ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1240/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 102/AS din 14

februarie 2012, Curtea de Apel Constanța a constatat perimată contestația în

anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei civile nr. 22/AS din 13 ianuarie

2009 pronunțată de aceeași instanță, în contradictoriu cu intimata G.G.

La data de 17 aprilie

2012, pe rolul Curții de Apel Constanța s-a înregistrat sub nr. 517/36/2012,

contestația în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei civile nr. 102/AS

din 14 februarie 2012 pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul civil nr.

138/36/2009, în contradictoriu cu intimata G.G.

Prin Decizia civilă

nr. 663/AS din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă,

s-a constatat perimată contestația în anulare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul, susținând nelegalitatea soluției.

Verificând

regularitatea sesizării, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil,

având în vedere următoarele considerente:

În speță, recursul a

fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat

perimată contestația în anulare formulată împotriva deciziei pronunțată în

soluționarea unei alte contestații în anulare.

Potrivit art. 299

alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse

acestei căi de atac „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională”.

De asemenea, potrivit

art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele „date

în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

A fortiori, au acest

caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost

soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.

Or, așa cum s-a

menționat anterior, cu referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiată

obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă

această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la

recurs (având în vedere sistemul unicității căilor de atac).

Împrejurarea că în

art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că „hotărârea care constată

perimarea este supusă recursului”, nu poate fi înțeleasă în sensul că este

susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată

intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata

unui recurs, sau a unei contestații în anulare, cum este cazul de față.

Aceasta, întrucât

intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a

recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a

exercita recurs.

La aceeași concluzie

conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299

alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care,

definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi

reprezentat de hotărâri irevocabile.

Astfel spus,

hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs

numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost

susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul

urmează soarta principalului - „accesorium sequitur principale”).

Cum exercitarea unei

căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legal reglementat,

rezultă că recursul, fiind exercitat în speță în afara sistemului permis de

lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva Deciziei civile

nr. 663/AS din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2014.

Procesat de GGC - LM