ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1241/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Contestatorul B.I., prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2009, pe rolul Curții de Apel Constanța, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 22/AS din 13 ianuarie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 2583/36/2008, în contradictoriu cu intimata G.G. La termenul de judecată din 9 martie 2010, instanța a dispus citarea contestatorului cu mențiunea de a depune la dosar precizări dactilografiate sau tehnoredactate la calculator, referitoare la contestația în anulare, întrucât scrisul acestuia este imposibil de descifrat, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 155 1 C. proc.

civ. În acest sens, cauza a fost amânată la data de 13 aprilie 2010, termen la care instanța constatând că, contestatorul nu și-a îndeplinit obligația dispusă la termenul de judecată din 9 martie 2010, a rămas în pronunțare asupra suspendării cauzei, potrivit dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 13 aprilie 2010, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 155 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei. În motivarea acestei soluții s-au reținut dispozițiile art. 155 1 C. proc. civ. în sensul că atunci când desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.

S-a mai reținut că, în cauză, contestatorul nu s-a conformat solicitărilor dispuse de instanță la termenul de judecată din 9 martie 2010. La data de 25 martie 2011, contestatorul B.I. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se termen de judecată la 12 aprilie 2011, cu citarea părților, termen la care contestatorul deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă. Cum contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de instanță, față de dispozițiile art. 155 1 C. proc. civ., prin încheierea din 12 aprilie 2011, i-a fost respinsă cererea de repunere pe rol, motiv pentru care la data de 5 decembrie 2011, în conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării de drept a cererii. Prin decizia civilă nr. 102/AS din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul B.I., împotriva deciziei civile nr. 22/AS din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul civil nr. 2583/36/2008, în contradictoriu cu intimata G.G. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că în cauză nu s-a îndeplinit în această perioadă vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc. civ., că simpla formulare a cererii de repunere pe rol, fără a se îndeplini obligația stabilită de instanță, astfel cum impun prevederile art. 155 1 alin. (2) C. proc.

civ., nu întrerupe cursul perimării, partea menținându-și atitudinea de dezinteres față de continuarea judecății, manifestată în acest caz prin omisiunea de a formula precizările solicitate de instanță, în condițiile în care din cererea olografă, ilizibilă, nu se poate determina conținutul acesteia pentru a putea fi analizat raportat la prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. dar și pentru a se verifica incidența art. 319 și art. 321 C. proc. civ. Împotriva deciziei civile nr. 102/AS din 14 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a declarat recurs contestatorul B.I. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 137 și art. 299 cu referire la prevederile art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., a constatat că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel.

Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ. Deopotrivă, prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. statuează că hotărârea dată în contestație în anulare, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu-zisă, în fond sau în recurs. Or, în speță, recurentul contestator B.I., a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 102/AS din 14 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă prin care a fost constatată perimată contestația în anulare formulată de aceeași parte împotriva unei decizii prin care a fost respins un alt recurs declarat de aceasta (hotărâre irevocabilă).

Așadar, hotărârea atacată în cauza de față fusese dată de aceeași instanță, într-o contestație în anulare, îndreptată împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel în calea de atac a recursului, hotărâre care este irevocabilă, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. Prin urmare, hotărârea pronunțată în contestația în anulare este, la rândul său, irevocabilă, conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., deoarece hotărârea dată asupra contestației în anulare nu este supusă recursului când contestația a fost introdusă împotriva unei decizii date în recurs. În aceste condiții, decizia curții de apel nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nefiind susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale, astfel că recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Așa fiind, în raport de prevederile legale anterior evocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de contestator, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva deciziei civile nr. 102/AS din 14 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014.