ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3907/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 12 din 6 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a anulat ca

netimbrat recursul formulat de P.I. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2009 a

Tribunalului Iași.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de

revizuire P.I., criticând-o pentru nelegalitate.

Instanța a constatat perimarea

cererii de revizuire este perimată de drept, față de împrejurarea că la termenul

din data de 10 martie 2010, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 242 C.

proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire, deoarece părțile, deși legal

citate, nu s-au prezentat în instanță și nu au solicitat judecarea cauzei și în

lipsă.

Cererea a rămas în nelucrare

mai mult de un an după data suspendării, nefiind îndeplinit nici un act de procedură

în vederea judecării procesului și nefiind dovedit că ar exista vreun motiv care

să fi suspendat cursul perimării, conform art. 250 alin. ultim C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs revizuentul P.I.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 12 mai

2011.

La termenul de la 1 iunie

2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 2 iulie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus

repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 23 septembrie 2013, când instanța a invocat

excepția perimării recursului.

Analizând cu prioritate

această excepție, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., Înalta Curte

o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de

un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate

constata și din oficiu.

Termenul de perimare începe

să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere

și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc.

civ.

În speță, părțile, deși

legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 1 iunie 2012,

stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că

nici una dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Din verificarea actelor

dosarului reiese că până la data de 1 iulie 2013, când s-a împlinit termenul de

perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au

formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății.

Reținând că în cauză sunt

întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și

constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând

fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin.

(1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de

recurs cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul

declarat de revizuentul P.I. împotriva deciziei civile nr. 142 pronunțată la 13

aprilie 2011 de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 23 septembrie 2013.