ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2136/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 august 2016 (în urma declinării competenței teritoriale de către Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal), prin sentința civilă nr. 186 din 15 iunie 2016), reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 2062 din 31 august 2015 emisă de pârâtă.

Prin Sentința nr. 3341 din 2 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității pârâtului B. de reprezentant al pârâtei și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 93/2012, în raport cu art. 115 din Constituția României.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., administrator unic al societății C. SA și a anulat Decizia nr. 2062 din 31 august 2015 emisă de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, pentru motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea pronunțată de către instanța de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă a arătat, în esență, că instanța de judecată a reținut faptul că întâmpinarea a fost semnată de directorul direcției juridice din cadrul ASF fără a se atașa și dovada calității de reprezentant din care să rezulte dreptul acestuia de a formula și depune întâmpinarea, deși această excepție a fost invocată prin răspunsul la întâmpinare care nu i-a fost comunicat recurentei în conformitate cu prevederile art. 201 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. În aceleași condiții a fost admisă și sesizarea cu excepția de neconstituționalitate.

Or, având în vedere că intimatul reclamant a invocat excepții procesuale, acestea trebuiau puse în mod obligatoriu în discuția părților, dar acest lucru nu s-a întâmplat și nici citația emisă la 16 august 2016 de instanța de fond pentru unicul termen acordat în cauză nu face vreo referire la discutarea acestor excepții, respectiv nu cuprinde vreo solicitare de exprimare a unui punct de vedere/comunicare a vreunui înscris doveditor al împuternicirii directorului Direcției Juridice pentru a semna întâmpinarea.

Reținerea ca întemeiate a acestor excepții de către instanța de fond s-a făcut deci cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru are se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta a criticat sentința și în ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, arătând că, prin Decizia nr. 2062 din 31 august 2015, a dispus sancționarea intimatului A., în calitate de administrator unic al societății C. SA Bistrița cu amendă în cuantum de 5.000 RON, având în vedere că:

- acțiunile emise de societate erau admise la tranzacționare pe piața RASDAQ;

- nu a fost dispusă convocarea și nu s-a asigurat desfășurarea adunării generale extraordinare a acționarilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, în vederea adoptării de către acționari a unei decizii referitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate;

- intimatul A. este administrator unic al societății C. SA Bistrița, conform informațiilor furnizate de site-ul O.N.R.C. la data de 12 august 2015, fiind deci răspunzător pentru neîndeplinirea în mod corespunzător a atribuțiilor și obligațiilor aferente funcției deținute.

Măsura a fost adoptată în temeiul dispozițiilor prevederilor art. 2 alin. (1) și art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate.

Plângerea prealabilă formulată de intimatul reclamant împotriva Deciziei A.S.F. nr. 2062 din 31 august 2015 a fost respinsă prin Decizia nr. 3623 din 10 decembrie 2015, întrucât, conform informațiilor publicate pe site-ul B.V.B. la pagina emitentului, la data emiterii de către ASF a deciziei de sancționare, acțiunile emise de C. SA erau admise la tranzacționare pe piața RASDAQ - categoria III-R cu statusul de "(Suspendată 7 noiembrie 2002 Societate fără contract de registru + Transfer ARENA 20 martie 2006 + Transformare SRL 22 august 2007 + Lichidare 17 septembrie 2007)".

Prin urmare, în ceea ce privește forma de organizare, potrivit înregistrărilor de la O.R.C. și evidențelor A.S.F., atât la data emiterii actului individual contestat, cât și în prezent, C. SA (SC D. SA - CUI x) este o societate pe acțiuni.

Având în vedere dispozițiile Legii nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate și implicațiile asupra societăților ale căror acțiuni sunt înregistrate la A.S.F., prin Adresa nr. x din 31 octombrie 2014, a comunicat societății C. S.A. dispozițiile legale, sancțiunile care se aplică în caz de nerespectare a legii, precum și paginile web și/sau publicațiile unde poate fi găsită, în integralitate, Legea nr. 151/2014.

În intervalul 27 octombrie 2014 și până la data întocmirii notei de analiză ce a stat la baza emiterii de către A.S.F. a Deciziei nr. 2062 din 31 august 2015, C. SA nu a transmis la A.S.F. și/sau publicat pe site-ul B.V.B. nicio convocare/hotărâre a adunării generale extraordinare al cărui subiect să vizeze respectarea Legii nr. 151/2014.

În urma verificărilor efectuate nu s-au identificat publicații ale societății în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, referitoare la o astfel de convocare și/sau desfășurare a adunării generale extraordinare a acționarilor.

Potrivit informațiilor furnizate de baza de date RECOM-Online a Oficiului Național al Registrului Comerțului, societatea este administrată de intimatul A., administrator unic, al cărui mandat expiră la data de 24 ianuarie 2017.

În privința prescripției dreptului de a aplica sancțiunea, invocată de intimatul reclamant, a arătat recurenta că Legea nr. 297/2004 privind piața de capital prevede în mod expres la art. 278. alin. (1) că, în ceea ce privește procedura de stabilire și constatare a contravențiilor, precum și de aplicare a sancțiunilor, prevederile acestei legi derogă de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, prin derogare de la prevederile art. 13 din O.G. nr. 2/2001, termenul de prescripție a constatării, aplicării și executării sancțiunii contravenționale este de 3 ani de la data săvârșirii faptei, nefiind deci aplicabil termenul de 6 luni invocat de partea adversă.

Cât privește lipsa acordului societății C. SA pentru ca acțiunile sale să fie tranzacționate în cadrul pieței RASDAQ, recurenta a precizat că acțiunile au fost înregistrate la C.N.V.M.-O.E.V.M. în urma derulării Programului de Privatizare în Masă, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, conform cărora "Acțiunile dobândite prin schimb sau prin vânzare în cadrul procesului de privatizare în masă, reglementat de prezenta lege, pot fi tranzacționate pe piețe ale valorilor mobiliare, organizate potrivit legii și aflate sub supravegherea și controlul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, fiind exceptate de la aplicarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 52/1994", iar conform informațiilor publicate pe site-ul B.V.B. la pagina emitentului la data emiterii de către ASF a deciziei de sancționare, acțiunile emise de C. SA erau admise la tranzacționare pe piața RASDAQ - categoria III-R.

Prin urmare, nu poate fi primită susținerea intimatului potrivit căreia societatea nu și-a exprimat acordul pentru ca acțiunile sale să fie cotate pe piața RASDAQ, întrucât obligația prevăzută la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 vizează acțiunile tuturor societăților admise la tranzacționare pe această piață Ia momentul intrării în vigoare a legii indiferent de temeiul admiterii la tranzacționare (în speță, prin efectul legii).

Așadar, societatea trebuia să respecte toate prevederile legale ce-i reveneau în virtutea statutului de emitent de instrumente financiare, admiterea la tranzacționare dând naștere obligației de a respecta reglementările specifice pieței de capital, obligație care subzistă până la radierea valorilor mobiliare din evidențele C.N.V.M./A.S.F.

Împrejurarea că modificările succesive de statut juridic ale C. SA nu au fost aduse la cunoștința autorității pieței de capital și/sau operatorului de piață (Bursa de Valori București), în vederea verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și emiterii actului administrativ de retragere de la tranzacționare, este imputabilă exclusiv societății emitente și organelor acesteia de conducere și nu poate constitui un temei juridic valid pentru înlăturarea răspunderii juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (4) lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, valorile mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată sunt retrase de la tranzacționare ca urmare a deciziei C.N.V.M., în condițiile în care se consideră că, datorită unor circumstanțe speciale nu se mai poate menține o piață ordonată pentru respectivele valori mobiliare.

De asemenea, în urma retragerii valorilor mobiliare respective de la tranzacționare pe o piață reglementată în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (4), potrivit dispozițiilor art. 104, valorile mobiliare sunt radiate de la C.N.V.M./A.S.F.

Mai mult, împrejurarea că debitoarea a fost suspendată nu este echivalentă cu retragerea de la tranzacționare.

A precizat, totodată, recurenta că, prin Decizia ASF nr. 2628 din 15 octombrie 2015 (poziția nr. 12) s-a dispus retragerea de la tranzacționare pe B.V.B. - piața RASDAQ, începând cu data de 27 octombrie 2015, a acțiunilor emise de C. SA (SC D. SA - CUI x).

De asemenea, prin Decizia ASF nr. 2631 din 15 octombrie 2015 (poziția nr. 12), s-a dispus radierea din evidența ASF a acțiunilor emise de C. SA (SC D. SA - CUI x), începând cu data de 27 octombrie 2015.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A arătat, în esență, că societatea C. SA nu a încheiat nici un acord scris prin care să accepte cotarea acțiunilor pe piața RASDAQ și nici nu le-a avut cotate pe această piață.

Societatea este una de tip închis, aspect în legătură cu care a informat Autoritatea de Supraveghere Financiară.

A mai arătat intimatul că nu mai este administrator și nici nu are acțiuni la această societate, având doar o pensie de 400, neavând posibilitatea să plătească amenda de 5.000 RON.

A mai precizat că, la data de 21 aprilie 1999, societatea și-a modificat forma juridică din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată, nemaifiind emitentă de acțiuni, deci și-a pierdut aptitudinea de a fi trazacționată pe piața RASDAQ, în evidențele DVB menționându-se "suspendată 7 noiembrie 2002, societate fără contract de registru plus transfer arena 20 martie 2006 plus transfer SRL - 20 august 2007 plus lichidare 17 septembrie 2007".

Totodată, în data de 19 decembrie 2008, societatea și-a schimbat din nou forma juridică, în societate pe acțiuni, însă acțiuni nominale de tip închis, care de asemenea nu puteau fi tranzacționate pe piața RASDAQ, astfel încât acesteia nu îi erau aplicabile obligațiile prevăzute de art. 2 din alin. (1) din Legea nr. 151/2014.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 2062 din 31 august 2015 emisă de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Acțiunea sa a fost admisă, prima instanță apreciind ca fiind netemeinic și nelegal actul administrativ contestat.

Analizând sentința recurată, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentei, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant a numitului B.

Astfel, așa cum corect a arătat și judecătorul fondului, excepția a fost invocată prin răspunsul la întâmpinare, iar potrivit art. 201 alin. (2) din C. proc. civ., "pârâtul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei", iar în conformitate cu art. 10 din același act normativ, " (1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia". Aceste obligații procesuale revin, deopotrivă, părților care solicită judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri, acestea putând solicita, spre exemplu, comunicarea de acte sau putându-și trimite reprezentanți pentru studiul dosarului la arhivă.

În plus, în Sentința nr. 186 din 15 iunie 2016, prin care Curtea de Apel Cluj și-a declinat competența de judecare a cauzei, s-a menționat că excepția lipsei calității de reprezentant va fi soluționată de instanța competentă, iar aceasta a fost comunicată recurentei parate ASF, astfel că aceasta a avut cunoștință despre invocarea excepției.

În speță, recurenta pârâtă a avut și posibilitatea efectivă de a complini lipsa dovezii beneficiind - ulterior depunerii răspunsului la întâmpinare - de un termen de judecată în fața Curții de Apel Cluj, iar apoi de termenul de judecată stabilit de Curtea de Apel București.

Raportat la aceste împrejurări concrete și la prevederile art. 151 din C. proc. civ., care dispun că atunci când o cerere (lato sensu) este făcută prin avocat sau consilier, aceștia trebuie să atașeze la respectiva cerere împuternicirea lor, emisă potrivit legii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a aplicat corect prevederile art. 82 din Cod, iar depunerea ulterioară, abia în faza recursului, a dovezii calității de reprezentant, fiind culpa exclusivă a părții, nu este de natură să atragă nelegalitatea soluției date excepției de către prima instanță, cu atât mai mult cu cât apărările din întâmpinare au fost reiterate în cererea de recurs și supuse analizei instanței de control judiciar, neputându-se susține că a rezultat vreo vătămare prin admiterea acestei excepții.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 93/2012, în raport cu art. 115 Constituție, Înalta Curte reține existența acelorași împrejurări în care recurenta a avut efectiv posibilitatea să ia cunoștință de aceasta și să își exprime punctul de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, ceea ce nu a înțeles să facă până la termenele acordate în cauză, iar în ceea ce privește soluția de admitere a cererii și de sesizare a Curții Constituționale, recurenta nu are deschisă calea de atac a recursului.

Nici criticile aduse sentinței în ceea ce privește fondul cauzei nu pot fi apreciate ca întemeiate.

Astfel, din Certificatul constatator nr. x din 23 august 2011 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, precum și din Certificatul nr. x din 23 noiembrie 2015 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că societatea în discuție s-a înființat în anul 23 mai 1991, în baza H.G. nr. 192/1991, ca societate comerciala pe acțiuni cu capital de stat, ulterior fiind supusă procesului de privatizare în masă.

În conformitate cu art. 21 din Legea nr. 55/1995, "Acțiunile dobândite prin schimb sau prin vânzare în cadrul procesului de privatizare în masă, reglementat de prezenta lege, pot fi negociate pe piața valorilor mobiliare, fiind exceptate de la incidența prevederilor art. 26 din Legea nr. 52/1994."

La 21 aprilie 1999, societatea C. SA și-a modificat forma juridica în societate cu răspundere limitată (SRL), nemaifiind emitentă de acțiuni și nici aptă de a fi cotată pe piața Rasdaq, în evidențele B.V.B. menționându-se "Suspendata 7 noiembrie 2002 societate fără contract de registru + transfer ARENA 20 martie 2006 + transformare SRL 22 august 2007 + lichidare 17 septembrie 2007".

Chiar dacă la data de 19 decembrie 2008, și-a schimbat din nou forma juridică, societatea s-a transformat într-o societate de acțiuni nominale, de tip închis, care tot nu puteau fi tranzacționate pe piața Rasdaq.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 55/1995, invocat de recurentă, ceea ce se putea tranzacționa pe piața Rasdaq erau "acțiunile dobândite prin schimb sau prin vânzare în cadrul procesului de privatizare în masa". Or, aceste acțiuni nu mai existau ca atare, fiind retrase cu ocazia primei schimbări, în forma juridică de societate cu răspundere limitată.

Chiar în măsura în care societatea ar fi recurs în mod deliberat la acest artificiu juridic, din orice motive, nu se poate reține că mai era ținută de obligațiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014.

În aceste condiții, în mod corect a reținut instanța de fond că nu poate fi angajată nici răspunderea intimatului reclamant pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 151/2014.

Recurenta pârâtă nu contestă modificările succesive de statut juridic ale C. SA, dar insistă că acestea nu au fost aduse la cunoștința autorității pieței de capital și/sau operatorului de piață (Bursa de Valori București), "în vederea verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și emiterii actului administrativ de retragere de la tranzacționare", ceea ce este imputabil exclusiv societății emitente și organelor acesteia de conducere.

Or, această împrejurare este distinctă de elementul obiectiv al contravenției reținute în sarcina intimatului reclamant prin decizia contestată în cauză.

De altfel, prin Decizia nr. 2628 din 15 octombrie 2015 s-a dispus retragerea de la tranzacționare pe B.V.B. - piața RASDAQ, începând cu data de 27 octombrie 2015, a acțiunilor emise de C. SA (SC D. S.A. - CUI x), iar prin Decizia ASF nr. 2631 din 15 octombrie 2015, s-a dispus radierea din evidența ASF a acțiunilor emise de C. SA (SC D. SA - CUI x), începând cu data de 27 octombrie 2015.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinței nr. 3341din 2 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2019.

GGC - LM