ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1241/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Contestatorul B.I., prin cererea

înregistrată la 30 ianuarie 2009, pe rolul Curții de Apel Constanța, a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 22/AS din 13 ianuarie 2009

pronunțate de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 2583/36/2008, în contradictoriu

cu intimata G.G.

La termenul de

judecată din 9 martie 2010, instanța a dispus citarea contestatorului cu mențiunea

de a depune la dosar precizări dactilografiate sau tehnoredactate la calculator,

referitoare la contestația în anulare, întrucât scrisul acestuia este imposibil

de descifrat, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 155

1

C. proc.

civ.

În acest sens,

cauza a fost amânată la data de 13 aprilie 2010, termen la care instanța constatând

că, contestatorul nu și-a îndeplinit obligația dispusă la termenul de judecată din

9 martie 2010, a rămas în pronunțare asupra suspendării cauzei, potrivit dispozițiilor

art. 155

1

C. proc. civ.

Prin încheierea

de ședință din 13 aprilie 2010, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 155

1

C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei.

În motivarea acestei

soluții s-au reținut dispozițiile art. 155

1

C. proc. civ. în sensul că

atunci când desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante,

prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății,

instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au

fost respectate.

S-a mai reținut

că, în cauză, contestatorul nu s-a conformat solicitărilor dispuse de instanță la

termenul de judecată din 9 martie 2010.

La data de 25

martie 2011, contestatorul B.I. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se

termen de judecată la 12 aprilie 2011, cu citarea părților, termen la care contestatorul

deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a solicitat judecata cauzei

în lipsă.

Cum contestatorul

nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de instanță, față de dispozițiile art. 155

1

C. proc. civ., prin încheierea din 12 aprilie 2011, i-a fost respinsă cererea de

repunere pe rol, motiv pentru care la data de 5 decembrie 2011, în conformitate

cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea

perimării de drept a cererii.

Prin decizia civilă

nr. 102/AS din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a constatat

perimată contestația în anulare formulată de contestatorul B.I., împotriva deciziei

civile nr. 22/AS din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în

Dosarul civil nr. 2583/36/2008, în contradictoriu cu intimata G.G.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut că în cauză nu s-a îndeplinit în această

perioadă vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, în conformitate cu

dispozițiile art. 249 C. proc. civ., că simpla formulare a cererii de repunere pe

rol, fără a se îndeplini obligația stabilită de instanță, astfel cum impun prevederile

art. 155

1

alin. (2) C. proc. civ., nu întrerupe cursul perimării, partea

menținându-și atitudinea de dezinteres față de continuarea judecății, manifestată

în acest caz prin omisiunea de a formula precizările solicitate de instanță, în

condițiile în care din cererea olografă, ilizibilă, nu se poate determina conținutul

acesteia pentru a putea fi analizat raportat la prevederile art. 317 și art. 318

C. proc. civ. dar și pentru a se verifica incidența art. 319 și art. 321 C. proc.

civ.

Împotriva deciziei

civile nr. 102/AS din 14 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția I civilă, a declarat recurs contestatorul B.I.

Înalta Curte,

analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile

art. 137 și art. 299 cu referire la prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ.,

a constatat că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul,

ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru

de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea

acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor

de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea

prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura

și scopul lor și într-o anumită ordine.

Potrivit dispozițiilor

art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile

pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel. Așadar,

căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare

prin art. 377 C. proc. civ.

Deopotrivă, prevederile

art. 320 alin. (3) C. proc. civ. statuează că hotărârea dată în contestație în anulare,

este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, întrucât aceasta are

un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu-zisă,

în fond sau în recurs.

Or, în speță,

recurentul contestator B.I., a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 102/AS

din 14 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă prin

care a fost constatată perimată contestația în anulare formulată de aceeași parte

împotriva unei decizii prin care a fost respins un alt recurs declarat de aceasta

(hotărâre irevocabilă).

Așadar, hotărârea

atacată în cauza de față fusese dată de aceeași instanță, într-o contestație în

anulare, îndreptată împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel în calea de

atac a recursului, hotărâre care este irevocabilă, conform dispozițiilor art. 377

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, hotărârea

pronunțată în contestația în anulare este, la rândul său, irevocabilă, conform

art. 320 alin. (3) C. proc. civ., deoarece hotărârea dată asupra contestației în

anulare nu este supusă recursului când contestația a fost introdusă împotriva unei

decizii date în recurs.

În aceste condiții,

decizia curții de apel nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nefiind

susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale, astfel că

recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Așa fiind, în

raport de prevederile legale anterior evocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul declarat de contestator, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva deciziei civile nr. 102/AS din

14 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 martie 2014.