ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5597/2019

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 17.03.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A.. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea în tot a Deciziei nr. 344/10.02.2016 și a Deciziei nr. 2736/21.10.2015, iar în subsidiar, anularea în parte a Deciziei nr. 2736/21.10.2015 și, respectiv a Deciziei nr. 344/10.02.2016, în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului scris, conform prevederilor art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2002 și ale O.G. nr. 2/2001.

Prin sentința civilă nr. 1985 din 8 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1985 din 8 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A.., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului arată că la data de 22.05.2013, prin hotărârea intermediară nr. 1282, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2012 s-a dispus, în temeiul Legii nr. 85/2006, deschiderea procedurii generale de insolvență față S.C. B. S.A., fiind numit administrator judiciar A., iar la data de 29.07.2013 a fost numit administrator special C..

Arată că la data emiterii Deciziei nr. 2736, societatea B. S.A. se afla în procedura reorganizării judiciare prevăzută de Legea 85/2006.

Precizează că la data de 04.11.2015, Autoritatea de Supraveghere Financiară i-a comunicat adresa x/27.10.2015 și Decizia nr. 2736/21.10.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care recurenta, în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.A. Făgăraș, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 RON, în baza dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014, pentru nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014.

Consideră că prima instanță a aplicat greșit normele de drept material prevăzute, având în vedere că administratorul judiciar al unei societăți în insolvență, al cărei drept de administrare nu este ridicat, nu poate fi subiect activ al contravenției prevăzute de Legea nr. 151/2014. De asemenea, susține că și soluția dată capătului subsidiar de cerere s-a făcut cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât în baza prevederilor O.G. nr. 2/2001, instanța poate să analizeze proporționalitatea dintre amenda aplicată și gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.

În acest sens, invocă dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea 151/2014, precum și art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006, conform căruia printre atribuțiile administratorului judiciar se regăsesc convocarea, prezidarea și asigurarea secretariatului ședințelor adunării creditorilor, acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoana juridică, alte atribuții putând fi stabilite de către judecătorul-sindic, în condițiile alin. (2) al art. 20 din Legea nr. 85/2006.

Invocă și dispozițiile art. 3 pct. 26 și 27 și art. 149 din Legea 85/2006, din interpretarea coroborată a cărora reiese faptul că administratorul judiciar nu poate fi responsabil de nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, acest text de lege vorbind despre consiliul de administrație sau directoratul societății, or, administratorului judiciar îi sunt enumerate alte atribuții conform art. 20 din Legea nr. 85/2006. Astfel, arată că atribuția prevăzută la art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006 privind prezidarea ședințelor acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică vizează respectarea și realizarea obligațiilor prevăzute la art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, respectiv desemnarea administratorului special.

Referitor la petitul subsidiar, arată că solicită admiterea în parte a cererii și anularea în parte a Deciziei nr. 2736/21.10.2015 și a Deciziei 344/10.02.2016, în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, în baza art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2002 și a O.G. nr. 2/2001, apreciind că prevederile anterior enunțate se pot completa, în măsura în care nu contravin, cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, cu atât mai mult cu cât sancțiunea aplicată are natura juridică a unei sancțiuni contravenționale, iar conform art. 5 alin (5) din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 și art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2002, avertismentul scris se aplică și în lipsa unei prevederi exprese în actul de sancționare a contravenției.

Recurenta-reclamantă mai arată că nu i se poate reține calitatea de contravenient sau vreo vinovăție, sancțiunea fiind nelegală și sub acest aspect.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate, arătând în esență că prima instanță a interpretat corect starea de fapt și tot corect a aplicat prevederile legale incidente, în condițiile în care, dată fiind starea de insolvență în care se găsește societatea B. S.A., dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 se impun a fi aplicate coroborat cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A.. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea în tot a Deciziei nr. 344/10.02.2016 și a Deciziei nr. 2736/21.10.2015, iar în subsidiar, anularea în parte a Deciziei nr. 2736/21.10.2015 și, respectiv a Deciziei nr. 344/10.02.2016, în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului scris, conform prevederilor art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2002 și ale O.G. nr. 2/2001.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.

Prin Decizia nr. 2736/21.10.2015, Autoritatea de Supraveghere Financiară a dispus sancționarea recurentei-reclamante, în calitate de administrator judiciar al societății S.C. B. S.A. Făgăraș, cu amendă în cuantum de 5.000 RON, având în vedere că, deși acțiunile emise de societatea S.C. B. S.A. Făgăraș sunt tranzacționate pe piața RASDAQ, nu s-a dispus convocarea și nu s-a asigurat desfășurarea adunării generale extraordinare a acționarilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, în vederea adoptării de către acționari a unei decizii referitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, conform art. 2 din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă prin Decizia nr. 344/10.02.2016 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Temeiul de drept al aplicării sancțiunii este reprezentat de dispozițiile art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 8/2006, art. 2 alin. (1) și art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014:

"(1) Consiliile de administrație/directoratele societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate au obligația să convoace și să efectueze demersurile necesare pentru desfășurarea adunărilor generale extraordinare ale acționarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condițiile stabilite de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acționari a situației create de lipsa cadrului legal de funcționare a Pieței RASDAQ, precum și pentru ca aceștia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.)."

De asemenea, conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014:

"Constituie contravenții și se pedepsesc cu amendă de la 5.000 RON la 100.000 RON următoarele fapte: a) nerespectarea termenului stabilit la art. 2 alin. (1) de către consiliul de administrație/directoratul societății."

Din perspectiva finalității Legii nr. 151/2014 și a Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, rezultă în mod evident că acestea nu prevăd excepții exprese de la aplicare, în cazul societăților pentru care instanța a dispus deschiderea procedurii insolvenței.

În aceste condiții, în virtutea specificului prevederilor legale în materia insolvenței, prerogativele consiliilor de administrație/directoratelor societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate sunt preluate de către entitățile participante la procedura insolvenței, respectiv de către administratorul judiciar.

Prin sentința civilă nr. 1282/sind din data de 22.05.2013, pronunțată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a numit în calitate de administrator judiciar pe A., pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 3 pct. 27 din Legea nr. 85/2006:

"administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute la art. 20 în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare; reprezentantul S.P.R.L. sau I.P.U.R.L. va trebui să îndeplinească condițiile prevăzute mai sus", iar în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006:

"Principalele atribuții ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: (...) g) convocarea, prezidarea și asigurarea secretariatului ședințelor adunării creditorilor sau ale acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică."

Prin urmare, critica recurentei-reclamante, în sensul că nu poate fi subiect al contravenției prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014, coroborat cu art. 2 alin. (1) din aceeași lege, în condițiile în care dreptul de administrare al societății nu era ridicat, este nefondată, dat fiind faptul că art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006, care prevede obligația administratorului judiciar de a convoca, prezida și asigura secretariatul ședințelor adunării creditorilor sau ale acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică, nu condiționează această atribuție de ridicarea sau nu a dreptului de administrare a societății.

Tot nefondată se constată a fi sub acest aspect și critica conform căreia administratorul judiciar nu este consiliu de administrație sau directorat al societății pentru a i se imputa nerespectarea art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, întrucât câtă vreme s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență față S.C. B. S.A., sarcina convocării, prezidării și asigurării secretariatului ședințelor adunării creditorilor, acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică, reveneau administratorului judiciar, în temeiul art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006.

În același sens sunt și prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care dispun că:

"Adunarea creditorilor va fi convocată și prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul ședințelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului", text de lege care, de asemenea, nu distinge după cum societății i s-a ridicat sau nu dreptul de administrare.

În consecință, Înalta Curte constată că susținerile recurentei-reclamante sunt nefondate, în condițiile în care aceasta nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege în sarcina sa.

De altfel, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a negat neîndeplinirea obligațiilor pentru care a fost sancționată, ci a susținut că acestea nu îi reveneau, or, o asemenea alegație nu poate fi reținută, având în vedere aspectele anterior expuse.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză nu se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, având în vedere faptul că reclamanta nu a adus niciun argument de natură a contura un grad redus de pericol social, cu atât mai mult cu cât sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A.. împotriva sentinței civile nr. 1985 din 8 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.. împotriva sentinței civile nr. 1985 din 8 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.