ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 325/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 29 octombrie 2009 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, G.A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 583 din 3 iunie 2005 a Curții de Apel Iași. În motivarea cererii de revizuire s-au invocat dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 4, 7 și 8 C. proc. civ. Revizuenta a precizat ulterior, referitor la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., că hotărârea atacată este contrară deciziei civile nr. 672 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Iași și sentinței civile nr. 5275 din 15 decembrie 2002 a Judecătoriei Pașcani. Prin Decizia nr. 2936 din 11 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuienta G.A.

împotriva Deciziei nr. 583 din 3 iunie 2005 a Curții de Apel Iași, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. A declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 și 8 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel Iași. Pentru a decide astfel, instanța înaltei Curți a reținut că, potrivit art. 324 alin. (1) pct. l C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. de la pronunțarea ultimei hotărâri. Cum hotărârea atacată pentru acest motiv de revizuire a fost pronunțată la 03 iunie 2005 de Curtea de Apel Iași (ca instanță de recurs), cererea de revizuire putea fi formulată până la 03 iulie 2005 inclusiv.

Ca urmare, cererea de revizuire formulată la 28 octombrie 2009 a depășit cu câțiva ani termenul de o lună prevăzut de textul mai sus menționat. Cât privește cererea de revizuire a aceleiași hotărâri, însă pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 4 și 8, având în vedere că decizia aparține Curții de Apel Iași, în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ. competența de soluționare a cererii pe fondul său, revine acestei din urmă instanțe, ca instanță care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere. Astfel învestită, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 543 din 23 noiembrie 2010, irevocabilă, a respins cererea de revizuire formulată de G.A.

împotriva deciziei nr. 583 din 3 iunie 2005 a Curții de Apel Iași, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 4 și 8 C. proc. civ. Împotriva acestei din urmă decizii revizuienta a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 februarie 2011, fiind fixat termen de judecată la 25 octombrie 2011. La termenul din data de 25 octombrie 2011, înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Așadar, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 25 octombrie 2011, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată perimat recursul declarat de revizuenta G.A. împotriva Deciziei nr. 543 din data de 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2013.