ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1471/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin încheierea din 23 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 3425/110/2013* a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul B.R. împotriva petentul M.D. împotriva domnilor judecători P.N.D.O. și B.A.M. în Dosarul nr. 3425/110/2013* al Curții de Apel Bacău, secția I civilă, ce are ca obiect apelul declarat de reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâții Unitatea administrativ teritorială a municipiului Moinești, Consiliul local al municipiului Moinești și Primarul municipiului Moinești, împotriva sentinței civile nr. 833 din 06 iunie 2014 a Tribunalului Bacău, secția I civilă, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în constatare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul M.D., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 13 martie 2015. Prin rezoluția din 16 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursul este prematur formulat. Completul de filtru nr. 7, la data de 18 martie 2015, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs, iar recurentul a formulat un punct de vedere prin care arată că recursul a fost promovat în termen socotit de la momentul comunicării încheierii recurate.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 29 mai 2015, fără citarea părților. Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de prematuritate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca prematur formulat, pentru următoarele considerente: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. hotărârile pronunțate în cererile privitoare la litigii de muncă, cum este cazul în speță, nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la Curtea de apel, fiind astfel definitive în înțelesul art. 634 C. proc. civ. Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civi., „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. Conform art. 53 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., „când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță". Din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc.

civ., cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiași art. menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, textele legale invocate folosind sintagmele „hotărârea prin care s-a soluționat cauza", „trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau la prima instanță", ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a membrilor completului care participă la judecarea unui apel va putea fi atacată cu recurs numai după soluționarea cauzei respective și pronunțarea unei hotărâri definitive, în înțelesul art. 634 C. proc.

civ. În speță, se constată că, la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelului, respectiv data de 20 martie 2015, cauza în care s-a pronunțat această încheiere nu fusese soluționată pe fond. În acest context, se constată că judecarea apelului de către Curtea de Apel Bacău nu era finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelului, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, înainte de soluționarea cauzei în fond, este prematur formulat.

Susținerea recurentului în sensul că recursul a fost promovat în termen socotit de Ia comunicarea încheierii recurate nu poate fi reținută. Pe de o parte, așa cum s-a arătat mai sus, din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a ll-a al aceluiași art. menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive prin care s-a soluționat cauza, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată. Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 184 alin. (1) C. proc. civ., punctul de plecare a termenului este stabilit, ca regulă, de momentul comunicării actului de procedură, în speță actul de procedură fiind reprezentat de hotărârea definitivă pronunțată în cauză.

Din coroborarea dispozițiilor art. 53 cu prevederile art. 485 alin. (1) teza a ll-a raportate la art. 468 alin. (2) și (3) C. proc. civ. rezultă că mai sunt stabilite expres două modalități echivalente comunicării hotărârii, și anume atunci când comunicarea hotărârii a fost făcută părții odată cu încheierea de încuviințare a executării silite, precum și socotirea hotărârii ca fiind comunicată la data depunerii cererii de recurs, actul de procedură fiind îndeplinit de parte mai înainte de comunicarea acesteia. Acestor cazuri de echipolentă specifice apelului și recursului li se adaugă cele reglementate în partea generală a Codului, art. 184 alin. (2) C. proc. civ. (actul se consideră comunicat părții și în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum și în cazul în care a cerut comunicarea actului unei alte părți), precum și cel prevăzut de art. 457 alin. (3) C. proc.

civ. (hotărârea se consideră comunicată prin comunicarea deciziei de respingere ca inadmisibilă a unei căi de atac neprevăzute de lege, cale de atac exercitată de parte în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii atacate). Cum cazurile de echipolentă au fost prevăzute expres de legiuitor, acestea sunt de strictă de interpretare și aplicare, neputând fi extinse prin analogie, iar recurentul nu se regăsește în niciunul din aceste cazuri, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, înainte de soluționarea cauzei în fond, este prematur formulat. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de reclamantul M.D.

împotriva încheierii de ședință din 23 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de reclamantul M.D., în contradictoriu cu intimații Unitatea administrativ teritorială a municipiului Moinești, Consiliul local al municipiului Moinești și Primarul municipiului Moinești, toți cu sediul în Moinești, împotriva încheierii de ședință din 23 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția l civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2015.