perioada cuprinsă între 30 august 2011 și 14 noiembrie 2011, cauza

nu a rămas în nelucrare din vina pârâților, întrucât stabilirea caracterului

irevocabil al unei hotărâri judecătorești nu era în sarcina părților, și pe

cale de consecință, termenul de perimare nu a curs, soluția de respingere a

cererii de repunere pe rol pentru un astfel de motiv nefiind de natură să

conducă la o concluzie contrară.

Dimpotrivă,

verificând lucrările dosarului, se constată că pârâții, al căror interes în

repunerea pe rol a cauzei nu a fost contestat, au efectuat numeroase demersuri

în scopul obținerii de la Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a unor

relații cu privire la caracterul irevocabil al deciziei nr. 237/ A din 2 martie

2011, fapt care, de altminteri, putea fi constatat nemijlocit de instanța de

apel, cât timp Dosarul nr. 21766/3/2009 se afla în propria arhivă.

Împrejurarea

că relațiile comunicate de instanță pârâților cu adresa din 31 octombrie 2011,

drept răspuns la solicitarea formulată la 28 octombrie 2011, nu au fost

redactate într-o manieră clarificatoare pentru instanța de apel din punctul de

vedere al informației privind

caracterul

irevocabil al deciziei nr. 237, în mod evident, nu este imputabilă pârâților.

Lucrările dosarului evidențiază, totodată, faptul că

pârâții au

continuat efectuarea demersurilor pentru obținerea unor informații

clarificatoare

în acest sens și după această dată, obținând relațiile

comunicate de

aceiași instanță cu adresa din 5 decembrie 2012, în care

se menționează

faptul neexercitării căii de atac a recursului împotriva

deciziei nr. 237.

Împrejurarea că aceste relații, la rândul lor deficitare

din punctul

de vedere al momentului rămânerii irevocabile a deciziei nr. 237, au

fost apreciate a fi clarificatoare de

instanța de apel, sens în care s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, este o

chestiune de apreciere a

instanței, dar nu

fundamentează concluzia privind lăsarea pricinii în

nelucrare din vina părților în această perioadă

de timp, cum eronat s-a

reținut, cu consecința greșitei perimări a

apelului.

Așa

fiind, constatând că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 248 și

urm. C. proc. civ., fapt ce a avut ca urmare nesoluționarea fondului

litigiului, Înalta Curte, în baza art. 304 pct. 9 și 312 alin. (5) C. proc.

civ., urmează a admite recursul, a casa decizia apelată și a trimite cauza spre

rejudecarea aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul R.Y. împotriva

deciziei nr. 258/

A din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2013.