ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3746/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București, anularea Deciziei nr. 619 din 10.10.2009 a UNBR, prin care a fost revocată Decizia 5403 din 18.03.2000 a Consiliului Uniunii Avocaților din România prin care a fost primit în profesia de avocat; precum și anularea Deciziei nr. 632/08.03.2016 a Consiliului Baroului București prin care a fost respinsă reînscrierea sa în Tabloul Avocaților incompatibili.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 2858 din data de 4 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Baroul București și, în consecință, a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 619/10.10.2009.

A respins în rest acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiat, și a obligat reclamantul să plătească pârâtului Baroul București suma de 400 RON cheltuieli de judecată cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței civile nr. 2858 din data de 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a susținut că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material privind parcurgerea procedurii prealabile, cât și cu privire la aplicarea deciziilor Curții Constituționale.

În mod eronat a apreciat instanța de fond că recurentul nu ar fi parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Decizia nr. 619/10.10.2009 a UNBR prin care a fost revocată Decizia nr. 5403/18.03.2000 a Consiliului UAR, privind primirea recurentului în profesia de avocat, cu scutire de examen, nu i-a fost comunicata niciodată recurentului, susținerea instanței de judecata ca acesta ar avut cunoștința cel mai târziu la data de 26.10.2012 despre existența acesteia neputând fi reținută.

Prin Hotărârea 8568 din 01.09.2015, Consiliul Baroului București respinge solicitarea recurentului, menționând că Decizia Consiliului UAR nr. 5403/18.03.2000 de primire în profesie, a fost revocata conform dispozițiilor Hotărârii Consiliului UNBR nr. 621/10.10.2009.

Împotriva Hotărârii nr. 8568 din 01.09.2015 a Consiliul Baroului București recurentul a formulat plângere, ce contesta inclusiv decizia 619/10.10.2009, aceasta având caracter de plângere prealabilă, menționând că se contestă atât revocarea hotărârii de primire în profesie, cât și refuzul de înscriere pe Tabloul Avocaților din anul 2015.

Necomunicarea deciziei 619/10.10.2009 face ca atât plângerea prealabilă, cât și acțiunea în fața instanței judecătorești sa fie făcute cu respectarea termenelor legale.

Decizia Curții Constituționale este aplicabila pentru viitor, astfel că la formularea prezentei acțiuni, textul invocat de UNBR pentru revocarea deciziei de primire a recurentului în avocatură este neconstituțional. La data formulării prezentei acțiuni, legea aplicabila speței este cea modificată prin Decizia nr. 297/2014 a Curții Constituționale, prin care sintagma "care trebuie rezolvată în termenul de două luni de la emiterea deciziei" prevăzută în art. 25 alin. (2)din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat este neconstituțională.

1.4. Apărările intimaților

1.4.1. Prin întâmpinarea formulată, intimata Uniunea Națională a Barourilor din România a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul a argumentat că în mod corect instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că nu a fost urmată procedura prealabilă. La data de 26.10.2012, recurentul a primit adresa UNBR nr. 1567/2012, adresă prin care a fost înștiințat de existența Deciziei nr. 619/2009, prin care a fost revocată decizia de primire în profesie.

Recurentul a formulat contestație doar împotriva Hotărârii nr. 8568/01.09.2015. În cuprinsul răspunsului primit ca urmare a contestației formulate, Consiliul Baroului București face referire la Decizia nr. 619/10.10.2009 pentru a-și motiva soluția adoptată. Or, acest lucru nu este de natură a acoperi lipsa parcurgerii procedurii prealabile cu privire la Decizia nr. 619/10.10.2009.

Nu în ultimul rând, în prezenta cauză se solicită anularea a doua acte administrative individuale, emise de doua organe diferite (Consiliul Baroului București și Consiliul UNBR), în mod cert impunându-se parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de lege cu privire la ambele acte.

Intimata a mai argumentat că Decizia Curții Constituționale nr. 297/2014 nu are aplicabilitate în prezenta cauză.

1.4.2. La rândul său, intimatul Baroul București a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, argumentând că prima instanță în mod corect a apreciat că acțiunea recurentului-reclamant este inadmisibilă pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile de către acesta din urmă cu privire la Decizia/Hotărârea nr. 619 din 10.10.2009 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Pentru Decizia/Hotărârea nr. 619 din 10.10.2009 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, termenul de 6 luni s-a împlinit la data 10.04.2010, iar recurentul-reclamant nu a formulat plângere prealabilă împotriva acestei Hotărâri, motiv pentru care prezenta acțiune cu privire la anularea Deciziei/Hotărârii nr. 619 din 10.10.2009 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România este inadmisibilă.

De asemenea, în mod corect, se reține de către prima instanță că recurentul-reclamant a avut cunoștință de Decizia/Hotărârea nr. 619 din 10.10.2009 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România la data de 26.10.2012, cu ocazia primirii adresei UNBR nr. 1567/2012 prin care a fost informat de existența Deciziei nr. 619 din 10.10.2009 emisă de Consiliul

Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care a fost revocată decizia de intrarea în profesia de avocat de care beneficiase anterior.

De asemenea, în mod corect, reține prima instanță că plângerea formulată de recurentul-reclamant A. împotriva Hotărârii nr. 8568 din 01.09.2015 a Consiliului Baroului București se referă doar la această din urmă Hotărâre și nu și la Decizia/Hotărârea nr. 619 din 10.10.2009 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, așa cum, în mod eronat, se susține de către recurentul-reclamant, întrucât din cuprinsul acesteia nu reiese că se cere revocarea Deciziei/Hotărârii nr. 619 din 10.10.2009 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, ci doar a Hotărârii nr. 8568 din 01.09.2015 a Consiliului Baroului București.

Mai mult, din Decizia nr. 632 din 08.03.2016 emisă de Consiliul Baroului București nu reiese că recurentul-reclamant ar fi contestat Decizia/Hotărârea nr. 619 din 10.10.2009 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, așa cum susține recurentul-reclamant A., ci reiese că recurentul-reclamant a contestat doar Hotărârea nr. 8568 din 01.09.2015 a Baroului București.

În ceea ce privește Decizia/Hotărârea nr. 619 din 10.10.2009 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, în mod legal s-a dispus revocarea deciziilor de primire în profesia de avocat emise de Consiliul UNBR, până la modificarea Legii nr. 51/1995 privind profesia de avocat prin Legea nr. 255/2004, decizii aflate în arhiva UNBR și neridicate de beneficiarii acestora. Astfel, recurentul-reclamant A., deși a fost admis în profesia de avocat cu scutire de examen, nu s-a conformat dispozițiilor legale prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în vigoare la vremea respectivă, nefăcând dovada încetării stării de incompatibilitate în care se afla în termen de 2 luni de la data admiterii în profesia de avocat.

Faptul că în prezent prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în care se prevedea obligativitatea rezolvării stării de incompatibilitate în termen de două luni de la data primirii în profesia de avocat au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 297 din 14.07.2014 a Curții Constituționale nu are nicio relevanță juridică, întrucât Decizia nr. 5403 din 18.03.2000 a Consiliului Uniunii Barourilor din România nu mai produce efecte juridice în prezent, ca urmare a expirării termenului de 2 luni în care recurentul-reclamant A. trebuia să rezolve starea sa de incompatibilitate.

Examinând hotărârea prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), invocat de către recurentul - reclamant, Înalta Curte constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce urmează.

În speță, recurentul-reclamant a contestat Hotărârea nr. 619 din 10.10.2009 a UNBR, prin care a fost revocată Decizia nr. 5403 din 18.03.2000 a Consiliului Uniunii Avocaților din România de primire a recurentului în profesia de avocat cu scutire de examen, precum și Hotărârea nr. 632/08.03.2016 a Consiliului Baroului București prin care a fost respinsă reînscrierea sa în Tabloul Avocaților incompatibili.

Prima instanță a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 619/10.10.2009, reținând că reclamantul nu a uzat de procedura prealabilă obligatorie, instituită de art. 7 din Legea 554/2004, și, raportat la menținerea acestei decizii, a respins și capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 632/08.03.2016 a Consiliului Baroului București prin care a fost respinsă reînscrierea recurentului pe Tabloul Avocaților incompatibili.

Raționamentul primei instanțe în privința declarării inadmisibilității primului capăt de cerere este criticabil.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Textul de lege indicat stabilește ca punct de pornire pentru curgerea termenului de îndeplinire a procedurii prealabile momentul comunicării actului administrativ a cărui revocare se solicită.

În speță, Înalta Curte constată că Decizia nr. 619/10.10.2009 nu i-a fost comunicată recurentului.

La data de 24.08.2015 recurentul a formulat cerere de reînscriere în Baroul București ca avocat definitiv, cerere care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 8568/01.09.2015 a Consiliului Baroului București.

La data de 14.10.2015 recurentul a formulat plângere prealabilă împotriva Hotărârii nr. 8568/01.09.2015 a Consiliului Baroului București, adresată UNBR pe care a calificat-o ca și plângere prealabilă, prin care aduce critici inclusiv Hotărârii nr. 619/10.10.2009 a Consiliului UNBR.

Însuși intimata UNBR reține, în cuprinsul Deciziei nr. 85/24.03.2016 privind plângerea formulată de recurentul A. și înregistrată sub nr. x-CS-20.10.2015, că prin plângerea formulată petentul a solicitat anularea/revocarea Hotărârii Consiliului UNBR nr. 619/10.10.2009 și a Hotărârii Consiliului Baroului București nr. 8568/01.09.2015, precum și înscrierea pe Tabloul avocaților definitivi din cadrul Baroului București.

Aceeași plângere a fost adresată și Consiliului Baroului București, care a respins-o prin Decizia nr. 632/08.03.2016.

Față de acestea, Înalta Curte reține că în mod eronat a concluzionat instanța de fond că recurentul-reclamant nu ar fi îndeplinit procedura prealabilă față de Hotărârea nr. 619/10.10.2009 a Consiliului UNBR.

Argumentul potrivit căruia recurentul-reclamant ar fi avut cunoștință de Hotărârea UNBR nr. 619/10.10.2009 încă din data de 26.10.2012 nu este de natură a determina soluția contrară, câtă vreme acestuia nu i s-a comunicat actului administrativ, pentru a se aprecia asupra începerii curgerii termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât plângerea formulată de acesta la data de 14.10.2015 se consideră a fi făcută în termen. Aceasta cu atât mai mult cu cât înștiințarea din 2012 asupra revocării deciziei de primire în profesie se referă în mod eronat la Hotărârea nr. 621, iar nu la Hotărârea nr. 619/10.10.2009.

În raport cu aceste argumente, Înalta Curte reține că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, privându-l pe reclamant de accesul la justiție.

Față de aceste împrejurări, constatând că prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului capătului de cerere referitor la anularea Hotărârii nr. 619/10.10.2009 și că declararea admisibilității acestui capăt de cerere impune reanalizarea și a capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. 632/2016, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul, și în consecință va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2858 din data de 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iulie 2019.

GGC - GV