ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5592/2019

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 3402/16.11.2015 și a Deciziei nr. 1956/19.08.2015, ambele emise de autoritatea pârâtă: - exonerarea reclamantului de plata amenzii contravenționale în sumă de 10.000 RON, aplicată prin decizia de sancționare; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1221 din 11.04.2016, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 272 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, și art. 103 1 alin. (1) lit. d) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, republicată. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. 3.1. Recurentul a precizat faptul că a răspuns la solicitatea intimatului în sensul că raportul de evaluare întocmit de expertul independent autorizat a fost depus la Registrul Comerțului, asigurându-se atât publicitatea cât și opozabilitatea acestuia față de terți. Mai mult decât atât, în data de 03.06.2015, la solicitarea Depozitarului Central, prin adresa nr. x, societatea B. S.A., prin administrator, a transmis acestei instituții sinteza raportului, astfel încât orice acționar al societății, precum și intimata, a avut posibilitatea să-l consulte,. 3.2. În mod greșit, prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 103 1 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, ar fi "defavorabile acționarilor", motiv pentru care ar fi aplicabile în cauză prevederile art. 134 alin. (4) din același act normativ. Societatea B. S.A., prin administrator, a respectat dispozițiile art. 8 lit. d) din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014; în concret, a menționat prețul estimat de expertul independent desemnat (5,39 RON/acțiune). Cu toate acestea, plata acțiunilor nu putea fi făcută decât cu respectarea prevederilor art. 103 1 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, respectiv "numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societății, înscrise în ultima situație financiară anuală aprobată, cu excepția rezervelor legale." Pe acest aspect, recurentul a arătat faptul că nu putea aproba plata unui preț pe acțiune ce excede posibilităților financiare ale societății, doar pentru că ar fi fost favorabil acționarilor care și-au exercitat dreptul de a se retrage din societate, întrucât administratorul este obligat să respecte dispozițiile legale ce protejează interesele societății. Contrar celor reținute de prima instanță, dreptul de retragere al acționarilor nu a fost "condiționat de limitările impuse de prevederile art. 103 1 din Legea nr. 31/1990"; orice acționar a avut posibilitatea să își exercite dreptul de a se retrage din societate, fără vreo limitare, în termen de 90 de zile de la publicarea Hotărârii A.G.E.A. nr. 1/26.05.2015 în Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 151/2014. 3.3. Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale atunci când a înlăturat susținerile recurentului în sensul că societății B. S.A. nu îi erau aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004 încă din data de 22.05.2015, motiv pentru care intimata nu avea vreo atribuție/competență cu privire la societate pentru a-l putea sancționa contravențional pe recurent. Pe acest aspect, partea arată că societatea B. S.A. nu mai este tranzacționată pe piața RASDAQ de la data anterior nominalizată, iar această modificare este opozabilă tuturor terților, inclusiv intimatei. 3.

Prin aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond a apreciat că momentul la care acțiunile societății sunt retrase de la tranzacționare și radiate din evidența A.S.F. este 27.10.2015, potrivit Deciziei A.S.F. nr. 2823/22.10.2015, data de la care această autoritate nu ar mai fi avut competența de sancționare a recurentului. 3.

În mod eronat, curtea de apel a considerat că nu poate reține că societatea a devenit de tip închis la data de 22.05.2015, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 9 din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014, dar și prevederile adoptate de societate însăși, respectiv art. 3 din Hotărârea A.G.E.A. din data de 26.01.2015. 3.

Societatea a transmis intimatei din data de 25.05.2016 raportul prevăzut de art. 8 lit. g) privind încheierea termenului de achitare către acționarii retrași din societate a contravalorii acțiunilor deținute, respectiv de la finalizarea procedurii de retragere a acționarilor din societate, Depozitarul Central confirmând transferul dreptului de proprietate de la acționarii care s-au retras la societate. Ca atare, au fost îndeplinite toate cerințele legale pentru încetarea tuturor atribuțiilor avute de intimată față de societatea B. S.A. și, implicit, posibilității de a-l sancționa pe administratorul societății. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Intimata A.S.F. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar. 4.2. Recurentul a depus răspuns la întâmpinare . 5. Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. După cum s-a precizat la pct. 1 din decizie, controlul judiciar declanșat de recurent are ca obiect verificarea legalității: 1) Deciziei nr. 1956/19.08.2015 prin care, în baza prevederilor art. 2 alin. (5) lit. d), art. 272 alin. (2) lit. g), art. 273 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea de Supraveghere Financiară: - a aplicat recurentului o amendă contravențională în cuantum de 10.000 RON, în calitate de administrator unic al societății B. S.A.; - a stabilit în sarcina recurentului următoarele obligații: a) de a transmite la ASF, în termen de 5 zile lucrătoare de la emiterea deciziei, Raportul de evaluare întocmit de C. - expert autorizat independent - și opinia expertului cu privire la sesizările acționarilor; b) să întreprindă, în termen de 5 zile lucrătoare, demersurile necesare în vederea achitării către acționarii îndreptățiți a prețului de 5,39 RON/acțiune, conform dispozițiilor Legii nr. 151/2014 și ale Regulamentului ASF nr. 17/2014; c) să informeze ASF și BVB cu privire la realizarea obligației prevăzute la pct. b). 2) Deciziei nr. 3402/16.11.2015 prin care intimata a respins contestația administrativă formulată de recurent cu privire la decizia de sancționare mai sus arătată. Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Înalta Curte împărtășește doar parțial soluția pronunțată în cauză. Reevaluând materialul probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, pentru a răspunde criticilor formulate în cadrul memoriului de recurs, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a C. proc. civ., instanța de control judiciar reține: 5.1. Critica recurentului prezentată la pct. 3.1. din decizie este fondată. În Decizia nr. 1956/19.08.2015, intimata a reținut faptul că societatea B. S.A. nu a transmis la ASF raportul de evaluare întocmit de expertul independent autorizat și punctul de vedere al expertului autorizat independent cu privire la sesizările acționarilor, faptă ce constituie contravenție, conform art. 272 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit textului legal anterior nominalizat, constituie contravenție "refuzul nejustificat al oricărei persoane de a răspunde solicitărilor ASF în exercitarea atribuțiilor care îi revin conform legii." Prima instanță a apreciat că recurentul a refuzat în mod nejustificat să pună la dispoziția ASF informațiile solicitate, întrucât a îndrumat intimata să obțină raportul de evaluare întocmit de expertul C. de la Registrul Comerțului, contra cost. Contrar celor reținute în decizia de sancționare contravențională și însușite de instanța de fond, recurentul a răspuns la solicitarea autorității intimate în sensul că raportul de evaluare întocmit de expertul independent autorizat a fost depus la Registrul Comerțului. Ca atare, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, republicată, care statuează faptul că "Registrul Comerțului este public" orice persoană interesată - respectiv intimata sau acționarii societății - avea posibilitatea de a consulta raportul de evaluare aflat în discuție. Prin urmare, nu se poate susține cu temei faptul că recurentul a refuzat în mod nejustificat să răspundă la solicitarea ASF. Mai mult decât atât, chiar în preambulul deciziei de sancționare contestate în cauză, emitentul face referire în mod expres la "raportul curent publicat în data de 27.05.2015 referitor la prețul pe acțiune determinat de expertul autorizat independent numit de O.R.C., respectiv 5,39 RON/acțiune." Această referință probează faptul că intimata a avut cunoștință despre conținutul raportului, acesta fiind publicat. Pe cale de consecință, recurentul, în calitate de administrator al societății B. S.A., nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale mai sus descrise. 5.2. Critica recurentului prezentată la pct. 3.2. din decizie este nefondată. Concluzia primei instanțe în sensul că dispozițiile art. 103 1 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, (citate în sentința recurată) nu sunt incidente în cauză este corectă. Prin art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (1) și art. 7 din Legea nr. 151/2014 au fost instituite noi cazuri speciale de retragere a acționarilor din societățile implicate în procesul de reorganizare a pieței RASDAQ, actul normativ aflat în discuție prevăzând în mod expres faptul că această procedură se derulează în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990. Referirea din cuprinsul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 la retragerea din societate "în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990" vizează cerințele prevăzute la alin. (3) - (5) referitoare la documentația necesară acestei operațiuni, la modul de evaluare al prețului de răscumpărare al acțiunilor și la suportarea costurilor aceste evaluări; ca atare, nu există în Legea nr. 151/2014 trimiteri exprese care să conducă la concluzia că restricțiile prevăzute la art. 103 1 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 se aplică și acțiunilor dobândite de societate în condițiile exercitării de către acționari a dreptului de retragere. Pe acest aspect, trebuie semnalat și faptul că toate situațiile de răscumpărare a propriilor acțiuni care atrag aplicabilitatea art. 103 1 alin. (1) lit. d), respectiv cele prevăzute de art. 103 1 alin. (1) lit. a) și art. 134 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 31/1990 presupune existența unei hotărâri a adunării generale extraordinare a acționarilor. 5.3. Criticile recurentului prezentate la pct. 3.3 - 3.5 din decizie sunt nefondate. Recurentul precizează faptul că B. S.A. a devenit societate de tip închis și că intimata nu îl mai putea sancționa contravențional. Într-adevăr, așa cum a reținut și prima instanță, prin art. 1 din Hotărârea AGEA S.C. B. S.A. din data de 26.01.2015, convocată potrivit prevederilor Legii nr. 151/2014, s-a hotărât să nu se efectueze demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare. Raportul curent publicat la data de 27.05.2015 a indicat, referitor la prețul pe acțiune determinat de expertul autorizat independent numit de Oficiul Registrului Comerțului, 5,39 RON/acțiune. Cu toate acestea, societatea a decis plata unui preț de 2,5 RON/acțiune. Conform dispozițiilor art. 9 din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014: "Acțiunile tranzacționate pe Piața RASDAQ vor fi retrase de la tranzacționare și radiate din evidența A.S.F. ulterior transmiterii de către societate a raportului curent conform art. 8 lit. g), precum și a confirmării primite de la depozitarul central cu privire la realizarea transferului dreptului de proprietate potrivit art. 7 alin. (3) (…)." De asemenea, prin art. 3 din Hotărârea A.G.E.A. din data de 26.01.2015, acționarii au decis în sensul că "ulterior derulării procedurii de retragere a acționarilor din societate, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 151/2014, acțiunile B. S.A. să fie retrase de la tranzacționare și radiate din evidența ASF, societatea urmând a-și pierde statutul de societate tranzacționată și a dobândi caracterul de societate de tip închis, prevăzut de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare." Acțiunile deținute de societatea B. S.A. au fost retrase de la tranzacționare începând cu data de 27.10.2015, în baza Deciziei nr. 2823/22.10.2015. Totodată, prin decizia anterior arătată, s-a stabilit faptul că drepturile și obligațiile părților implicate, rezultate din aplicarea Legii nr. 151/2014, rămân neafectate, societatea având obligația achitării contravalorii acțiunilor pentru acționarii îndreptățiți. Prin urmare, intimata avea competența de a proceda la sancționarea contravențională a recurentului. Potrivit art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată: "Prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării". În speța de față, nu s-a decis plata prețului de 5,39 RON/acțiune, stabilit prin raportul de evaluare, ci un preț inferior, adică cel de 2,5 RON/acțiune. Așadar, în mod corect Curtea de Apel a reținut faptul că decizia de plată a unui alt preț decât cel impus de lege în situația dată este nelegală, fără a fi incidentă vreo normă care să prevadă vreo situație de excepție. 5.4. Înalta Curte nu poate decela o critică propriu-zisă în aserțiunile recurentului prezentate la pct. 3.6 din decizia de față. 5.5. În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a C. proc. civ. 6. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, va admite, în parte, acțiunea reclamantului și va anula art. 1 și art. 2 lit. a) din Decizia nr. 1956/19.08.2015 emisă de A.S.F.