ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Iași, anularea Deciziei nr. 1102 emisă la data de 05.06.2015 de Consiliul UNBR, anularea Deciziei nr. 39 emisă la data de 28.01.2015 de către Consiliul Baroului Iași, admiterea cererii de înscriere pe Tabloul avocaților incompatibili din cadrul Baroului Iași și constatarea tratamentului discriminatoriu instituit prin aplicarea prevederilor Legii nr. 51/1995 de către Baroul Iași și UNBR prin împiedicarea în mod sistematic a exercitării profesiei de avocat în una dintre formele prevăzute de Legea nr. 51/1995, înlăturarea discriminării și repararea prejudiciului suferit ca urmare a discriminării.

Prin Sentința civilă nr. 2799 din 29 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., pentru existența puterii de lucru judecat, și a obligat reclamanta la plata către pârâta UNBR a sumei de 800 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 2799 din 29 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

La data de 19 iunie 2019, recurenta-reclamantă A. a depus la dosar o cerere prin care a învederat că renunță la judecarea recursului declarat în cauză, conform art. 406 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 463 din C. proc. civ., republicat.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantei A. la judecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2799 din 29 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă la plata, către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România, a sumei de 500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantei A. la judecata recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2799 din data de 29 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă la plata, către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România, a sumei de 500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - NN