ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 580/2023

Ședința publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 20.08.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea De Supraveghere Financiară, solicitând instanței ca, urmare a analizei considerentelor expuse în continuare, să dispună: - anularea în tot a Deciziei nr. 904/10.07.2019 privind sancționarea cu avertisment scris a A. S.A.; - anularea în parte a Deciziei nr. 903/10.07.2019 privind stabilirea unor măsuri în sarcina A. S.A..

Prin sentința civilă nr. 332 din data de 29 mai 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea De Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 332 din data de 29 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare admiterea acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a indicat ca temei de drept motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ., apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În continuarea motivării, recurenta-reclamantă și-a prezentat argumentele pe care le-a susținut și în fața instanței de fond cu privire la motivul reținut de ASF potrivit căruia reclamanta nu a ținut cont de toate circumstanțele care impun actualizarea datelor utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru clasa de asigurare 15.

În opinia recurentei instanța de fond a făcut greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv a art. 5 alin. (6) dîn Norma nr. 38/2015 privind rezervele tehnice constituite pentru activitatea de asigurare si art. 82 din Directiva 2009/138/CE privind accesul la activitate si desfășurarea activității de asigurare si reasigurare, în susținerea acestei critici reiterând apărările prezentate în fața instanței de fond.

Referitor la proiectul procedurii generale de instrumentare si lichidare a daunelor de garanții din prisma avizării daunei si ajustării rezervei de daune, prin sentința civila instanța de fond a făcut greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv a "art. 40 din Hotărârea Guvernului nr. 395/2016 alin. (1). Și cu privire la această critică, recurenta-reclamantă a dezvoltat aceleași argumente pe care le-a prezentat și în fața primei instanțe.

În ceea ce privește motivul reținut de-ASF potrivit căruia Subscrisa nu a ținut cont de toate circumstanțele care impun actualizarea datelor utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru clasa de asigurare 8, acesta este neîntemeiat iar instanța de fond a făcut greșita aplicare a normelor de drept material.

In ceea ce privește lipsa unei evidente adecvate si ordonate a dosarelor de dauna (nn. Italia run off), instanța de fond a făcut greșita aplicare a art. 258 alin. (1) lit. (i) din Regulamentul delegat 35/2015.

Prin sentința civila instanța de fond a făcut greșita aplicare a prevederilor art. 31 lit. a) din Legea nr. 237/2015.

Prin sentința civila instanța de fond a făcut greșita aplicare a art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care pe cale de excepție a solicitat anularea recursului deoarece apreciază că reclamanta nu a motivat recursul și implicit se impune anularea recursului, iar pe fond a apreciat că recursul este nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă deși a indicat în mod expres motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în temeiul căruia acesta a declarat recurs, iar în cuprinusl cererii acesta a indicat o serie de acte normative pe care instanța de fond le-a interpretat greșit în motivarea hotărârii recurate, totuși din cuprinsul cererii de recurs nu se desprind veritabile critici prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinței recurate, printr-o raportare în concret la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii sale.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. s-a limitat, în susținerea cererii de recurs, să afirme fără un suport concret că instanța de fond l-a pronunțarea hotărârii a făcut greșita aplicare a art. 258 alin. (1) lit. (i) din Regulamentul delegat 35/2015, a prevederilor art. 31 lit. a) și a) art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015.

În ceea ce privește aceste critici se reține că argumentele prezentate de recurenta-reclamantă sunt aceleași pe care le-a prezentat în fața instanței de fond și pe care de altfel instanța de fond le-a avut în vedere la soluționarea cererii, practic acestea fiind reluarea în acest ciclu procesual.

Or, conduită procesuală manifestată de recurenta-reclamantă prin reiterarea situației de fapt și a argumentelor deja expuse în fața instanței de fond, urmărește practic o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanța de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția reclamantei de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare prevăzute de lege pentru investirea instanței cu o asemenea cerere.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 332 din data de 29 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2023