ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 325/2013

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la 29 octombrie 2009 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, G.A.

a solicitat revizuirea deciziei civile

nr. 583 din 3 iunie 2005 a Curții de Apel Iași.

În

motivarea cererii de revizuire s-au invocat dispozițiile prevăzute de art. 322 pct.

4, 7 și 8 C. proc. civ.

Revizuenta

a precizat ulterior, referitor la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., că hotărârea atacată este contrară deciziei civile nr. 672 din 30 iunie 2004

a Tribunalului Iași și sentinței civile nr. 5275 din 15 decembrie 2002 a

Judecătoriei Pașcani.

Prin Decizia

nr. 2936 din 11 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție

a respins, ca tardivă, cererea de

revizuire formulată de revizuienta G.A. împotriva Deciziei nr. 583 din 3 iunie

2005 a Curții de Apel Iași, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

A

declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 4 și 8 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel

Iași.

Pentru a

decide astfel, instanța înaltei Curți a reținut că, potrivit art. 324 alin. (1)

pct. l C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în

cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. de la pronunțarea

ultimei hotărâri.

Cum

hotărârea atacată pentru acest motiv de revizuire a fost pronunțată la 03 iunie

2005 de Curtea de Apel Iași (ca instanță de recurs), cererea de revizuire putea

fi formulată până la 03 iulie 2005 inclusiv.

Ca

urmare, cererea de revizuire formulată la 28 octombrie 2009 a depășit cu câțiva

ani termenul de o lună prevăzut de textul mai sus menționat.

Cât

privește cererea de revizuire a aceleiași hotărâri, însă pentru motivele

prevăzute de art. 322 pct. 4 și 8, având în vedere că decizia aparține Curții

de Apel Iași, în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ. competența de

soluționare a cererii pe fondul său, revine acestei din urmă instanțe, ca

instanță care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere.

Astfel învestită,

Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

prin Decizia nr. 543 din 23 noiembrie 2010,

irevocabilă, a respins cererea de revizuire formulată de

G.A. împotriva deciziei nr. 583 din 3 iunie 2005 a Curții de Apel Iași,

constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 4 și 8 C.

proc. civ.

Împotriva

acestei din urmă decizii revizuienta a declarat recurs,

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 02 februarie 2011, fiind fixat termen de

judecată la 25 octombrie 2011.

La

termenul din data de 25 octombrie 2011, înalta Curte a suspendat judecata

recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat

judecarea în lipsă.

Cauza a

fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de

recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art.

252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Rezultă

că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Așadar,

perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit nici un

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

În

speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul

din data de 25 octombrie 2011, stabilit pentru soluționarea recursului și, în

temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus

suspendarea pricinii, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut

judecarea în lipsă.

În

raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult

de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una

dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că

în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a

termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252

alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de revizuenta G.A. împotriva Deciziei nr. 543 din

data de 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2013.