ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 789/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 27.11.2016, reclamantul A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, să dispună anularea Deciziilor A.S.F. nr. 1272/15.06.2015 și nr. 550/26.03.2015, precum și suspendarea executării Deciziei nr. 550/25.03.2015.

Prin Sentința civilă nr. 4229 din 28 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 4229 din 28 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a arătat de către recurent că sentința atacată nu cuprinde considerentele privind una dintre presupusele fapte reținute de Autoritatea de Supraveghere Financiară în sarcina sa, precum și faptul că aceasta cuprinde motive contradictorii, raportându-se la cu totul alte articole de lege decât cele invocate prin cererea introductivă și, în consecință, în opinia sa, acestea nu pot ajuta instanța de recurs să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost corect aplicată.

S-a mai susținut de către recurent că hotărârea pronunțată de curtea de apel este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, devenind, astfel, incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motive contradictorii, iar curtea de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept material incidente cauzei.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din data de 16 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 30 octombrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților, recurentul-reclamant cu mențiunea de a achita diferența de taxă de timbru de 100 RON.

La data de 30 octombrie 2019, Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare, în principal cu privire la excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs și, în subsidiar, asupra fondului recursului, prin încheierea de la aceeași dată fiind amânată pronunțarea la data de 13 noiembrie 2019, când, prin încheiere, cauza fost repusă pe rol, în vederea completării de către recurentul-reclamant a taxei judiciare de timbru cu 100 RON, având în vedere că prin cererea de recurs au fost invocate două motive de casare, iar citația recurentului-reclamant cu mențiunea achitării diferenței de taxă de timbru a fost înmânată acestuia în ziua termenului de judecată din 30 octombrie 2019, părțile fiind citate potrivit dispozițiilor date de instanță, pentru termenul de judecată din data de 12 februarie 2020, acordat în acest sens.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs fiind insuficient timbrată.

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că, prin cererea de recurs, reclamantul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cuantumul taxei judiciare de timbru aferente acestora fiind de 200 RON, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate.

Or, recurentul-reclamant A. a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON și, deși i-a fost adusă la cunoștință obligația completării taxei judiciare de timbru cu 100 RON (având în vedere cele două motive de casare invocate prin cererea de recurs), la data de 2 decembrie 2019, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a citației pentru termenul de față, aflat la dosar, respectiv la data de 23 decembrie 2019, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a încheierii de repunere a cauzei pe rol, aflat la dosar, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, cererea de recurs fiind astfel insuficient timbrată.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței nr. 4229 din 28 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - NN