ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3494/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La

data de 26 septembrie 2014 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, recursul formulat de pârâtul P.N. împotriva deciziei

civile nr. 262/CM din 24 iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile

art. 488 pct. 8 și urm. C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 și pe prevederile

C. muncii.

În condițiile reglementate de art. 493

alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 septembrie 2014 s-a procedat

la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin

raport constatându-se că acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ.

Prin rezoluția din 1 octombrie 2014, completul

12 filtru a analizat conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea

către părțile litigante, pentru ca acestea să formuleze un punct de vedere, conform

prevederilor art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Deși din procesele-verbale de înmânare

aflate în dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu

a recursului a fost comunicat recurentului la data de 10 octombrie 2014, iar intimatei

la aceeași dată de 10 octombrie 2014, aceștia nu și-au exprimat un punct de vedere

la raport.

Constalându-se ca fiind încheiată procedura

filtru, prin rezoluția din data 11 noiembrie 2014, completul 12 a stabilit termenul

de judecată pentru soluționarea recursului la data de 5 decembrie 2014, în conformitate

cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Recursul este scutit de la plata taxei

judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.

Analizând recursul formulat Înalta

Curte îl va respinge ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Urmare a pronunțării deciziei nr. 262/CM

din 24 iunie 2014 de către Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a fost admis

apelul declarat de reclamanta SC E.S.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 4119

din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtul P.N. A fost schimbată în tot

sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea, pârâtul fiind obligat la

plata către reclamantă a sumei de 4.038 RON încasată necuvenit.

În speță, prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, la 18 septembrie 2013,

reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 4.038 RON încasată

necuvenit, reprezentând 15% spor pentru muncă în condiții penibile și 10% spor pentru

munca desfășurată în condiții de nocivitate. Faptul încasării de sporuri necuvenite

a fost constatat prin decizia nr. 70/2012 a Camerei de Conturi Tulcea. În drept,

acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 53/2003, republicată.

Față de natura pretenției deduse judecății,

se reține că aceasta izvorăște dintr-un conflict de muncă, cauza circumscriindu-se,

din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în

vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013 nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De

asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele

de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt

supuse numai apelului.

Prin urmare, în raport de conținutul acestor

dispoziții legale, precum și de caracterul pretențiilor solicitate de reclamantă

prin acțiunea introductivă de instanță, se apreciază că recursul este inadmisibil.

Mai mult decât atât, prevederile art. 634

alin. (1) pcL 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date

în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, decizia nr. 262/CM din 24 iunie

2014 a Curții de .Apel Constanța, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul

textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi

exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced,

recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil recursul formulat

de pârâtul P.N. împotriva deciziei civile nr. 262/CM din 24 iunie 2014 a Curții

de Apel Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata SC E.S.T. SRL

având sediul în Macin, jud. Tuleea.

Decizia nu este supusă nieîunei căi de

atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

5 decembrie 2014.