ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3288/2014

După deliberare, asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

decizia nr. 22 din data de 3 martie 2014. pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

I civilă,

s-a respins, ca

nefondat, apelul formulat de contestatorul C.L. împotriva sentinței nr. 1404 din

9 octombrie 2013 a Tribunalului Bacău, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii definitive a

declarat recurs contestatorul C.L.,

care

a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 iulie

2014 și repartizat spre soluționare, aleatoriu, completului 12 filtru.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile

art. 488 pct. 8 și urm. C. proc. civ. și pe prevederile C. muncii.

În condițiile reglementate de art. 493

alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 4 septembrie 2014 s-a dispus

întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport

constatându-se că acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ.

Prin rezoluția din 16 septembrie 2014,

completul 12 filtru a analizat conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus

comunicarea acestuia părților litigante, pentru ca acestea să formuleze un punct

de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Deși, din procesele-verbale de înmânare

aflate la dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu

a recursului a fost comunicat contestatorii Iui la data de 22 septembrie 2014, iar

intimatei la 29 septembrie 2014, aceștia nu și-au exprimat un punct de vedere Ia

raport.

Constatându-se ca fiind încheiată procedura

filtru, prin rezoluția din data de 23 octombrie 2014, completul 12 a stabilit termenul

de judecată pentru soluționarea recursului la data de 21 noiembrie 2014, în conformitate

cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Recursul este scutit de la plata taxei

judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.

Examinând recursul, Înalta Curte va supune

analizei problema admisibilității acestuia, în raport de dispozițiile art. 248

alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act

normativ, față de care constată următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

"hotărârile date în apel cele date potrivit legii, fără drept de apel, precum

și alte hotărâri cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Art. XVIIl alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civi. stipulează

că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și

până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate

în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., republicată. în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și asigurări sociale. În materie de expropriere, în cererile

privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea,

în aceste procese nu stau supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel

în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului".

Pentru această categorie de litigii, noua

reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă Ia 7 iunie 2013, sub

nr. 3083/110/2013, contestatorul a solicitat obligarea intimatei SC E. Servicii

Tehnice SRL la anularea deciziei de concediere nr. 291/2013, reintegrarea sa în

funcția deținută anterior emiterii acesteia, conform art. 78 alin. (2) C.

muncii, obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate

și a tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate, calculate până la reintegrarea

efectivă deținută anterior concedierii, precum și la plata daunelor morale/profesionale

în cuantum de 50.000 RON, potrivit dispozițiilor art. 269 și urm. C. muncii, cu

cheltuieli de judecată.

Față de natura pretenției deduse judecății,

se reține că aceasta izvorăște dintr-un conflict de muncă, cauza circumscriindu-se,

din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în

vigoare a acestui act normativ nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii,

nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile

în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, în raport de conținutul acestor

dispoziții legale, precum și de caracterul pretențiilor solicitate de contestator

prin acțiunea introductivă de instanță, se apreciază că recursul este inadmisibil.

Mai mult decât atât, prevederile art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date

în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, decizia nr. 22 dîn 3 martie 2014

a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului

legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată

calea de atac a recursului.

Pentru considerentele arătate în precedent,

în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,

ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul C.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul C.L. împotriva deciziei nr. 22 din 3 martie 2014 a Curții de Apel

Bacău, secția I civilă.

Decizia nu este supusă niciunei căi de

atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

21 noiembrie 2014.