ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1240/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 102/AS din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța a constatat perimată contestația în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei civile nr. 22/AS din 13 ianuarie 2009 pronunțată de aceeași instanță, în contradictoriu cu intimata G.G. La data de 17 aprilie 2012, pe rolul Curții de Apel Constanța s-a înregistrat sub nr. 517/36/2012, contestația în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei civile nr. 102/AS din 14 februarie 2012 pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul civil nr. 138/36/2009, în contradictoriu cu intimata G.G. Prin Decizia civilă nr. 663/AS din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, s-a constatat perimată contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, susținând nelegalitatea soluției. Verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente: În speță, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimată contestația în anulare formulată împotriva deciziei pronunțată în soluționarea unei alte contestații în anulare. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele „date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”. A fortiori, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării. Or, așa cum s-a menționat anterior, cu referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiată obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la recurs (având în vedere sistemul unicității căilor de atac). Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ.

se menționează că „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului”, nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, sau a unei contestații în anulare, cum este cazul de față. Aceasta, întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs. La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Astfel spus, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - „accesorium sequitur principale”). Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legal reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speță în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva Deciziei civile nr. 663/AS din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014. Procesat de GGC - LM