ÎCCJ, decizie (scj.ro #126176)

Cerere de recuzare. Încheiere de respingere. Recurs formulat înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive. Prematuritate.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul.

Index alfabetic :

recuzare

prematuritate

NCPC, art. 53, art. 457, art. 634

Din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) NCPC, cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiași articol menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, textele legale invocate folosind sintagmele „hotărârea prin care s-a soluționat cauza”, „trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau …la prima instanță”, ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a membrilor completului care participă la judecarea unui apel va putea fi atacată cu recurs numai după soluționarea cauzei respective și pronunțarea unei hotărâri definitive, în înțelesul art. 634 NCPC.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, înainte de soluționarea apelului în fond, este prematur formulat.

Secția I civilă, decizia nr. 1471 din 29 mai 2015

Prin încheierea din 23 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, Secția I civilă a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul M.D. împotriva domnilor judecători P.N. și B.A. în dosarul nr. xxx5/110/2013*, ce are ca obiect apelul declarat de reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâții Unitatea administrativ-teritorială a municipiului Moinești, Consiliul local al municipiului Moinești și Primarul municipiului Moinești, împotriva sentinței civile nr. 833/2014 a Tribunalului Bacău, având ca obiect litigiu de muncă – acțiune în constatare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul M.D., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 13 martie 2015.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) din noul Cod de procedură civilă,  Înalta Curte urmează a-l respinge, ca prematur formulat, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) NCPC, legiuitorul a  stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de  drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la litigii de muncă, cum este cazul în speță, nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel, fiind astfel definitive în înțelesul art. 634 NCPC.

Potrivit art. 53 alin. (1) NCPC, „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Conform art. 53 alin. (3) teza a II-a NCPC, „când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță”.

Din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) NCPC, cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiași articol menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, textele legale invocate folosind sintagmele „hotărârea prin care s-a soluționat cauza”, „trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau …la prima instanță”, ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a membrilor completului care participă la judecarea unui apel va putea fi atacată cu recurs numai după soluționarea cauzei respective și pronunțarea unei hotărâri definitive, în înțelesul art. 634 NCPC.

În speță, se constată că, la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelului, respectiv data de 20 martie 2015, cauza în care s-a pronunțat această încheiere nu fusese soluționată pe fond.

În acest context, se constată că judecarea apelului de către Curtea de Apel Bacău nu era finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelului, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, înainte de soluționarea cauzei în fond, este prematur formulat.

Susținerea recurentului în sensul că recursul a fost promovat în termen socotit de la comunicarea încheierii recurate nu poate fi reținută.

Pe de o parte, așa cum s-a arătat mai sus, din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) NCPC, cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiași articol menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive prin care s-a soluționat cauza, iar nu în termen de 5 zile de când a

fost comunicată încheierea recurată.

Pe de altă parte,  potrivit prevederilor art. 184 alin. (1) NCPC, punctul de plecare a termenului este stabilit, ca regulă, de momentul comunicării actului de procedură, în speță actul de procedură fiind reprezentat de hotărârea definitivă pronunțată în cauză.

Din coroborarea dispozițiilor art. 53 cu prevederile art. 485 alin. (1) teza a II-a raportate la art. 468 alin. (2) și (3) NCPC rezultă că  mai sunt stabilite expres două modalități echivalente comunicării hotărârii, și anume atunci când comunicarea hotărârii a fost făcută părții odată cu încheierea de încuviințare a executării silite, precum și socotirea hotărârii ca fiind comunicată la data depunerii cererii de recurs, actul de procedură fiind îndeplinit de parte mai înainte de comunicarea acesteia.

Acestor cazuri de echipolență specifice apelului și recursului li se adaugă cele reglementate în partea generală a codului, art. 184 alin. (2) NCPC (actul se consideră comunicat părții și în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum și în cazul în care a cerut comunicarea actului unei alte părți),  precum și cel prevăzut de art. 457 alin. (3) NCPC (hotărârea se consideră comunicată prin comunicarea deciziei de respingere ca inadmisibilă a unei căi de atac neprevăzute de lege, cale de atac exercitată de parte în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii atacate).

Cum cazurile de echipolență au fost prevăzute expres de legiuitor, acestea sunt de strictă de interpretare și aplicare, neputând fi extinse prin analogie, iar recurentul nu se regăsește în niciunul din aceste cazuri, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, înainte de soluționarea cauzei în fond, este prematur formulat.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) NCPC, Înalta Curte a respins, ca prematur formulat, recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva încheierii de ședință din 23 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău.