ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2781/2019

Ședința publică din data de 24 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat anularea Deciziei de sancționare nr. 3108/26.10.2015, cu consecința anulării sancțiunii amenzii în suma de 5.000 RON și obligarea pârâtei la plata de cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3414 din 7 noiembrie 2016, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a anulat Decizia nr. 3108/26.10.2015 emisă de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a înlăturat obligația reclamantului de plată a amenzii de 5.000 RON aplicată acestuia și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a interpretat în mod greșit textele legale incidente în cauza de față și a făcut o aplicare greșită a normelor speciale incidente domeniului instrumentelor și investițiilor financiare.

Instanța a reținut, în cadrul motivării sentinței toată situația de fapt, astfel cum aceasta este prezentată în preambulul actului contestat, și temeiurile de drept. Cu titlu de exemplu, în penultimul paragraf de pe pag. 9 a sentinței instanța a reținut, cităm:

"în esență, s-a constatat că deși reclamantul în calitatea acestuia de administrator special al emitentului și față de prevederile unei hotărâri AGEA a acestui emitent, îi revenea obligația de a finaliza procedura de neparticipare a acțiunilor emise anterior la o piață reglementată, anterior fund înscrise în cadrul operațiunilor de tranzacționare pe piața reglementată RASDAQ, situație tranzitorie reglementată atât de dispozițiile Legii nr. 151/2014, cât și de Regulamentul nr. 17/2014 adoptat în organizarea executării acestui act normativ ".

În mod eronat instanța de fond reține lipsa vinovăției intimatului din prisma faptului că societatea se află în procedura insolvenței. Din perspectiva finalității Legii nr. 151/2014 și a Regulamentului nr. 17/2014, rezultă cu puterea evidenței că aceste acte normative nu prevăd excepții exprese de la aplicarea lor, în cazul societăților pentru care instanța a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței.

Potrivit prevederilor art. 3 pct. 26 și art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006, administratorul special reprezintă interesele societății și ale acționarilor, fiind împuternicit să efectueze actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să își administreze activitatea.

În considerarea particularității speței și a normelor legale incidente (atât Legea nr. 151/2014, Regulamentul nr. 17/2014, cât și legislația în domeniul insolvenței), recurenta apreciază că modalitatea în care se derulează procedura inițiată în baza Legii nr. 151/2014 este responsabilitatea administratorului special să dispună măsurile necesare pentru derularea procedurii inițiate în baza hotărârii AGEA din data de 23.02.2015 cu respectarea dispozițiilor speciale ale Legii nr. 151/2014 și ale Regulamentului ASF nr. 17/2014 dat în aplicarea acesteia, precum și a prevederilor legii insolvenței.

Intimatul nu a depus documente din care să reiasă că judecătorul sindic nu a aprobat cheltuiala generată de plata acțiunilor, în contextul în care intimatul a întreprins demersurile necesare anterioare privind contractarea expertului autorizat independent, publicarea raportului curent privind înregistrarea cererilor de retragere din societate, demersuri efectuate urmare Hotărârii AGEA din data de 23.02.2015.

Susținerile instanței de fond referitoare la lipsa de vinovăție a intimatului din prisma legii insolvenței nu au în vedere drepturile acționarilor prevăzute de Legea nr. 151/2014, drepturi care, așa cum rezultă din lege, au un caracter special. Invocarea unei legi speciale în detrimentul altei legi speciale nu poate constitui un motiv de neconformare atâta vreme cât ambele legi oferă protecție în situații expres reglementate și atâta vreme cât dispozițiile acestora nu se exclud reciproc de la aplicare.

Conform informațiilor publicate pe site-ul BVB, acțiunile emise de Societatea B. S.A. Timișoara au fost admise la tranzacționare pe piața RASDAQ, categoria III-R.

Intimatul este administrator special al societății de la data de 07.07.2014, el semnând și toate rapoartele curente către A.S.F.

În conformitate cu dispozițiile legale de mai sus, AGEA Societății B. S.A Timișoara s-a întrunit pe data de 23.02.2015, în prezența acționarilor care dețin 81,37% din capitalul social și a hotărât în unanimitate, să respingă "(...) efectuarea demersurilor necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare", intimatul administrator special al societății - fiind împuternicit pentru (...) îndeplinirea tuturor formalităților necesare în vederea punerii în aplicare a hotărârii AGEA (...)".

Prin Raportul curent publicat pe site-ul BVB în data de 09.03.2015, emitentul a informat că a primit prima cerere de retragere din societate și că va iniția în termenul legal demersurile la ORC în vederea desemnării expertului autorizat independent.

În data de 18.03.2015, emitentul a publicat pe site-ul BVB raportul curent aferent numirii C. S.R.L., în calitate de expert autorizat independent în vederea stabilirii prețului ce urmează să fie plătit de societate pentru acțiunile deținute de acționarii care și-au exercitat-dreptul de retragere din societate.

Pe data de 08.05.2015, societatea a publicat Raportul curent referitor la prețul/acțiune (7,48 RON/acțiune) stabilit ca urmare a raportului de evaluare întocmit de expertul autorizat independent.

Prin Raportul curent publicat pe site-ul BVB în data de 08.07.2015, emitentul a informat că s-a încheiat termenul de depunere a cererilor de retragere, fiind depuse un număr de 4 cereri de retragere (78.515 acțiuni), reprezentând 26,52% din capitalul social.

Având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) din. Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014, prin adresa nr. x/17.08.2015. A.S.F. a solicitat emitentului publicarea raportului curent aferent încheierii plăților către acționarii care au solicitat retragerea din societate.

Raportul curent nu a fost publicat, însă emitentul, prin adresa înregistrată la A.S.F. cu nr. x/08.09.2015, a solicitat un punct de vedere referitor la plata contravalorii acțiunilor.

Ca răspuns la solicitare, A.S.F. a comunicat emitentului faptul că " (...) acționarii care au votat în favoarea hotărârii de respingere a efectuării demersurilor necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare și implicit ca societatea să fie retrasă de la tranzacționare de pe piața de capital, nu au dreptul de a se retrage în baza Legii 151/2014, societatea nefiind obligată de a plăti contravaloarea acțiunilor acestor acționari, în cazul în care ulterior au depus cereri de retragere din societate ".

Ca urmare a încetării de drept a activității RASDAQ, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, pe data de 27.10.2015, A.S.F. a luat măsura retragerii acțiunilor emise de Societatea B. S.A. Timișoara de la tranzacționare și radierea lor din evidența A.S.F.

Se mai arată că până la data încetării de drept a activității RASDAQ, emitentul nu efectuase plata acțiunilor și transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Decizia ASF nr. 3108/26.10.2015, recurenta a dispus sancționarea cu amendă în cuantum de 5.000 RON a pârâtului A. în calitatea acestuia de administrator special al societății B. S.A. Timișoara.

La luarea acestei măsuri s-a avut în vedere faptul că acțiunile emise de societatea B. S.A. Timișoara sunt tranzacționate pe piața RASDAQ, hotărârea AGEA adoptată la data de 23.02.2015, raportul curent publicat pe site-ul BVB în data de 09.03.2015 cu privire la înregistrarea primei cereri de retragere din societate și inițierea demersurilor la ORC pentru desemnarea expertului autorizat independent, raportul curent publicat în data de 08.05.2015, privind stabilirea de către expertul autorizat independent a prețului/acțiune, prevederile art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014, adresa nr. x/17.08.2015, prin care emitentului i s-a solicitat să dispună publicarea raportului curent aferent evenimentului prevăzut la art. 8 lit. g) din Regulamentul nr. 17/2014, însă până la data emiterii, nu a fost transmis/publicat pe site-ul BVB Raportul curent aferent încheierii plăților către acționarii care au solicitat retragerea din societate.

Astfel, s-a constatat că intimatul deține funcția de administrator special al societății B. S.A. Timișoara conform informațiilor furnizate de ONRC la data de 20.10.2015, numit la data de 07.07.2014, fiind aplicate dispozițiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 și art. 273 alin. (1) lit. a) pct. (i) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare.

Prin adresa înregistrată la A.S.F. sub RG/101048/26.11.2015, intimatul a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei ASF nr. 3108/26.10.2015, solicitând, în principal, revocarea integrală a acesteia și pe cale de consecință anularea amenzii în cuantum de 5.000 RON aplicată, însă prin Decizia nr. 403/18.02.2016 recurenta a respins plângerea prealabilă formulată.

Potrivit dispozițiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 și art. 273 alin. (1) lit. a) pct. (i) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare "Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de către:

g) entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de A.S.F., emitenții de valori mobiliare și/sau de către membrii consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entității autorizate, reglementate și supravegheate sau emitenților de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcții de conducere ori exercită cu titlu profesional activități reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităților autorizate, reglementate și supravegheate de A.S.F. și/sau a emitenților de valori mobiliare, precum și de către entitățile care au obligația de informare cu privire la depășirea pragurilor de deținere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu:

…

Art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i" Săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 272 se sancționează după cum urmează:

a) în cazul contravențiilor prevăzute la art. 272 alin. (1) lit. a)-f), lit. g) pct. 4, 5 și 7, lit. h), i), lit. j) pct. 1-9 și 11-17, lit. k) pct. 2 și 3 și la alin. (2) lit. e), h), i) și k):(i) cu avertisment sau amendă de la 1.000 RON la 50.000 RON, pentru persoanele fizice;".

Recurenta a avut în vedere faptul că nu au fost respectate întocmai unele dintre prevederile stabilite prin Regulamentul nr. 17/2014.

S-a reținut că potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014, era obligatorie achitarea contravalorii acțiunilor deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate "în termen de maximum 30 de zile lucrătoare, calculate de la data expirării termenului prevăzut la art. 6 alin. (2) pentru cererile depuse până la data efectuării de către societate a raportului curent prevăzut la art. 8 lit. d), iar prin adresa nr. x/17.08.2015, emitentului (societatea al cărei administrator special este intimatul) i s-a solicitat de către ea să dispună publicarea raportului curent aferent evenimentului prevăzut la art. 8 lit. g) din Regulamentul nr. 17/2014, însă până la data emiterii deciziei sancționatorii, s-a constatat că nu a fost transmis/publicat pe site-ul BVB raportul curent aferent încheierii plăților către acționarii care au solicitat retragerea din societate.

Astfel, s-a constatat că intimatului în calitatea acestuia de administrator special al emitentului și față de prevederile unei hotărâri a AEGA a acestui emitent, îi revenea obligația de a finaliza procedura de neparticipare a acțiunilor emise anterior la o piață reglementată, anterior fiind înscrise în cadrul operațiunilor de tranzacționare pe piața nereglementată RASDAQ, situație tranzitorie reglementată atât de dispozițiile Legii nr. 151/2014, cât și de Regulamentul nr. 17/2014 adoptat în organizarea executării acestei act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 151/2014 "(1) În situația în care adunarea generală a acționarilor hotărăște ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, acționarii au dreptul de a se retrage din societate în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, termenul în care acționarii își pot exercita dreptul de retragere este de 90 de zile de la publicarea hotărârii adunării generale a acționarilor în condițiile art. 2 alin. (3)."

Totodată, potrivit art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare:

"(1) Acționarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului sau la forma societății au dreptul de a se retrage din societate și de a obține de la societate contravaloarea acțiunilor pe care le posedă, la valoarea medie determinată de către un expert autorizat, prin folosirea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare (EVS).

(2) Costurile generate de efectuarea expertizei se suportă de societatea în cauză.

(3) O dată cu declarația de retragere, acționarii vor preda societății acțiunile pe care le posedă, dacă acestea au fost eliberate în condițiile art. 97.

(4) Ca urmare a retragerii acționarilor în condițiile prevăzute de alin. (1), acțiunile acestora vor fi dobândite de societate, dispozițiile art. 103 alin. (7) fiind aplicabile."

Prin urmare, intimatul avea obligația legală ca într-o astfel de situație să procedeze la efectuarea plății contravalorii acestor acțiuni în beneficiul acționarilor care nu sunt de acord cu decizia emitentului de a nu participa în continuare cu aceste acțiuni la tranzacții desfășurate pe o altă piață reglementată decât RASDAQ, obligație concretizată prin hotărârea evocată anterior, adoptată în acest sens de către emitent, fiind continuată această procedură specială de "despăgubire" a persoanelor care dețineau acțiuni în cadrul emitentului, fiind efectuat un raport de evaluare a acestor acțiuni și publicat ulterior pe site-ul BVB, fără însă ca o astfel de procedură să fie finalizată atât prin efectuarea plății efective a acestor acțiuni și să publice un raport corespunzător acestei proceduri finale.

Intimatul-reclamant a arătat că având în vedere pe de o parte, imposibilitatea legală, determinată de situația emitentului, aceea de societate aflată în insolvență și necesitatea obținerii prealabile a unui acord din partea judecătorului sindic pentru efectuarea unor astfel de plăți, iar pe de altă parte, împrejurarea că acționarii care în fapt au solicitat emitentului plata contravalorii acestor acțiuni ar fi incluși în categoria celor care nu s-au opus unei astfel de decizii adoptată de către emitent de neparticipare la tranzacționare a acestor acțiuni pe o piață reglementată, nu a avut posibilitatea de a finaliza o astfel de procedură.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că este exclusă orice vinovăție contravențională a intimatului, având în vedere că acesta deținea la data de referință o funcție de conducere care însă nu îi permitea exercitarea atribuțiilor fixate în sarcina sa prin hotărârea emitentului acțiunilor de finalizare a acestei proceduri de "despăgubire", iar în plus, o astfel de obligație era circumscrisă exclusiv în favoarea acționarilor care s-au opus unei astfel de retrageri a emitentului, categorie deși expres prevăzută de lege, totuși nu a fost relevată de către recurentă ca fiind existentă în privința emitentului, neavând relevanță că formal a fost decisă neparticiparea la o piață reglementată a acțiunilor deținute astfel, precum și continuarea acestei proceduri prin efectuarea evaluării acestor acțiuni.

Însă, în speță, așa cum a reținut și instanța de fond, din momentul în care, împotriva societății emitente a acțiunilor s-a deschis procedura insolvenței, funcția de conducere pe care o deținea intimatul în cadrul acestei societăți, nu îi mai permitea acestuia exercitarea tuturor atribuțiilor avute anterior deschiderii procedurii.

Intimatul având calitatea de administrator special al B. S.A., în insolvență, poate exercita doar atribuțiile limitativ prevăzute de Legea 85/2006, iar printre aceste atribuții nu figurează și aceea de a ordona plata contravalorii acțiunilor către asociații care si-au exercitat dreptul de retragere în mod legal.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că aplicarea amenzii persoanei fizice care îndeplinește funcția de administrator special, pentru motivele arătate în Decizia nr. 3108/26.10.2015, este nelegală, atâta timp cât intimatul nu are dreptul conferit de lege în sensul efectuării plăților către acționarii retrași.

Totodată, recurenta susține că, în temeiul Legii 85/2006 privind insolvența, administratorul special reprezintă interesele societății și ale acționarilor, fiind împuternicit să efectueze actele de administrare necesare în perioada de procedură când debitorului i se permite să își administreze activitatea.

În baza acestor prevederi, recurenta arata că, modalitatea în care se derulează procedura inițiată în baza Legii nr. 151/2014 și a Regulamentului ASF nr. 17/2014 este responsabilitatea administratorului special.

Prima instanța a reținut în mod corect că recurenta nu a analizat în cuprinsul actului de sancționare situația în care se afla societatea emitentă a acțiunilor și administratorul special al acesteia, respectiv situația deschiderii procedurii insolvenței împotriva acesteia, fapt care exclude vinovăția contravențională a intimatului.

Prin actul de sancționare, recurenta a analizat situația juridică a societății emitente, respectiv a administratorului special, ca și când împotriva societății B. S.A. nu s-ar fi deschis procedura insolvenței, aceasta neținâd cont de prevederile speciale ale Legii nr. 85/2006.

Astfel, în mod corect prima instanța a mai reținut și faptul că, din perspectiva dispozițiilor art. 6 din CEDO, recurenta avea obligația de a asigura intimatului toate garanțiile administrative pentru a cunoaște împrejurările de fapt și de drept concrete care au dus în mod efectiv la sancționarea sa contravențională.

În acest context, instanța de fond a reținut și faptul că, aplicarea formală a amenzii, fără lămurirea vinovăției intimatului prin analizarea apărărilor invocate, conduce la încălcarea prevederilor art. 6 din CEDO.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței nr. 3414 din 07 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2019.