ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1471/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin

încheierea din 23 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, pronunțată

în Dosarul nr. 3425/110/2013* a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul

B.R. împotriva petentul M.D. împotriva domnilor judecători P.N.D.O. și B.A.M. în

Dosarul nr. 3425/110/2013* al Curții de Apel Bacău, secția I civilă, ce are ca obiect

apelul declarat de reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâții Unitatea administrativ

teritorială a municipiului Moinești, Consiliul local al municipiului Moinești și

Primarul municipiului Moinești, împotriva sentinței civile nr. 833 din 06 iunie

2014 a Tribunalului Bacău, secția I civilă, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune

în constatare.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs petentul M.D., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 13

martie 2015.

Prin rezoluția din 16 martie 2015, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursul este prematur formulat.

Completul de filtru nr. 7, la data de 18

martie 2015, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C.

proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune

punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Comunicarea raportului a fost îndeplinită

potrivit dovezilor de la dosar recurs, iar recurentul a formulat un punct de vedere

prin care arată că recursul a fost promovat în termen socotit de la momentul comunicării

încheierii recurate.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare,

în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea

căii de atac la data de 29 mai 2015, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art.

493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de prematuritate, reținută prin

raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca prematur formulat,

pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C.

proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta,

indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate

obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile,

aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în

fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate

de dreptul intern prin legea procesuală.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. hotărârile

pronunțate în cererile privitoare la litigii de muncă, cum este cazul în speță,

nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la Curtea de apel, fiind

astfel definitive în înțelesul art. 634 C. proc. civ.

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civi.,

„încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată

cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este

definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară,

în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Conform art. 53 alin. (3) teza a II-a C.

proc. civ., „când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă,

ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță".

Din coroborarea dispozițiilor art. 53

alin. (1) C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiași art.

menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate

face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea

hotărârii prin care s-a soluționat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre

este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea

recurată, textele legale invocate folosind sintagmele „hotărârea prin care s-a soluționat

cauza", „trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau la prima

instanță", ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de

recuzare a unui judecător sau a membrilor completului care participă la judecarea

unui apel va putea fi atacată cu recurs numai după soluționarea cauzei respective

și pronunțarea unei hotărâri definitive, în înțelesul art. 634 C. proc. civ.

În speță, se constată că, la data declarării

recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a completului

însărcinat cu judecarea apelului, respectiv data de 20 martie 2015, cauza în care

s-a pronunțat această încheiere nu fusese soluționată pe fond.

În acest context, se constată că judecarea

apelului de către Curtea de Apel Bacău nu era finalizată, iar ceea ce s-a atacat

cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare

a completului însărcinat cu judecarea apelului, ceea ce înseamnă că recursul declarat

împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, înainte de soluționarea

cauzei în fond, este prematur formulat.

Susținerea recurentului în sensul că recursul

a fost promovat în termen socotit de Ia comunicarea încheierii recurate nu poate

fi reținută.

Pe de o parte, așa cum s-a arătat mai sus,

din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., cu prevederile alin.

(3) teza a ll-a al aceluiași art. menționat, rezultă că împotriva încheierii prin

care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară,

în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive prin care s-a soluționat

cauza, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor

art. 184 alin. (1) C. proc. civ., punctul de plecare a termenului este stabilit,

ca regulă, de momentul comunicării actului de procedură, în speță actul de procedură

fiind reprezentat de hotărârea definitivă pronunțată în cauză.

Din coroborarea dispozițiilor art. 53 cu

prevederile art. 485 alin. (1) teza a ll-a raportate la art. 468 alin. (2) și (3)

C. proc. civ. rezultă că mai sunt stabilite expres două modalități echivalente comunicării

hotărârii, și anume atunci când comunicarea hotărârii a fost făcută părții odată

cu încheierea de încuviințare a executării silite, precum și socotirea hotărârii

ca fiind comunicată la data depunerii cererii de recurs, actul de procedură fiind

îndeplinit de parte mai înainte de comunicarea acesteia.

Acestor cazuri de echipolentă specifice

apelului și recursului li se adaugă cele reglementate în partea generală a Codului,

art. 184 alin. (2) C. proc. civ. (actul se consideră comunicat părții și în cazul

în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum și în cazul în care

a cerut comunicarea actului unei alte părți), precum și cel prevăzut de art. 457

alin. (3) C. proc. civ. (hotărârea se consideră comunicată prin comunicarea deciziei

de respingere ca inadmisibilă a unei căi de atac neprevăzute de lege, cale de atac

exercitată de parte în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii atacate).

Cum cazurile de echipolentă au fost prevăzute

expres de legiuitor, acestea sunt de strictă de interpretare și aplicare, neputând

fi extinse prin analogie, iar recurentul nu se regăsește în niciunul din aceste

cazuri, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea

de recuzare, înainte de soluționarea cauzei în fond, este prematur formulat.

Pentru aceste considerente, în aplicarea

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca prematur

formulat, recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva încheierii de ședință

din 23 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur formulat, recursul

declarat de reclamantul M.D., în contradictoriu cu intimații Unitatea administrativ

teritorială a municipiului Moinești, Consiliul local al municipiului Moinești și

Primarul municipiului Moinești, toți cu sediul în Moinești, împotriva încheierii

de ședință din 23 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția l civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29

mai 2015.