ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 498/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, la data de 20.04.2017, reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia, a formulat contestație împotriva Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare cu nr. 6384/05.09.2016, emisă de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia și împotriva măsurilor dispuse prin titlul de creanță, prin care s-a constatat o cheltuială totală neeligibilă în valoare de 140.160,48 RON și împotriva Deciziei nr. 7489/21.10.2016, prin care s-a respins contestația formulată împotriva notei de constatare, ca fiind neîntemeiată.

1.1. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 491/22.09.2017 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că prin cererea dedusă judecății reclamanta Asociația A. a solicitat anularea Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare cu nr. x/05.09.2016 și a Deciziei nr. 7489/21.10.2016 prin care s-a respins contestația formulată împotriva notei de constatare, ambele acte fiind emise de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia.

Fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriilor stabilite prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 76/2012.

Alin. 1

1

al art. 10 din Legea nr. 554/2004, introdus prin Legea nr. 76/2012, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în litigiile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, în raport cu rangul autorității care emite actul administrativ dedus judecății.

În consecință, în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, competența materială a instanței de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorității publice care emite actul administrativ, în condițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 76/2012.

Prin urmare, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale sau județene care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor.

Cum obiectul acțiunii de față nu privește un act al unei autorități publice centrale și cum nu este prevăzută în cauză o competență expresă a curții de apel, Curtea de Apel a apreciat că, în speță, competența judecării cauzei revine tribunalului, ca instanță de fond în contencios administrativ.

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 76/2012 și prevederile art. 95 pct. 1 Noul C. proc. civ., Curtea de Apel a reținut că Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal îi aparține competența soluționării cauzei în primă instanță.

Pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017.

2.1. Prin sentința nr. 2535/2017 din data de 30 octombrie 2017 Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor articolului 51 din Ordonanța de Urgență nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Conform dispozițiilor articolului 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Ori în cauza de față atât nota de constatare cât și decizia de soluționare a contestației împotriva actului administrativ, sunt emise de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Fondurilor Europene, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia.

Conform prevederilor articolului 12 alin. (1) din Hotărârea de Guvern cu numărul 15/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene are în subordine unitățile prevăzute în anexa nr. 2.

În anexa 2 a Hotărârii de Guvern nr. 15/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale este prevăzută drept unitate care funcționează în subordinea acestui minister Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare cu nr. 6384/05.09.2016, emisă de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia, prin care s-a constatat o cheltuială totală neeligibilă în valoare de 140.160,48 RON și a Deciziei nr. 7489/21.10.2016, emisă de același organism.

Fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriilor stabilite prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 76/2012.

Alin. 1

1

al art. 10 din Legea nr. 554/2004, introdus prin Legea nr. 76/2012, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în litigiile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, în raport cu rangul autorității care emite actul administrativ dedus judecății.

În consecință, în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, competența materială a instanței de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorității publice care emite actul administrativ, în condițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 76/2012.

Competența materială a instanței de contencios administrativ este determinată de apartenența organului emitent al actului la categoria autorităților publice centrale sau locale, neavând relevanță dacă acestea au sau nu au personalitate juridică.

Această concluzie rezultă și din soluția de unificare a practicii judiciare adoptată în cadrul ședinței din data de 22.05.2017 în care s-a statuat în sensul că: instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și deciziei de soluționare a contestației, în condițiile în care procesul-verbal de constatare a neregulilor este emis de un centru regional - autoritate locală, este stabilită în raport de autoritatea emitentă a deciziei de soluționare a contestației.

Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este un centru regional, structură aflată în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei.

Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorității, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină și eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ și, în final, determinarea instanței competente în raport cu rangul autorității publice pârâte.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică județeană (regională), competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul rangului organului emitent și, astfel, aceasta revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația A. și pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 februarie 2018.